ÎCCJ, Decizia nr. 109/2014

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 914 din 24 octombrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 707/45/2011, în opinie majoritară, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.T., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B.A.T., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost interzis inculpatului B.A.T. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.A.T. pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 și art. 85 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit față de inculpatul C.G.  pentru săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență prev. art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

III. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, republicată raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A.E.  pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, la o pedeapsă de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

I s-a interzis inculpatului C.A.E. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.A.E. pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 și art. 85 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

IV. În baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.R.E.  pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la o pedeapsă de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

I s-a interzis inculpatului M.R.E. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.R.E. pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 și art. 85 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

V. În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 290 C. pen. și aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la o pedeapsă de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

I s-a interzis inculpatului N.C. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N.C. pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 și art. 85 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea exemplarelor 1 și 2 ale contractului de asistență juridică nr. 4 din 19 februarie 2010 (ale căror originale nu au fost identificate).

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații B.A.T., C.A.E., M.R.E. și N.C. la plata sumei de câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.G. în sumă de 400 lei, a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.

Cu opinia separată a doamnei judecător G.C.A. în ceea ce îi privește pe inculpații M.R.E. și N.C. în sensul:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.R.E. , pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, republicată raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, republicată raportat la art. 290 C. pen. și aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

A fost interzis inculpatului N.C. exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 3 luni ce constituie termen de încercare.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 85 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.R.E. în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.

Deliberând asupra cauzei penale de față, instanța de fond a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

- B.A.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 257 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 25 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 C. pen. și aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- C.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de: cumpărare de influență, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 C. pen. și aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- C.A.E. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 257 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- M.R.E. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 257 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- N.C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 C. pen. și aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, faptul că în perioada 4 - 9 februarie 2010 inculpații B.A.T., avocat în cadrul Baroului Iași și M.R.E., la acea dată, procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciului Teritorial Iași au pretins, iar la data de 10 februarie 2010 au primit de la inculpatul C.G. suma de 1000 euro, în schimbul cărora inculpatul M.R. să obțină, prin traficarea influenței sale, restituirea autoturismului indisponibilizat proprietatea inculpatul C.G.

În rechizitoriu s-a mai reținut faptul că activitatea de pretindere și de primire a sumei de bani de către inculpații B.A. și M.R.E. a fost mijlocită de către inculpatul C.A.E.

În concret s-a reținut că, inculpatul C.A.E. a sprijinit demersurile inculpaților B.A.T. și M.R.E. de a pretinde și de a primi suma de 1000 euro prin medierea contactului, dar și a discuțiilor dintre cei doi inculpați, pe de o parte și inculpatul C.G., pe de altă parte, prin asigurările permanente și determinante ca inculpatul C.G. să le ofere și să le remită efectiv acestora suma solicitată în contul intervenției la procurorul de caz pentru anularea măsurii de indisponibilizare a autoturismului acestuia.

Referitor la inculpatul N.C., în actul de sesizare a instanței, s-a reținut faptul că acesta, în calitate de avocat în cadrul Baroului Iași, la instigarea inculpatului B.A., pentru a disimula natura reală a sumei de 1000 euro, sumă pretinsă și primită ca preț al traficului de influență, a întocmit contractul de asistență juridică din 19 februarie 2010, act pe care l-a antedatat și în care a atestat, în mod nereal, că suma de 1000 de euro ar fi urmat să fie încasată, deși acest contract fusese încheiat ulterior datei la care banii au fost remiși.

De asemenea, s-a reținut că în contract s-a inserat împrejurarea că suma respectivă ar reprezenta onorariul pentru asistența juridică acordată în Dosarul nr. 853/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, înscris care a fost depus la dosar, la data de 18 martie 2011, în scopul evident de a disimula săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, de către inculpații B.A.T., M.R.E. și C.A.E. în forma autoratului, respectiv complicității.

Prealabil expunerii considerentelor hotărârii pronunțate, referitor la competența de soluționare a cauzei în fond, prima instanță a reținut următoarele:

Inițial, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Iași la data de 01 august 2011 sub nr. 707/45/2011.

Ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, prin încheierea din data de 16 decembrie 2011, Curtea de Apel Iași a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului spre soluționare la Curtea de Apel Suceava, cauza penală fiind înregistrată la data de 27 decembrie 2011 sub nr. 707/45/2011.

Prin Sentința penală nr. 55 pronunțată la data de 20 aprilie 2012, în Dosarul nr. 707/45/2011 Curtea de Apel Suceava în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații B.A.T., C.G., C.A.E., M.R.E. și N.C., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Cauza a fost astfel înregistrată la data de 4 mai 2012, sub nr. 707/45/2011 pe rolul Secției penale a Înaltei Curți, care a constatat că, din conținutul actului de sesizare a instanței a rezultat că, la data de 10 februarie 2010 (reținută ca fiind data comiterii infracțiunilor ce fac obiectul cauzei), inculpatul M.R.E. funcționa ca procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași (adresa nr. 252/RU/2012 din 07 februarie 2012 transmisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală).

