ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra apelurilor de față, în baza probelor administrate în cauză, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 38/F din data de 02 martie 2016, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, în temeiul art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnarea inculpatului A. fără antecedente penale, avocat pensionar, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din perioada 20 mai 2014 - 21 mai 2014.

În temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. fără antecedente penale, administrator, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență.

În temeiul art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, care se execută după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din perioada 20 mai 2014 - 21 mai 2014.

În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul A. suma de 50.000 euro, echivalent în RON la data punerii în executare, obținută în urma săvârșirii infracțiunii.

A menținut măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor imobile aflate în proprietate inculpatului A. până la concurența sumei de 50.000 euro, prin ordonanța din data de 13 iunie 2014 emisă în dosarul de urmărire penală nr. x/2014 al Parchetului e pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. civ..pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru cei doi inculpați, în cuantum de 600 de RON s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a dispune astfel, prin sentința apelată s-a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 02 iulie 2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Pitești a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, sub control judiciar, a inculpaților A. (avocat în cadrul Baroului Argeș) și B., sub acuzația săvârșirii următoarelor infracțiuni:

- inculpatul A. - o infracțiune de trafic de influență, prevăzută de art. 291 din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

- inculpatul B. - o infracțiune de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de 48 alin. (1) din C. pen. rap.la art. 291 din C. pen. rap.la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la inculpatul A., în esență, prin rechizitoriu, s-a reținut că, în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Argeș, ar fi pretins de la martorii C. și D. suma de 50.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea recursului împotriva încheierii instanței de fond privind menținerea măsurii arestării preventive din cadrul Tribunalului Argeș, în contextul promisiunii obținerii punerii în libertate a martorului D., urmată de primirea, prin intermediul inculpatului B., a sumei de 50.000 euro și punerea efectivă în libertate a martorului D., prin Decizia penală nr. 845/R din 26.10.2010.

Referitor la inculpatul B. s-a reținut că acesta i-ar fi întărit convingerea martorei C. că inculpatul A. este persoana care are influență asupra magistraților de la Tribunalul Argeș și ar putea obține punerea în libertate a martorului D., după care ar fi primit de la martorul E. suma de 50.000 euro pe care i-ar fi remis celuilalt inculpat, A., urmând punerea efectivă în libertate a martorului D., prin Decizia nr. 845/R din 26.10.2010.

Situația de fapt mai sus menționată s-a susținut în opinia Parchetului cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a denunțului oral formulat de D. din data de 12.04.2013; proces-verbal de consemnare a denunțului oral formulat de C. din data de 24.05.2013; declarație inculpat B., din data de 20.05.2014; declarație martor C., seria x nr. x, din data de 25.09.2013, respectiv 16.05.2014; declarație martor D., seria x nr. x, din data de 12.06.2013; declarație martor D., seria x nr. x, din data de 09.09.2013, respectiv 16.05.2014; declarație martor E., seria x nr. x, din data de 25.09.2013, respectiv 16.05.2014; declarație martor F., seria x nr. x, din data de 09.10.2013; declarație martor G., seria x nr. x, din data de 23.10.2013; declarație martor H., seria x nr. x, din data de 27.09.2013; declarație martor I., seria x nr. x, din data de 25.09.2013; declarație martor J., seria x nr. x, din data de 20.09.2013; declarație martor K., seria x nr. x, din data de 20.09.2013; declarație martor L., seria x nr. x, din data de 20.09.2013; declarație martor M., seria x nr. x, din data de 12.09.2013; declarație martor N., seria x nr. x, din data de 12.09.2013; declarație martor O., seria x nr. x, din data de 02.07.2013; declarație martor P., din data de 06.06.2014; declarație olografă C. din data de 24.05.2013; proces-verbal nr. x/P/2012 din data de 03.09.2013 de redare a unor convorbiri și comunicări telefonice; cerere C. din data de 16.05.2013; cerere C. din data de 08.07.2013; cerere D. din data de 05.04.2013; cerere D. din data de 04.06.2013; cerere D. din data de 02.07.2013; încheierea din data de 19.09.2009 emisă de Judecătoria Curtea de Argeș în Dosarul nr. x/2009; încheierea din data de 21.09.2009 emisă de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/2009; încheierea din data de 13.10.2009 emisă de Judecătoria Curtea de Argeș în Dosarul nr. x/2009; încheierea nr. 126/R din data de 16.09.2009 emisă de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/2009; împuternicire avocațială nr. x din 25.09.2009 emisă de avocat A. pentru clientul D. (reprezentare la organele de urmărire penală); încheierea din data de 04.11.2009 emisă de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr. x/2009; încheierea din data de 20.11.2009 emisă de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr. x/2009; încheierea din data de 10.12.2009 emisă de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr. x/2009; Sentința penală nr. 110 din data de 08.04.2010 emisă de Judecătoria Curtea de Argeș în Dosarul nr. x/2010; încheierea din data de 11.05.2010 emisă de Judecătoria Curtea de Argeș în Dosarul nr. x/2010; încheierea din data de 01.07.2010 emisă de Judecătoria Curtea de Argeș în Dosarul nr. x/2010; Decizia penală nr. 258/R din data de 05.07.2010 emisă de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/2010; încheierea din data de 26.08.2010 emisă de Judecătoria Curtea de Argeș în Dosarul nr. x/2010; Decizia penală nr. 632/R din data de 30.08.2010 emisă de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/2010; încheierea din 21.10.2010 emisă de Judecătoria Curtea de Argeș în Dosarul nr. x/2010; Decizia penală nr. 845/R din data de 26.10.2010 emisă de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/2010; împuternicire avocațială nr. 11 din data de 08.04.2010, emisă de avocatul A. pentru clientul D.; împuternicire avocațială nr. x din data de 11.05.2010, emisă de avocatul A. pentru clientul D.; împuternicire avocațială nr. x din data de 14.05.2010, emisă de avocatul A. pentru clienții Q., E. și I.; împuternicire avocațială nr. x/2011 din data de 05.07.2011, emisă de avocatul A. pentru clientul D.; împuternicire avocațială emisă de avocat A. pentru a fi substituit de fiul său avocat R. în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Curtea de Argeș; Sentința penală nr. 93 din data de 16.05.2011 emisă de Judecătoria Curtea de Argeș în Dosarul nr. x/2010; Decizia nr. 1367/2011 din data de 21.12.2011 emisă de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/2010 .