Totodată, instanța de fond a reținut că, la dosarul cauzei a fost depusă copia Deciziei nr. 563 din 04 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin care a fost admis recursul declarat de petentul M.R.E. împotriva Hotărârii nr. 650 din 03 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost anulată hotărârea atacată și obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască petentului gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Decizia nr. 563 din data de 14 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost pusă în executare de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 1019 din 20 decembrie 2011, producându-și efectele juridice de la data rămânerii irevocabile a acesteia, respectiv 14 februarie 2009.

Față de situația arătată, instanța de fond a constatat că la data de 10 februarie 2010, data săvârșirii pretinselor fapte reținute în sarcina inculpatului M.R.E., acesta avea gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În condițiile date, s-a apreciat că, soluționarea cauzei pe fond aparține instanței supreme învestită ca efect al declinării competenței de către Curtea de Apel Suceava, unde cauza a fost strămutată de la Curtea de Apel Iași.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., instanța supremă a constatat că este competentă să soluționeze în fond cauza ce face obiectul Dosarului nr. 707/45/2011 privind pe inculpații trimiși în judecată, respectiv: B.A.T., C.G., C.A.E., M.R.E., N.C., competență dată de calitatea persoanei inculpatului M.R.E.

Referitor la cererea inculpaților C.A.E. și B.A.T. de constatare a nulității absolute a autorizațiilor de interceptare a convorbirilor telefonice emise de Curtea de Apel Iași, încuviințate prin Încheierea din 21 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarele nr. 56/45/2011 și nr. 150/45/2011 (autorizația din 21 ianuarie 2011, autorizația din 22 februarie 2011, autorizația din 22 februarie 2011, autorizația din 22 februarie 2011, autorizația din 21 ianuarie 2011, autorizația din 21 ianuarie 2011, autorizația din 21 ianuarie 2011, autorizația din 21 ianuarie 2011), întrucât au fost date de o instanță necompetentă material cu încălcarea dispozițiilor art. 91

1

alin. (3) și (4) C. proc. pen., și pe cale de consecință constatarea nulității absolute a mijloacelor de probă administrate cu încălcarea dispozițiilor art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 91

1

C. proc. pen. și art. 64 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 91

1

alin. (1) C. proc. pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că "autorizația se dă în camera de consiliu, de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanța".

În speță, instanța de fond a reținut că autorizațiile din 21 ianuarie 2011 și din 22 februarie 2011 au fost emise în baza încheierii din data de 21 ianuarie 2011 de Președintele Curții de Apel Iași și a încheierii din data de 22 februarie 2011 fiind date cu respectarea dispozițiilor legale menționate, reținându-se că, la data emiterii lor, inculpatul M.R.E. avea calitate de procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, iar inculpatul B.A.T. avea calitatea de avocat în cadrul Baroului Iași.

Totodată, instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea nr. 1019 din 20 decembrie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus la acea dată punerea în executare a Deciziei nr. 563 din 14 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul acordării gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție numitului M.R.E., suspendat din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.

Prin adresa nr. 662/RU din 5 martie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a învederat că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu a pus în aplicare dispozițiile Deciziei nr. 563 din 14 februarie 2009, întrucât M.R.E. a îndeplinit funcția de procuror în cadrul Serviciului Teritorial Iași până la data de 14 decembrie 2010.

Potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 republicată "la data încetării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii". Totodată, potrivit art. 11

1

din aceeași lege "de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcției".

În consecință, instanța de fond a constatat că autorizațiile emise de Președintele Curții de Apel Iași în baza Încheierii prin care s-a dispus interceptarea convorbirilor telefonice până la data de 20 decembrie 2011, sunt legale, probatoriile efectuate în considerarea acestora fiind legal administrate, la acel moment, instanța competentă căreia i-ar fi revenit competența de a judeca cauza în fond era Curtea de Apel Iași.

În acest context, prima instanță a reținut că anterior momentului de finalizare a procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 91

3

alin. (4) C. proc. pen., inculpatului B.A.T. i-au fost prezentate procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în cauză în baza autorizațiilor din 27 ianuarie 2010 emise de Tribunalul Suceava în baza încheierilor din 21 ianuarie 2010 și din 27 ianuarie 2010, a autorizației provizorii a procurorului de caz din data de 22 februarie 2010 aferente perioadei 22 - 24 februarie 2010 ce au fost confirmate prin din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a autorizațiilor din 23 februarie 2010 - emise de Înalta Curte de Casație și Justiție (aferent perioadei 24 februarie - 25 martie 2010) în baza încheierii din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a autorizațiilor din 24 decembrie 2010 - emise de Curtea de Apel Iași (aferent perioadei 24 decembrie 2010 - 22 ianuarie 2011) în baza încheierii din 24 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 871/45/2010 și care au fost ulterior prelungite prin încheierile din 21 ianuarie 2011 pronunțate în Dosarul nr. 56/45/2011 (aferent perioadei 23 ianuarie - 21 februarie 2011) și, respectiv, FN din 22 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 150/45/2011 (aferent perioadei 22 februarie - 23 martie 2011), respectiv, autorizațiile din 22 februarie 2011 și din 13 martie 2011 emise de Curtea de Apel Iași în baza încheierii FN din 22 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 150/45/2011, i s-a pus în vedere că are dreptul de a solicita ascultarea acestora, drept de care acesta a uzat în perioada 14 - 15 iunie 2011, fără a ridica obiecțiuni cu privire la legalitatea și conținutul acestora.

Tot astfel, cu ocazia aceluiași moment procesual și în considerarea acelorași dispoziții legale, i-au fost prezentate inculpatului C.A.E. procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în cauză în baza autorizațiilor din 27 ianuarie 2010 - emise de Tribunalul Suceava în baza încheierilor din 21 ianuarie 2010 și din 27 ianuarie 2010, a autorizației provizorii a procurorului de caz din data de 22 februarie 2010 aferente perioadei 22 - 24 februarie 2010 ce au fost confirmate prin încheierea din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a autorizațiilor din 23 februarie 2010 și din 23 februarie 2010 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție (aferent perioadei 24 februarie - 25 martie 2010) în baza încheierii din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a autorizațiilor din 24 decembrie 2010 și din 24 decembrie 2010 - emise de Curtea de Apel Iași (aferent perioadei 24 decembrie 2010 - 22 ianuarie 2011)în baza încheierii nr. FN din 24 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 871/45/2010 și care au fost ulterior prelungite prin încheierile FN din 21 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 56/45/2011 (aferent perioadei 23 ianuarie - 21 februarie 2011) și FN din 22 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 150/45/2011 (aferent perioadei 22 februarie - 23 martie 2011), respectiv autorizațiile din 22 februarie 2011 și din 13 martie 2011 emise de Curtea de Apel Iași în baza încheierii FN din 22 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 150/45/2011, punându-i în vedere și acestuia că are dreptul de a solicita ascultarea lor drept de care însă inculpatul nu s-a prevalat.

De altfel, tuturor celorlalți inculpați, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală li s-au prezentat procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în cauză în baza autorizațiilor legal emise.

Astfel, inculpatului C.G. i-au fost prezentate procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în cauză în baza autorizațiilor din 27 ianuarie 2010 emise de Tribunalul Suceava în baza încheierilor din 21 ianuarie 2010 și din 27 ianuarie 2010, a autorizației provizorii a procurorului de caz din data de 22 februarie 2010 aferente perioadei 22 - 24 februarie 2010 ce au fost confirmate prin încheierea din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a autorizațiilor din 23 februarie 2010, emise de Înalta Curte de Casație și Justiție (aferent perioadei 24 februarie - 25 martie 2010) în baza încheierii din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a autorizațiilor din 24 decembrie 2010 - emise de Curtea de Apel Iași (aferent perioadei 24 decembrie 2010 - 22 ianuarie 2011) în baza încheierii din 24 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 871/45/2010 și care au fost ulterior prelungite prin încheierile din 21 ianuarie 2011 pronunțate în Dosarul nr. 56/45/2011 (aferent perioadei 23 ianuarie - 21 februarie 2011) și, respectiv din 22 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 150/45/2011 (aferent perioadei 22 februarie - 23 martie 2011), respectiv, autorizațiile din 22 februarie 2011 și din 13 martie 2011 emise de Curtea de Apel Iași în baza încheierii din 22 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 150/45/2011 și i s-a pus în vedere că are dreptul de a solicita ascultarea acestora însă inculpatul nu s-a prevalat de acest drept.

De asemenea, inculpatului M.R.E. i-au fost prezentate procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în cauză în baza autorizațiilor din 27 ianuarie 2010 emise de Tribunalul Suceava în baza încheierilor din 21 ianuarie 2010 și din 27 ianuarie 2010, a autorizației provizorii a procurorului de caz din data de 22 februarie 2010 aferente perioadei 22 - 24 februarie 2010 ce au fost confirmate prin încheierea din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a autorizațiilor din 23 februarie 2010 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție (aferent perioadei 24 februarie - 25 martie 2010) în baza încheierii din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a autorizațiilor din 24 decembrie 2010 - emise de Curtea de Apel Iași (aferent perioadei 24 decembrie 2010 - 22 ianuarie 2011) în baza încheierii din 24 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 871/45/2010 și care au fost ulterior prelungite prin încheierile din 21 ianuarie 2011 pronunțate în Dosarul nr. 56/45/2011 (aferent perioadei 23 ianuarie - 21 februarie 2011) și, respectiv, din 22 februarie 2011 - pronunțată în Dosarul nr. 150/45/2011 (aferent perioadei 22 februarie - 23 martie 2011), respectiv, autorizațiile din 22 februarie 2011 și din 13 martie 2011- emise de Curtea de Apel Iași în baza încheierii din 22 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 150/45/2011 i s-a pus în vedere că are dreptul de a solicita ascultarea acestora însă inculpatul nu s-a prevalat de acest drept.