S-a menționat că dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr. x/2014, precum și că, prin încheierea din camera de consiliu de la data de 10 septembrie 2014, judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, fixând termen la data de 02.10.2014.

Contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din data de 10 septembrie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, prin încheierea din data de 16 octombrie 2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2014.

Prin Sentința nr. 58 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015 s-a admis cererea formulată de petentul A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Pitești și, pe cale de consecință, s-a hotărât strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel București, menținându-se actele îndeplinite de către instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

Prin încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului acestei instanțe, spre competentă soluționare.

La data de 03 februarie 2015, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2014, stabilindu-se primul termen de judecată la data de 05 februarie 2015, cu citarea inculpaților A. și B. (aflați în stare de libertate, sub control judiciar), în vederea discutării legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar.

Prin încheierea din data de 05 februarie 2015, pronunțată după modificările aduse C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 82/2014, Curtea, în temeiul art. 208 alin. (5) raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar cu privire la ambii inculpați.

Măsura controlului judiciar a fost menținută succesiv prin încheierile de ședință din datele de 11.03.2015, 06.05.2015, 04.06.2015, 16.07.2015, 31.08.2015, 22.09.2015 și respectiv 22.10.2015.

Prin Decizia penală nr. 1505 din 11.11.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise contestațiile formulate de inculpații A. și B., desființată în totalitate încheierea din data de 22.10.2015 a Curții de Apel București, secția I penală, și rejudecând în fond a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de cei doi inculpați.

În cursul cercetării judecătorești din fața Curții de Apel Pitești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație inculpat A., declarațiile martorilor D., C., E.

În cursul cercetării judecătorești din fața Curții de Apel București au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor D., E., C., F., G., H., J., M., I., L., O., P., N., S., T., declarațiile inculpatului B., U.

Inculpatul A. fiind întrebat în mod expres la termenul de judecată din data de 18.11.2015 a arătat că nu dorește să dea o nouă declarație în fața Curții.

La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2015 instanța a procedat în prezența reprezentantului Ministerului Public, inculpaților A. și B. și apărătorilor celor doi inculpați la audierea în ședință publică a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate în cauză de către martorii D., C., E. și inculpatul A., fiind încheiat în acest sens un proces-verbal.

Instanța a constatat la termenul de judecată din data de 18.11.2015 imposibilitatea de audiere a martorului V., mandatele de aducere efectuate pentru termenele din 08.04.2015, 22.10.2015, 18.11.215 întorcându-se cu mențiunea că martorul este plecat în Anglia sau Italia de 2 ani și nu se cunoaște nicio adresă la care să fie citat și nici data în care acesta va reveni în România. La același termen de judecată, instanța a constatat imposibilitatea de audiere a martorului K., acesta fiind plecat, de asemenea, din țară și necunoscându-se noul domiciliu al acestuia.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut, în fapt, că inculpatul A., în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Argeș, a pretins începând cu prima jumătate a anului 2010 de la martorii denunțători C. și D. suma de 50.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra membrilor completului de judecată din cadrul Tribunalului Argeș, învestit cu soluționarea recursului împotriva încheierii instanței de fond privind menținerea măsurii arestării preventive a martorului D., pentru a obține punerea acestuia în libertate. De asemenea, începând cu aceeași perioadă, inculpatul B. le-a întărit convingerea martorilor C. și D. că inculpatul A. este persoana care are influență asupra magistraților de la Tribunalul Argeș și care poate obține punerea în libertate a martorului D., după care în data de 24.10.2010 a primit de la martorul E. suma de 50.000 euro, pe care a remis-o ulterior celuilalt inculpat, A., care promisese că poate obține punerea în libertate a martorului D., fapt care s-a și întâmplat, măsura preventivă a arestului preventiv fiind înlocuită față de acest martor cu măsura obligării de a nu părăsi țara prin Decizia nr. 845/R din 26.10.2010 a Tribunalului Argeș.