În fine, inculpatului N.C., i-au fost prezentat procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în cauză în baza autorizațiilor din 27 ianuarie 2010 - emise de Tribunalul Suceava în baza încheierilor din 21 ianuarie 2010 și din 27 ianuarie 2010, a autorizației provizorii a procurorului de caz din data de 22 februarie 2010 aferente perioadei 22 - 24 februarie 2010 ce au fost confirmate prin încheierea din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a autorizațiilor din 23 februarie 2010 - emise de Înalta Curte de Casație și Justiție (aferent perioadei 24 februarie - 25 martie 2010) în baza încheierii din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a autorizațiilor din 24 decembrie 2010 - emise de Curtea de Apel Iași (aferent perioadei 24 decembrie 2010 - 22 ianuarie 2011) în baza încheierii din 24 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 871/45/2010 și care au fost ulterior prelungite prin încheierile din 21 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 56/45/2011 (aferent perioadei 23 ianuarie - 21 februarie 2011) și, respectiv, din 22 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 150/45/2011 (aferent perioadei 22 februarie - 23 martie 2011), respectiv, autorizațiile din 22 februarie 2011 și din 13 martie 2011 emise de Curtea de Apel Iași în baza încheierii din 22 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 150/45/2011, i s-a pus în vedere că are dreptul de a solicita ascultarea acestora, drept de care acesta a uzat în perioada 14 - 15 iunie 2011.

În contextul cauzei, s-a apreciat că susținerea inculpaților că nu există autorizație de interceptare a convorbirilor telefonice pentru toate persoanele aflate în dialog (a se vedea persoana neidentificată B) nu este verosimilă, întrucât nu există niciun motiv legal pentru a înlătura relevanța penală a unei convorbiri telefonice în ceea ce îl privește pe interlocutorul persoanei cu privire la care există autorizație de interceptare, chiar dacă referitor la acel interlocutor nu există autorizare.

Astfel, instanța de fond a reținut că, ceea ce a urmărit legiuitorul prin introducerea art. 91

1

C. proc. pen., a fost reglementarea condițiilor în care interceptările și înregistrările audio sau video pot deveni probe. Obiectul acestor probe - interceptări - îl constituie convorbirile purtate între două sau mai multe persoane. Această apreciere este rațională, având în vedere și prevederile art. 63 C. proc. pen., care definesc în general proba. În sensul dispoziției citate, convorbirea telefonică este un element de fapt care poate servi la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanelor și la cunoașterea împrejurărilor.

În prezenta cauză, însă, s-a reținut că interceptările și înregistrările telefonice se coroborează cu declarațiile martorilor și ale inculpaților. Ca urmare, conținutul tuturor convorbirilor telefonice au fost analizate și evaluate prin coroborare cu celelalte probatorii administrate în cauză pe întreg cursul procesului penal.

Prima instanță, examinând întregul material probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, a reținut ca fiind dovedită următoarea situație de fapt:

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.A.T. probatoriul a relevat faptul că din anul 2002 acesta exercita profesia de avocat în cadrul Baroului Iași, desfășurându-și activitatea în cadrul cabinetului individual de avocatură, circumstanțe în care i-a asigurat asistența juridică în mai multe cauze civile inculpatului C.A.E. care i-a devenit astfel amic dezvoltând totodată, o colaborare profesională apropiată cu inculpatul N.C. încă din anul 2007 - perioada stagiaturii ca avocat a acestuia.

De asemenea, din declarațiile date de acesta în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească a rezultat că de aproximativ doisprezece ani inculpatul B.A.T. se afla într-o relație apropiată, de prietenie, cu procurorul M.R.E. la acea dată procuror S.I.I.C.O.T., notorietatea acestor relații fiind factorul determinant care a stat la baza deciziei inculpatului C.G. de a-l contacta, la sugestia și prin intermediul inculpatului C.A.E., pentru a-i rezolva problema mașinii indisponibilizate prin intervenții neprocedurale la procurorul de caz.

Inculpații B.A.T. și C.G. s-au cunoscut în anul 2007 când inculpatul B.A.T., în calitate de avocat, i-a acordat asistență juridică inculpatului C.G. în baza contractului numărul 27 din 20 septembrie 2007, în Dosarul nr. 3296/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în care acesta era cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire.

Inculpatul B.A.T. a negat faptele care i-au fost reținute în sarcină susținând că inculpatul C.G. nu i-a achitat onorariul de 500 euro și nici cheltuielile de deplasare în sumă de 1.750 RON, suportată de el integral, sume de bani pe care acesta și le-a asumat prin contractul de asistență juridică numărul 27 din 20 septembrie 2007.

Inculpatul B.A.T. s-a apărat invocând faptul că în discuțiile cu inculpatul C.G. nu a făcut nicio referire și nu i-a sugerat în niciun fel posibilitatea vreunei intervenții la procurorul de caz din partea inculpatului M.R.E., că el nu i-a cerut procurorului M.R.E. să facă intervenții, acesta din urmă aflând de problema mașinii abia la momentul la care l-a ajutat pe inculpatul N.C. să îi înregistreze cererea, că ulterior i-a cerut, în termeni generici, părerea legată de speța în cauză și că acesta, tot în aceiași termeni generici, i-a confirmat ceea ce știa și el, anume că solicitarea de lăsare în custodie a mașinii este admisibilă. La aceste discuții nu au participat nici inculpatul C.G. nici C.A.E.

Inculpatul și-a fundamentat apărarea și pe împrejurarea că cererea de restituire a fost întocmită fără implicarea sa de către inculpatul N.C. care a și depus-o în aceeași zi la parchet, că inculpatul M.R.E. l-a condus pe acesta doar până la biroul procurorului de caz C.G., învederând faptul că a doua zi, după depunerea cererii la parchet sau în ziua imediat următoare (06 sau 07 februarie 2010) urmare a amenințărilor primite de la inculpatul C.G. i-a restituit acestuia integral, suma de 1.000 euro fără nicio implicare din partea inculpatului M.R.E.

Înalta Curte, secția penală, în urma examinării probatoriului cauzei a constatat că apărările, astfel formulate de inculpat nu sunt verosimile, lipsa de sinceritate a declarației sale cu privire la aspectele esențiale asupra cărora a fost interogat și vinovăția sa cu privire la faptele ce i-au fost reținute în sarcină rezultând din coroborarea întregului material probatoriu administrat care face dovada indubitabilă a faptului că acesta a pretins, în mod repetat, în numele inculpatului M.R.E. și a primit, la data de 10 februarie 2010, de la inculpatul C.G. suma de 1.000 euro promițându-i acestuia intervenții din partea inculpatului M.R.E. pe lângă procurorul de caz C.G. pentru a obține restituirea mașinii indisponibilizate de către organele de poliție la data de 24 ianuarie 2010.

De asemenea, din probatoriu a rezultat că inculpatul B.A.T. i-a restituit inculpatului C.G. suma în cauză în două tranșe a câte 500 euro - la datele de 19 februarie 2010 și 22 februarie 2010 - motivat de respingerea de către procurorul de caz a cererii de restituire a mașinii.

Înalta Curte, secția penală, a reținut că faptul că suma de 1.000 euro pe care inculpatul C.G. i-a remis-o inculpatului B.A.T. în condițiile arătate nu a reprezentat plata onorariului restant aferent contractului de asistență juridică din 20 septembrie 2007, rezultă din probatoriul cauzei care dovedește că inculpatul B.A.T. nu a evidențiat din punct de vedere contabil și nu a emis documente justificative pentru suma de 1.000 euro încasată, în baza contractului din anul 2007.

De altfel, chiar inculpatul a susținut că "uitase chitanțierul acasă, iar C.G. a plecat în aceeași zi la Suceava".

Prin urmare, prima instanță a constatat că, această din urmă apărare nu poate fi reținută în condițiile în care banii i-au fost dați la data de 10 februarie 2010, iar restituirea lor s-a realizat la datele de 19 februarie 2010 și 22 februarie 2010 - interval de timp suficient pentru a se deplasa la domiciliu și a-și recupera chitanțierele uitate.

De asemenea, apărarea inculpatului conform căreia a efectuat un număr de șapte deplasări la Suceava pe cheltuiala sa exclusivă, s-a apreciat a fi puerilă în contextul nivelului valoric ridicat al acestora și a faptului că timp de aproape doi ani și jumătate nu a făcut niciun demers pentru a și le recupera.

Elocvente în sensul stabilirii vinovăției inculpatului au fost apreciate și susținerile inculpatului C.G. din declarația dată în faza de urmărire penală, potrivit cărora la momentul încheierii contractului de asistență juridică din 20 septembrie 2007 acesta a convenit cu inculpatul B.A.T. să îi achite acestuia câte 250 euro la fiecare deplasare din care suma de 50 euro pentru a acoperi cheltuielile de transport și masa și 200 euro în contul onorariului, făcându-se astfel de plăți de două sau de trei ori.

Potrivit susținerilor aceluiași inculpat, în perioada respectivă inculpatul B.A.T. a venit de mai multe ori la discoteca inculpatului C.G. ("Club G.") din Fălticeni împreună cu mai mulți prieteni și au făcut consumație de aproximativ 3 - 3.500 RON pe care nu a achitat-o dar pe care nici nu i-a cerut să o plătească, întrucât a crezut că astfel se efectuează o compensare cu banii pe care mai trebuia să îi achite în contul contractului de asistență juridică.

Aspectul datoriei anterioare a fost invocat de inculpatul B.A.T. abia după ce inculpatul C.G. i-a cerut înapoi suma de 1.000 euro întrucât nu îi rezolvase problema restituirii mașinii astfel cum s-a angajat inițial.

În acest sens, s-a apreciat ca fiind relevantă declarația martorului A.C., prieten al inculpaților, conform căreia la trei deplasări făcute în municipiul Suceava pentru a-i asigura asistență juridică inculpatului C.G. martorul l-a însoțit personal pe inculpatul B.A.T., iar acesta a primit în prezența sa suma de câte 200 euro la primele două deplasări (400 euro), iar la a treia deplasare 100 euro în total 500 euro- adică întregul onorariu.