Înainte de a face o analiză a principalelor mijloace de probă despre care în opinia primei instanțe se confirmă situația de fapt sus-expusă, Curtea a analizat situația juridică a martorului denunțător D., în perioada anilor 2009 - 2010, astfel cum apare aceasta în evidența oficială a instanțelor de judecată, situație juridică care a stat la baza activității infracționale desfășurate în cauză.

Astfel, Curtea a reținut că prin încheierea din data de 19.09.2009, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. x/2009, printre altele, s-a dispus arestarea preventivă a martorului denunțător D. zis "D." pe o perioadă de 29 zile, începând cu 19.09.2009, până la 17.10.2009 în dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș. Măsura arestării preventive a fost prelungită ulterior pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.10.2009, până la data de 15.11.2009.

Prin rezoluția 347/C2/II/7/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus preluarea cauzei înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș sub nr. x/2009 în vederea efectuării urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, unde a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2009

De asemenea, prin încheierea din data de 04.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în Dosarul nr. x/2009, s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 zile a numitului D., începând cu data de 04.11.2009 până la data de 02.12.2009 (dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică) . Măsura arestării preventive a fost prelungită ulterior succesiv, iar prin rechizitoriul din data de 05.02.2010, în dosarul nr. x/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor persoane printre care și martorul denunțător D. pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie.

Totodată, prin rechizitoriul din data de 04.01.2010, adoptat în Dosarul nr. x/2009, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor persoane printre care și a martorului denunțător D. pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de furt calificat.

După sesizarea instanței de judecată în vederea judecării cauzelor în cele două dosare penale separate, instanța de judecată, respectiv Judecătoria Curtea de Argeș, a dispus reunirea acestora sub nr. x/2010 la data de 08.04.2010, ocazie cu care a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, fiind menținută starea de arest față de toți inculpații.

În perioada în care a fost arestat preventiv, martorului D. i-a fost acordată asistență juridică de către inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Argeș, care a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș împuternicirea avocațială nr. 42 din data de 25.09.2009. După preluarea cauzei, în condițiile expuse anterior, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe parcursul urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. x/2009 martorului D. i-a fost acordată asistența juridică de avocat W. (împuternicire nr. x din 09.12.2009), iar în Dosarul nr. x/2009 inițial de avocat X. (împuternicire nr. x din 03.11.2009) și ulterior de avocat Y. (împuternicire avocațială nr. x/2010) .

S-a mai precizat că, și ulterior, după sesizarea instanței de judecată cu rechizitoriu în vederea judecării cauzelor, martorului D. i-a fost acordată asistența juridică de către inculpatul A. în baza împuternicirii avocațiale nr. x din data de 08.04.2010. De asemenea, în căile de atac declarate și promovate împotriva hotărârilor Judecătoriei Curtea de Argeș privind menținerea măsurii arestării preventive, ori a hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei, D. a fost asistat de apărătorul ales - avocat A., fie în baza împuternicirii avocațiale depusă la instanța de fond, fie în baza împuternicirilor avocațiale depuse separat pentru dosarele înregistrate pe rolul Tribunalului Argeș.

Ulterior, măsura arestării preventive a fost verificată la data de 01.07.2010 și, prin încheierea instanței de judecată, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii, fiind menținută starea de arest preventiv. Împotriva încheierii Judecătoriei Curtea de Argeș au declarat recurs inculpații, printre care și martorul D. asistat de avocatul A.. Recursul a constituit obiectul dosarului nr. x/2010 și a fost soluționat de Tribunalul Argeș prin Decizia penală 528/R/05.07.2010, acesta fiind respins.

Pe parcursul cercetării judecătorești în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Curtea de Argeș, având în vedere dispozițiile procedural penale în vigoare în acel moment cu privire la intervalul de timp la care instanța de judecată verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, prin încheierea din data de 26.08.2010 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive printre alții față de D., fiind menținută starea de arest preventiv până la următoarea verificare (în termen de 60 de zile) . Împotriva încheierii instanței de fond a declarat recurs, printre alții, D., care a constituit obiectul dosarului nr. x/2010 al Tribunalului Argeș în care s-a pronunțat decizia penală 632/R/30.08.2010 prin care a fost respins recursul formulat de acest martor.

Cu ocazia următoarei verificări a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în cadrul judecării dosarului x/2010, prin încheierea din data de 21.10.2010, Judecătoria Curtea de Argeș a menținut starea de arest printre alții și față de martorul D. Împotriva încheierii instanței de fond din data de 21.10.2010 a declarat recurs și martorul D. care a fost asistat de inculpatul A.

Prin Decizia penală 845/R din 26.10.2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2010, instanța de judecată a admis recursul declarat de D. și s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, dispunându-se punerea de îndată în libertate a acestuia. Prin aceeași decizie recursurile declarate de ceilalți inculpați din dosar au fost respinse ca nefondate.

Prin Sentința penală 93 din 16.05.2011 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. x/2010, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia penală nr. 1367/2011 din 21.12.2011 a Curții de Apel Pitești, D. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, rezultantă de 14 ani închisoare, fiind dedusă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 18.09.2009 până la 26.10.2010.