Relevantă a fost apreciată și convorbirea telefonică dintre inculpatul C.G. și martorul G.V. din data de 09 februarie 2010 orele 12:05:31 referitoare la discuția avută "cu puțin timp înainte" cu inculpații B.A.T. și M.R.E. din care rezultă că acesta din urmă i-a cerut primului să garanteze plata sumei de bani solicitate de către C.G., aspect care relevă fără echivoc faptul că banii erau pretinși de, și în numele procurorului D.I.I.C.O.T., întrucât inculpatul B.A. nu putea garanta plata pentru el însuși.

În același context a fost apreciată ca fiind relevantă și convorbirea telefonică dintre inculpatul C.G. și inculpatul C.A.E., din data de 20 februarie 2010, care a relevat faptul că aspectul datoriilor anterioare invocat de inculpatul B.A.T. în cursul discuțiilor din dimineața zilei respective a fost clarificat și înlăturat ca nereal, iar ca urmare a acestei clarificări inculpatul B.A.T. a acceptat să-i restituie întreaga sumă dată pentru a rezolva problema mașinii.

De esență în dovedirea aspectului că suma de 1000 euro nu a vizat plata onorariului restant a fost apreciată și convorbirea telefonică din data de 05 februarie 2010 dintre C.G. și martorul B.V. în care inculpatul îi cere martorului să discute cu avocatul N.I.N. zis "J." pentru ca acesta să îl reprezinte doar în dosarul penal și să nu mai facă niciun demers procedural pentru a obține ridicarea măsurii de indisponibilizare a mașinii.

Înalta Curte, secția penală, a reținut că faptul de a fi pretins, în mod repetat, de la inculpatul C.G. și de a fi primit la data de 10 februarie 2010, de la acesta, suma de 1.000 euro, în numele și pe baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul M.R.E., pentru ca acesta din urmă, folosindu-se de poziția sa de procuror în cadrul Serviciului Teritorial Iași al D.I.I.C.O.T., să îi rezolve problema mașinii indisponibilizate prin intervenții directe la procurorul de caz C.G., a rezultat din coroborarea următoarelor probe:

- convorbirea telefonică dintre inculpații C.G. și C.A.E. din data de 03 februarie 2010 orele 16:10:40, în care acesta din urmă face referiri la posibilitatea stabilirii unei întrevederi directe cu inculpatul M.R.E., prin intermediul inculpatului B.A.T., asigurându-l că acesta îi va rezolva problema contra unei sume de bani;

- convorbirea telefonică dintre inculpatul C.G. și martorul B.V. din data de 04 februarie 2010 orele 14:54:43, din care rezultă faptul că în dimineața zilei de 04 februarie 2010, inculpatul C.G. s-a întâlnit personal cu inculpații B.A.T. ("prietenul ăla al meu") și M.R.E. ("cineva"), - acesta din urmă verificându-i documentele legate de mașină și asigurându-l că îl va ajuta să își recupereze autoturismul într-o săptămână;

- Nota informativă din data de 15 decembrie 2010, declarația din data de 6 aprilie 2011 dată la urmărirea penală și declarația dată în cursul cercetării judecătorești de martora C.G. din care rezultă faptul că la data de 05 februarie 2010 inculpatul M.R.E. a intrat singur în biroul ei pentru a depune cererea de restituire a mașinii făcută în numele inculpatului C.G. insistând pe faptul că îl cunoaște, că acesta este cumpărător de bună-credință, că a cumpărat mașina în cauză dintr-un târg și că "nu i se pare normal ca poliția să ridice mașinile oamenilor care le cumpără din târguri" aspectele menționate fiind confirmate și de martora H.O.M. în declarațiile date în cursul procesului penal;

- convorbirea telefonică dintre inculpatul C.G. și martorul B.V. din data de 05 februarie 2010 din conținutul căreia rezultă că inculpatul i-a cerut martorului să discute cu avocatul N.I.N. pentru ca acesta să îl reprezinte doar în dosarul penal și să nu mai facă demersuri procedurale pentru a obține ridicarea măsurii de indisponibilizare a mașini întrucât a "rezolvat" acest aspect cu cei doi inculpați și că va reintra în posesia mașinii "marți" (09 februarie 2010);

- convorbirea telefonică dintre inculpatul C.G. și martorul B.V. din data de 05 februarie 2010 orele 13:27:48, din conținutul căreia rezultă că a fost dezvăluită condiționarea materială la care au recurs inculpații M.R.E. și B.A.T. ("ăștia"), precum și hotărârea inculpatului C.G. de a le da suma de bani solicitată;

- convorbirea telefonică dintre inculpații C.G. și C.A.E. din data de 05 februarie 2010 din cuprinsul căreia rezultă faptul că inculpatul C.G. face referiri explicite la împrejurarea că inculpatul B.A.T. i-a cerut banii înainte de a-i rezolva problema mașinii prin intervenția inculpatului M.R.E. la procurorul de caz.

Totodată, faptul că inculpatul B.A.T. a pretins suma de bani în numele și pentru inculpatul M.R.E. s-a reținut a rezulta și din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate între inculpații C.G. și B.A.T. în care acesta din urmă invocă insistențele făcute de inculpatul M.R.E. ("omu ăla") pentru a intra în posesia banilor promiși.

De asemenea, relevantă în dovedirea faptului pretinderii sumei de bani în scopul menționat a fost apreciată și convorbirea telefonică dintre inculpații C.G. și C.A.E. din data de 09 februarie 2010, orele 10:32:05 în care primul îi cere să insiste pe lângă inculpații B.A.T. și M.R.E. pentru a demara rezolvarea problemei mașinii garantând plata în cursul zilei a sumei de 1.000 euro cu o brățară de aur în valoare de 3.000 euro pe care era dispus să o lase gaj acestora, cerere refuzată însă pe motiv că cei doi sunt "scrupuloși" și "au vorbit și ei mai departe" cu trimitere evidentă la faptul că o parte din bani ar fi urmat să ajungă la procurorul de caz.

Astfel, din conținutul convorbirii a rezultat că ambii inculpați au făcut referire la presiunile exercitate asupra inculpatului B.A.T. de procurorul M.R.E., ("omu") pentru a primi, în avans, suma cerută contrar unei invocate înțelegeri prealabile de a da banii după restituirea mașinii relevă faptul pretinderii sumei de bani.

Același aspect al pretinderii s-a constatat a rezulta și din convorbirea telefonică avută de inculpatul C.G. cu martorul G.V. 09 februarie 2010, imediat după întâlnirea avută în zona Parchetului Iași cu inculpații B.A.T. și M.R.E. ("omu") în care se fac referiri explicite la faptul că procurorul M.R.E., i-a condiționat rezolvarea problemei mașinii de plata prealabilă a sumei de 1.000 euro, iar inculpatul B.A.T. a refuzat să garanteze personal efectuarea plății.

În același sens, a fost apreciat și conținutul din schimbul de sms-uri din data de 09 februarie 2010 dintre inculpatul C.G. și martorul B.V. care, în deplină cunoștință de demersurile inculpatului, s-a oferit să garanteze el plata banilor față de inculpatul B.A.T.

Totodată, elocventă în dovedirea faptului pretinderii sumei de bani a fost apreciată și convorbirea telefonică avută de inculpatul C.G. cu inculpatul C.A.E., înainte de a se întâlni la barul "D.P." (orele 14:50) cu inculpații B.A.T. și M.R.E. în care inculpatul C.G. îi comunică faptul că a făcut rost de banii necesari, iar inculpatul C.A.E. îi cere să se grăbească pentru a remite suma celor doi ("ei") invocând temerea inculpatului M.R.E. ("ăla") că nu își va mai primi banii după rezolvarea problemei mașinii.

Convorbirea telefonică purtată de inculpatul C.G. cu inculpatul C.A.E. imediat (orele 15:05:36) după întâlnirea avută cu inculpații B.A.T. și M.R.E., conține, de asemenea referiri la înțelegerea inițială avută cu inculpatul M.R. ("întâi iei și pe urmă dai") și la faptul că inculpatul B.A. a cerut ulterior banii în avans ("pe urmă că înainte"). În cursul acestei convorbiri telefonice inculpatul C.G. îi dezvăluie și temerile sale referitoare la faptul că cei doi inculpați vor să îi ia banii fără a rezolva problema mașinii astfel cum i-au promis însă a primit asigurări din partea inculpatului C.A.E. că aceștia nu se "pretează la așa ceva".

S-a reținut totodată, că aspectul pretinderii rezultă și din convorbirea telefonică avută de inculpatul C.G. cu martorul L.P. în seara zilei de 09 februarie 2010, convorbire în cursul căreia inculpatul C.G. s-a comunicat martorului aceleași temeri cu referire clară la discuția avută cu inculpatul M.R.E. ("ăla înalt") în cursul dimineții, dar și din sms-urile din data de 09 februarie 2010 dintre inculpatul C.G. și martorul B.V. în care se fac referiri la întâlnirea avută cu inculpații B.A.T. și M.R.E. și la faptul că nu le-a data acestora banii, întrucât i-au spus că mașina i se va restitui după câteva zile. Același aspect se relevă și din discuția telefonică avută de inculpatul C.G. cu martorul L.P. în seara zilei de 09 februarie 2010 convorbire în cursul căreia inculpatul C.G. îi comunică martorului aceleași temeri cu referire directă la convorbirea avută cu inculpatul M.R.E. ("ăla înalt") în cursul dimineții.

Toate probele astfel indicate confirmă pe deplin aspectul pretinderii de către inculpatul B.A.T. a sumei de 1000 euro înlăturând teza contrară formulată de acesta în apărare.