După expunerea situației juridice a martorului D., Curtea a considerat că situația de fapt anterior prezentată este confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză, după cum urmează:

În acest sens, Curtea a reținut că potrivit denunțului și declarațiilor martorei C. din cursul urmăririi penale, aceasta l-a cunoscut la începutul anului 2010 prin intermediul soțului său, D., aflat în stare de arest preventiv într-un dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, pe numitul V., despre care soțul său îi comunicase că urmează să îl pună în legătură cu un domn "B.", unul dintre asociații ce administrează Z. din Pitești, care la rândul lui urma să îl pună în legătură cu un avocat din Pitești, pentru ca acesta din urmă să îi asigure asistența juridică soțului său. În acest scop, s-a întâlnit cu numitul V. în parcarea Z. Pitești, iar împreună au intrat în Z., unde au discutat cu un domn "B." (recunoscut de martoră ca fiind inculpatul B.), despre situația juridică a soțului ei. Cu această ocazie, inculpatul B. le-a recomandat un avocat pe nume A., care este prieten cu el și care este cunoscut în Pitești ca având influență asupra unor judecători și la care poate interveni în vederea obținerii unor soluții favorabile soțului său, în schimbul unor sume de bani. Martora a relatat că, tot la acea întâlnire, și-a făcut apariția avocatul A., apelat telefonic de inculpatul B., cu care martora a încheiat un contract de asistență juridică pentru soțul acesteia, D., plătindu-i cu acea ocazie suma de 2.000 euro solicitată de această persoană drept onorariu. Martora l-a recunoscut cu ocazia audierii pe inculpatul A. drept persoana pe care o angajase ca avocat pentru soțul său.

Prima instanță a precizat că martora a mai relatat că, după ce inculpatul A. a fost de acord să îl asiste pe soțul său, până ca acesta din urmă să fie trimis în judecată la Judecătoria Curtea de Argeș, s-a mai întâlnit cu acesta și cu inculpatul B. de două sau trei ori în incinta Z., precum și la un restaurant din zona Câmpulung Muscel, deținut de cel din urmă inculpat, iar cu prilejul acestor discuții, l-a întrebat pe inculpatul A. dacă are "blat la instanță", respectiv dacă are influență și poate interveni la judecători pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești favorabile soțului său, respectiv ca acesta să fie judecat în stare de libertate. Cu ocazia acestor discuții, inculpatul B. a asigurat-o pe martoră că inculpatul A. are "blat" la un complet de judecată de la Tribunalul Argeș, respectiv la o judecătoare din cadrul respectivei instanțe, acesta putând să rezolve punerea în libertate a soțului său. Martora a precizat expres că, întrebat fiind de aceasta dacă are "blat la judecători", inculpatul A. a asigurat-o că are cunoștințe în rândul judecătorilor și că poate obține lucrul solicitat de aceasta.

În contextul acestor discuții, martora a precizat că inculpatul A. i-a solicitat suma de 50.000 euro pentru punerea în libertate a soțului său, martora refuzând inițial predarea acestei sume de bani, deoarece aceasta nu deținea o asemenea sumă la acel moment.

Prima instanță a reținut că, după trimiterea în judecată a martorului D., martora a fost contactată înainte de judecarea la Tribunalul Argeș a unui recurs declarat împotriva soluției de menținere a măsurii arestării preventive, de către numitul V., care i-a transmis să aibă asupra sa suma de 20.000 euro, care urma a fi dată la judecătoare pentru eliberarea din arest a lui D. La termenul de judecată din luna iulie 2010, martora a relatat că, având suma de 20.000 euro asupra ei, s-a întâlnit cu inculpatul A. care a întrebat-o dacă are banii asupra ei, la răspunsul acesteia afirmativ, spunându-i să aștepte. După soluționarea recursului în luna iulie 2010, inculpatul A. i-a comunicat martorei că nu s-a putut face nimic deoarece în completul de judecată nu se afla judecătoarea cunoscută de el.

De asemenea, prin sentința apelată s-a arătat că, în perioada următoare, martora a precizat că inculpatul A. i-a solicitat suma de 50.000 euro pentru a interveni la o judecătoare de la Tribunalul Argeș în vederea obținerii punerii în libertate a soțului său, sumă de bani ce urma a fi predată prin intermediul numitului V. și inculpatului B., însă înainte de judecarea recursului la măsura preventivă. Martora a fost de acord cu solicitarea inculpatului A., iar înainte de următorul termen de la Tribunalul Argeș, de la sfârșitul lunii august 2010, în care se judeca recursul la menținerea măsurii arestării preventive a martorului D., inculpatul i-a solicitat acesteia să îi predea suma de 50.000 euro, deoarece banii urmau a fi dați pentru eliberarea soțului său, în completul de recurs urmând a fi judecătoarea la care inculpatul are influență. Deși martora l-a asigurat pe inculpat că avea cei 50.000 euro asupra sa, în realitate aceasta nu putuse să strângă o asemenea sumă de bani, astfel că, deși inculpatul a insistat ca banii să fie predați înainte de judecarea recursului, aceasta i-a comunicat că banii urmează a fi predați după soluționarea căii de atac. În timp ce se soluționa calea de atac, martora a luat legătura prin intermediul numitului V., cu inculpatul B., pentru ca acesta la rândul său să ia legătura cu inculpatul A. și să îl asigure pe acesta că banii urmează a fi predați. După terminarea ședinței de judecată, martora a fost sunată de inculpatul A. care i-a spus că recursul a fost respins, astfel că martora a înțeles foarte clar că doar în măsura în care îi dădea acestui inculpat suma de 50.000 euro înainte de soluționarea recursului, prin intermediul inculpatului B., putea obține eliberarea din arest a soțului său.