În mod corelativ, faptul primirii la data de 10 februarie 2010 de către inculpatul B.A.T. a sumei de 1.000 euro de la inculpatul C.G. s-a reținut a rezulta din următoarele probe:

- convorbirea telefonică avută de inculpatul C.G. cu inculpatul B.A.T. în ziua de 10 februarie 2010 orele 09:02:36;

- convorbirea telefonică avută de C.G. cu inculpatul C.A.E. în ziua de 10 februarie 2010 orele 11:23;

- schimbul de SMS-uri din ziua de 10 februarie 2010 dintre C.G. și martorul B.V.;

- convorbirea telefonică avută de inculpatul C.G. cu inculpatul B.A.T. în ziua de 11 februarie 2010,;

- convorbire în cursul căreia acesta îi comunică faptul că mașina îi va fi restituită în mod cert ("omu mi-o zis așa." - cu trimitere la inculpatul M.R.E.) abia la data de 16 februarie 2010, motivat de faptul nereal al trimiteri unui fax în Spania "la producător" pentru a afla "cine-i societatea vânzătoare" dându-i asigurări că îi va fi rezolvată problema indiferent de răspunsul ce urma să fie primit în cursul zilei de luni (15 februarie 2010).

Cu caracter evident, sub aspectul dovedirii faptului primirii sumei de bani, a fost apreciată și convorbirea telefonică avută de inculpatul C.G. cu inculpatul C.A.E. în ziua de 11 februarie 2010, convorbire în cursul căreia inculpatul B.A., pe fondul dezamăgirii primului ("m-am desumflat."), a invocat o discuție personală avută cu inculpații B.A.T. și M.R.E. legată de problema mașinii, dându-i asigurări cu privire la seriozitatea demersului celor doi.

Tot astfel, a fost apreciată și convorbirea telefonică avută de inculpatul C.G. cu inculpatul C.A.E. în ziua de 15 februarie 2010 în care acesta din urmă a invocat o discuție personală purtată în cursul dimineții cu inculpatul B.A.T. pentru a insista ca procurorul M.R.E. să rezolve problema restituirii mașinii astfel cum s-a convenit.

Din convorbirea telefonică avută de inculpatul C.G. cu inculpatul B.A.T. la data de 15 februarie 2010 a rezultat că inculpatul B.A.T. a evitat să îi dea un răspuns inculpatului C.G. în legătură cu stadiul de rezolvare a problemei sale, spunându-i să abordeze acest aspect direct cu inculpatul M.R.E. cel care, în contextul dialogului dintre cei doi, își luase angajamentul să îi obțină o ordonanță de restituire a mașinii până la data de 16 februarie 2010 și care era în măsură să îi dea un răspuns. În acest sens i-a sugerat acestuia să vină la barul "M.M." din zona Halei Centrale unde cei doi erau împreună.

În conținutul convorbirii telefonice dintre inculpatul C.G. și inculpatul M.R.E. în ziua de 15 februarie 2010, se identifică faptul că inculpatul C.G. s-a interesat de stadiul de rezolvare a problemei sale ("S-o rezolvat ceva?"), inculpatul M.R.E. amintindu-i iritat de înțelegerea inițială de a nu-l contacta telefonic direct (" Măi omule nu mai îmi da mie telefon (...) Te rog, nu mă mai suna (...) Nu pe telefoane") ci prin intermediul inculpatului C.A.E. ("Vorbește te rog cu A. Zi-i lui A. să mă sune") spunându-i că el este singura persoană care îi poate rezolva problema restituirii mașinii ("Deci fără mine, fără mine mori.").

Relevantă sub aspectul examinat a fost apreciată și convorbirea telefonică avută de inculpatul C.G. cu inculpatul C.A.E. în ziua de 15 februarie 2010 în care, așa cum i-a indicat inculpatul M.R.E. ("văru"), imediat după finalizarea discuției cu acesta, inculpatul C.G. i-a redat convorbirea avută cu inculpatul M.R.E. și supărarea acestuia legată de telefonul primit, cerându-i inculpatului C.A.E. să îl contacteze personal pe acesta pentru a-i da un răspuns legat de modul de soluționare a problemei restituirii mașinii.

În mod evident, convorbirea telefonică avută de inculpatul C.G. cu inculpatul C.A.E. în ziua de 15 februarie 2010 a fost apreciată ca fiind edificatoare sub aspectul primirii sumei de bani și a destinației acestei. În cuprinsul acesteia inculpatul C.A.E. face referire la o discuție pe care a avut-o cu inculpatul B.A.T. căruia i-a cerut imperativ să îi spună explicit ("da sau ba"), până a doua zi ("mâine"), dacă poate rezolva problema, în ipoteza unui răspuns negativ solicitându-i să restituie banii primiți de la inculpatul C.G. în acest scop ("dacă nu, jucăriile înapoi").

Din cuprinsul aceleiași convorbiri a rezultat și faptul că inculpatul B.A.T. a acceptat acest mod de abordare a problemei adresând la rândul său o solicitare similară de clarificare a situației inculpatului M.R.E. ("și a zis că foarte bine și l-o sunat și el pe ăsta și i-o zis: Bă poți,bine de bine, nu iarăși bine (...) dăm omului jucăriile înapoi și sănătate"), ("dacă nu vrea omul să mai aștepte să vină și rezolvăm pe loc")