S-a reținut că martora a relatat, de asemenea, că în aceste condiții s-a consultat cu soțul său și au fost de acord să facă rost de banii solicitați, care urmau a fi predați în vederea eliberării din arest a lui D., sens în care martora trebuia să lase drept gaj două autoturisme un y și un x în schimbul sumei de 50.000 euro necesară. Astfel, martora a relatat că, în urma discuțiilor telefonice purtate cu soțul său, s-a deplasat în București cu cele două autoturisme, unul condus de martorul O. și celălalt de fiul său E., întâlnindu-se la o terasă de la un hotel cu numitul V.. La întâlnire, martora a lăsat cele două autoturisme numitului V. drept gaj, primând în schimb suma de 50.000 euro cu titlu de împrumut, pe care acesta din urmă urma să îi acorde până la momentul în care martora ar fi reușit să vândă ferma din comuna Modelu, jud. Călărași. De față la întâlnire a asistat și "F.", martorul F. Cu ocazia acestei întâlniri, numitul V. i-a zis martorei că suma de 50.000 euro astfel obținută urma să fie dată inculpatului A., prin intermediul inculpatului B., pentru eliberarea din arest a soțului său. În urma discuțiilor telefonice purtate cu D., s-a convenit ca suma de bani obținută să fie predată, în aceeași zi, inculpatului B. la Pitești, predarea urmând a fi realizată de către martorul E., la solicitarea expresă a inculpatului A. care nu ar fi avut încredere în femei.

Curtea de apel a arătat că martora a mai relatat că, în aceeași zi, fiul său E., însoțit de numitul V. s-au deplasat la Pitești, iar la întoarcere E. i-a comunicat că au predat suma de 50.000 euro inculpatului B. în incinta Z. din Pitești, acesta din urmă asigurându-i că totul este aranjat pentru a doua zi, când inculpatul A. urma să primească această sumă de bani și să o folosească pentru a interveni la judecători să obțină eliberarea soțului său. În ziua următoare, martora s-a întâlnit cu inculpatul B. la Tribunalul Argeș, cu ocazia judecării recursului declarat împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive a martorului D., iar înainte ca inculpatul să intre în instanță, acesta i-a spus să stea liniștită întrucât președintele completului de judecată, este cunoscută ca o judecătoare bună, în sensul că inculpatul are trecere la ea și o poate influența pentru a pronunța o soluție favorabilă soțului său, asigurând-o că acesta din urmă va fi eliberat în aceeași zi. După terminarea ședinței și rămânerea în pronunțare cu privire la calea de atac, martora l-a întrebat din nou pe inculpatul A. ce șanse sunt pentru eliberarea soțului său, iar acesta i-a spus să rămână, să aștepte pronunțarea deoarece soțul său va fi pus în libertate în aceeași zi, fapt care s-a și întâmplat. În urma discuției purtate cu acest inculpat, martora a verificat soluția în sistemul informatic și, observând că s-a dispus punerea în libertate a soțului său, nu a mai stat la pronunțare și s-a dus la gard în aproprierea dubei Penitenciarului Colibași, strigându-i lui D. când era urcat în mașină că va merge la penitenciar să îi ia deoarece a fost pus în libertate.

În final, martora a relatat că la câteva zile de la punerea în libertate a soțului său, a venit împreună cu acesta la Pitești, unde s-au întâlnit cu inculpatul A., ocazie cu care inculpatul i-a mai cerut soțului său suma de 5.000 euro, spunând că această sumă este dreptul lui, solicitare cu care soțul său a fost de acord, în plus promițându-i și un porc tăiat, bunuri care au fost de altfel și predate acestui inculpat. Ulterior la domiciliul lor, soțul său a fost căutat și de către inculpatul B., însă martora a relatat că acesta a refuzat să se întâlnească cu inculpatul.

Prima instanță de fond a reținut că declarațiile acestei martore au fost confirmate în totalitate prin denunțul și declarațiile date în faza de urmărire penală de către martorul D. Audiat, martorul a relatat că în toamna anului 2009 a fost arestat preventiv într-un dosar instrumentat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, pentru infracțiunii de furt calificat săvârșite alături de alte persoane. Cu ocazia încarcerării sale la Penitenciarul AAA., din discuțiile purtate cu diverse persoane private de libertate a aflat de avocatul A., despre care se spunea că este "un avocat bun", prin aceasta înțelegându-se că putea face "blaturi". În aceste condiții, după ce s-a consultat cu soția sa, martora C., cei doi au hotărât să îl angajeze pe acest avocat. Martorul nu a putut preciza în ce circumstanțe a fost angajat avocatul, fiind privat de libertate, însă soția sa a fost cel care l-a angajat, la angajare soția sa plătindu-i cu titlu de onorariu o anumită sumă de bani, pe care martorul nu a putut să o precizeze. După momentul angajării sale, martorul privat de libertate, a avut mai multe discuții cu inculpatul A., care ar fi venit la locul de detenție, iar încă de la început, martorul i-a comunicat inculpatului probele care îl învinovățesc și l-a întrebat dacă "are blat" ca să fie pus în liberate. Martorul a mai susținut că deși prima dată inculpatul A. nu i-a dat niciun răspuns, la următoarea discuție purtată, inculpatul i-a spus că "are blat" și că urmează să fie pus în libertate, prin această discuție martorul înțelegând că inculpatul cunoaște judecătorii și poate interveni la aceștia pentru a obține punerea sa în libertate. Pentru a obține punerea sa în libertate, martorul a declarat că inculpatul A. i-a pretins suma de 50.000 euro, sumă cu are martorul a fost de acord, banii urmând a fi dați înainte de termenul de judecată la care s-ar fi obținut eliberarea acestuia.

S-a arătat că martorul a mai relatat că, fiind vorba despre o sumă mare de bani, l-a contactat telefonic pe numitul V., un prieten de familie, căruia i-a spus că avocatul care îl reprezintă "are blat" să fie pus în libertate și pe care l-a întrebat dacă cunoaște pe cineva la Pitești care să răspundă de suma de bani care urma să fie dată, pentru a nu fi "țeapă". În urma discuțiilor telefonice purtate cu V. s-a ajuns la concluzia că de bani urmează să răspundă "nea B.", patronul Z. din Pitești, inculpatul B., o cunoștință comună a lui V. și a inculpatului A.. Ulterior, din discuțiile purtate la telefon cu soția sa C., martorul a înțeles că aceasta se întâlnise cu "nea B." și cu avocatul A., iar în urma discuțiilor cei doi o asiguraseră că la instanță va fi pus în libertate dacă se vor da banii.

Prin sentința apelată, s-a arătat că ulterior acestor discuții, la sfârșitul lunii august 2010, martorul a înțeles din discuțiile telefonice că, în ziua stabilită la Tribunalul Argeș pentru judecarea recursului la încheierea primei instanțe de menținere a măsurii arestului preventiv, acesta urma să fie pus liber dacă se vor da banii ceruți soției sale, respectiv suma de 50.000 euro. În data respectivă, martorul a relatat că soția sa nu avea asupra sa suma de 50.000 euro și, drept urmare, calea de atac a recursului a fost respinsă. În perioada următoare, martorul a discutat, față în față cu inculpatul A., care i-a comunicat că îi ceruse banii soției sale și deoarece nu îi primise și îi era frică să nu îi dea "țeapă", nu a realizat intervenția, însă i-a spus martorului că în măsura în care va primi suma de 50.000 euro, acesta va fi pus în libertate, cu condiția ca banii să fie dați înainte de termenul de judecată. În urma acestor discuții, martorul D. a apreciat că singura modalitate de a fi pus în libertate era aceea de a-i da avocatului suma de 50.000 euro pretinsă de acesta și în modalitatea indicată de acesta, adică înainte de primul termen de judecată și prin intermediul lui "nea B.".

Cu privire la modalitatea în care au fost obținuți cei 50.000 euro solicitați, s-a reținut că martorul a arătat că întrucât familia sa nu deținea o astfel de sumă, soția lui a împrumutat-o lăsând gaj două autoturisme un y și un x la București numitului V., despre care nu cunoaște cum a obținut suma necesară. În aceeași zi, fiul său E. s-a dus la Pitești la Z., unde i-a înmânat inculpatului B. suma de 50.000 euro, în prezența numitului V. și a martorului F., zis "F.", sumă de bani destinată eliberării din închisoare a martorului. A doua zi după ce au fost dați banii, la Tribunalul Argeș s-a judecat calea de atac a recursului declarat împotriva încheierii prin care fusese menținută măsura arestului preventiv față de acest martor, iar din discuțiile purtate cu inculpatul A., acesta i-a garantat că va fi pus libert în cursul zilei respective, fără a-i fi oferite explicații suplimentare, fapt care s-a și întâmplat. Martorul a mai relatat că în momentul în care era condus la duba de poliție pentru a fi transportat la penitenciar, soția sa a venit la gard și i-a strigat că a fost pus în libertate, fiind singurul din tot lotul căruia i s-a admis calea de atac. După ce a fost eliberat din penitenciar, la câteva zile, maxim o săptămână, martorul D. s-a întâlnit în fața Z. cu inculpatului A., care i-a dat de înțeles că nu a rămas cu nimic din suma de 50.000 euro, aceasta fiind dată integral la judecători, cerându-i suma de 5.000 euro pentru eliberarea lui. Martorul a fost de acord cu solicitarea inculpatului și a doua zi i-a remis prin intermediul șoferului său suma de 5.000 euro și un porc. Martorul a recunoscut, de asemenea, că ulterior eliberării a fost căutat la domiciliul său de inculpatul B., însă acesta nu a dorit să îl vadă.

S-a arătat că, în final, martorul D. a precizat că avocatul A. a solicitat efectuarea unei expertize medicale ca să justifice punerea în libertate, însă eliberarea sa a fost obținută prin darea sumei de 50.000 euro, iar nu ca urmare a afecțiunilor medicale de care acesta suferă, deoarece acestea se tratează în penitenciar, martorul concluzionând că situația sa medicală nu l-a ajutat la eliberare.

Prima instanță de fond a reținut că predarea sumei de 50.000 euro de către martorul E. inculpatului B. pentru ca această sumă să fie transmisă mai departe inculpatului A. în vederea obținerii eliberării din penitenciar a martorului D., prin intervenția pe lângă judecători, rezultă fără nici un dubiu din declarațiile martorilor E., F., G. și O.

Astfel, din declarațiile martorului E. din cursul urmăririi penale, Curtea a reținut că, în a doua parte a anului 2010, în timp ce tatăl său se afla în stare de detenție, acesta a purtat discuții telefonice cu mama sa, C., pentru a lua legătura cu numitul V. care urma să îi pună în legătură cu o altă persoană "B.", care la rândul lui urma să îi pună în legătură cu un avocat din Pitești pentru a se discuta posibilitatea eliberării din penitenciar a tatălui său. Tot atunci, din discuțiile purtate cu mama sa, martorul a aflat că urma să fie dată avocatului suma de 50.000 euro pentru ca acesta la rândul său să o predea cu titlu de mită unui magistrat din cei care alcătuiau completul de judecată de la Tribunalul Argeș, care urma să judece recursul tatălui său la cererea de punere în libertate.

S-a mai arătat că martorul E. a relatat că, spre sfârșitul lunii octombrie 2010, cu o zi sau două înainte de termenul de judecată, s-a deplasat împreună cu mama sa, cu un șofer al familiei, martorul O. și cu cuscrul tatălui său, numitul AA. la un hotel din București, zona Ferentari cu două autoturisme, un y și un x aparținând familiei, pentru a le lăsa în gaj numitului V. pentru suma de 50.000 euro, întâlnire în care martorul a primit suma menționată în schimbul celor două autoturisme.

Prin sentință, s-a reținut că, în urma discuțiilor telefonice purtate cu tatăl său, D., a rămas stabilit ca martorul să îl însoțească pe V. la Pitești pentru a se preda suma de 50.000 euro lui "nea B.". În acest sens, s-a deplasat la Pitești împreună cu V., cu martorul F., zis "F." și cu un șofer al acestuia, la Z., unde conform indicațiilor tatălui său trebuia să se întâlnească cu "nea B.", recunoscut de martor ca fiind inculpatul B.. Martorul a relatat că a intrat în restaurant împreună cu V. și "F.", s-au așezat la o masă și, la scurt timp, a venit și inculpatul B. care i-a întrebat dacă a adus toți banii, adică suma de 50.000 euro. Din discuțiile purtate la masă, martorul a înțeles că această sumă de bani urma a fi dată unei judecătoare pentru a se obține eliberarea din arest a tatălui său. Martorul a mai relatat că a solicitat asigurări în cazul în care tatăl său nu va fi eliberat din arest, deși se remiseseră banii, moment în care inculpatul B. i-a asigurat că problema este ca și rezolvată și că tatăl său va fi liber. Martorul a scos atunci plicul cu bani, în care se afla suma de 50.000 euro, în bancnote de câte 500 euro, pe care l-a înmânat inculpatului B., acesta din urma luând plicul, uitându-se în interiorul lui și fără a-i număra, introducându-i într-un buzunar de la piept din partea dreaptă. Martorul nu a putut preciza ce a făcut ulterior acest inculpat cu plicul cu bani.

În final, a arătat prima instanță, martorul a relatat că încă de la început, înainte de deplasarea la București și apoi la Pitești, în condițiile anterior descrise, acesta a înțeles de la părinții săi că suma de 50.000 euro a fost cerută de avocatul A. care îl asista pe tatăl său în procesul penal în care acesta era arestat și trebuia remisă acestuia, prin intermediul inculpatului B., pentru a obține eliberarea tatălui său din arest. A două zi după remiterea sumei de 50.000 euro inculpatului B., a fost termenul de judecată al dosarului la Tribunalul Argeș, iar tatăl său a fost pus în libertate.

Curtea de apel a reținut că întâlnirea de Pitești sus-descrisă și predarea sumei de 50.000 euro inculpatului B. sunt confirmate în integralitate prin declarațiile martorului F., date atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești. Astfel acest martor a relatat că, la aproape o lună, două luni de când a fost eliberat din penitenciar, după luna august 2010, la domiciliul său a fost căutat de către martorii C. și E., care i-au spus că au nevoie de o sumă de ani, respectiv 50.000 euro, cei doi fiind însoțiți de V. și martorul BB. zis "CC.". A mai arătat martorul că inițial martorii C. și E. l-au întrebat dacă nu dorește să cumpere o fermă din comuna Modelu, județul Călărași contra sumei de 80.000 euro, iar după ce acesta a refuzat tranzacția, cei doi anterior menționați l-au întrebat dacă nu dorește să cumpere două autoturisme, un y și un x, propunere de asemenea refuzată de acest martor. Martorul a luat la cunoștință că ulterior martorii C. și E. au obținut suma de bani solicitată, înstrăinând autoturismele prin intermediul martorului G. pentru suma de aproximativ 30.000 euro, restul de 20.000 euro fiind completată cu ajutorul martorului BB., zis "CC.". Martorul F. a mai relatat că, la scurt timp după, a purtat mai multe discuții telefonice și l-a și vizitat la Penitenciarul AAA. pe martorul D., o cunoștință mai veche, iar acesta din urmă l-a rugat să îl însoțească pe fiul său E. la Pitești pentru a înmâna o sumă mare de bani, martorului D. fiindu-i frică să îl lase pe fiul său singur cu o sumă atât de mare asupra lui. Acceptând solicitarea lui D., martorul s-a deplasat cu acesta și cu numitul V. și cu martorii G. și BB. cu două mașini la restaurantul Z., din Pitești, martorul necunoscând inițial motivul pentru care trebuiau să se deplaseze în acel loc. După ce au intrat în hotel, l-au observat la o masă pe inculpatul B., pe care îl cunoștea de mai mult timp, iar după ce s-au salutat, inculpatul i-a prezentat una din persoanele cu care se afla la masă, care s-a recomandat a fi avocatul A. și pe care martorul l-a recunoscut a fi numitul R., fiul inculpatului A.

Prin sentința apelată s-a arătat că martorul a precizat că s-a așezat la o masă împreună cu E., iar la o altă masă din restaurant s-au așezat martorul G. și numitul V. La un moment dat, la masa la care se aflau acesta și E., a venit inculpatul B., ocazie cu care s-a purtat o discuție în legătură cu suma de bani de 50.000 euro, care urma să fie predată de martorul E. inculpatului sus-menționat, această sumă de bani urmând să ajungă la un avocat pe nume A. care la rândul lui urma să îi predea unui judecător în vederea obținerii punerii în libertate a martorului D.. De față cu martorul F., martorul E. a scos din interiorul gecii pe care o purtat un plic alb pe care i l-a înmânat inculpatului B., acesta luând plicul fără a număra banii, scoțând banii din plic și introducând suma de bani într-un plic mai mic pe care l-a introdus în buzunar. Martorul a mai relatat că în plic era suma de 50.000 euro compusă din bancnote de 500 euro, pentru ca plicul să fie mai subțire. De asemenea, cu ocazia discuțiilor purtate la masă, martorul a asistat la momentul în care E. l-a întrebat pe inculpatul B. cine va răspunde de restituirea acestei sume de bani în situația în care tatăl său, D., nu va fi pus liber, deoarece pentru a strânge o sumă atât de mare, au dat mașinile în schimbul ei, pe care nu le mai pot recupera. Cu această ocazie, inculpatul B. l-a asigurat că problema este ca și rezolvată, iar tatăl său va fi eliberat la recurs, dând de înțeles că el are influență asupra judecătorului care judecă recursul lui D.

În final, a arătat instanța, martorul a relatat că nu a cunoscut dacă plicul cu bani a fost transmis mai departe judecătorului, însă la circa trei zile de la această întâlnire, D. a fost pus în libertate, martorul apreciind că indiferent dacă banii au fost sau nu au fost dați, acesta trebuia pus în libertate deoarece avea o boală cronică la ficat.

Prima instanță de fond a reținut că predarea celor două autoturisme de către martorul E. este confirmată și prin declarațiile martorului O., care, audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și cel al cercetării judecătorești, a arătat că în toamna anului 2010, în timp ce lucra ca șofer pentru DD., s-a deplasat de la ferma DD. la București, el într-un autoturism y împreună cu E. și o altă persoană, AA., în autoturismul x. Cele două autoturisme au fost lăsate de E. la o stație Peco, din cartierul Dristor, unui alt bărbat. Martorul nu a cunoscut de ce trebuia să fie lăsate cele trei autoturisme acelui bărbat, precizând însă că cei trei s-au întors acasă cu un taxi, pe care l-au tocmit în stația Peco.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că modalitatea în care martorii C. și E. au obținut suma de 50.000 euro, este confirmată și prin declarațiile martorului G. . Acest martor a relatat că pe martorul D. l-a cunoscut din anul 2008, prin intermediul unei cunoștințe, "CC.", martorul BB., având de asemenea cunoștință că D. a fost arestat în toamna anului 2009. A mai relatat martorul că, prin toamna anului 2010, în timp ce se afla la domiciliul lui "CC.", au venit martorii C. și E., însoțiți de alte două persoane care i-au solicitat primului o sumă de 50.000 euro pentru a obține eliberarea din penitenciar a lui D. Martorul s-a deplasat cu cei doi martori, C. și E., în târgul Vitan, pentru a vedea ce preț puteau obține pe două autoturisme y și x, ocazie cu care un samsar de mașini le-a oferit circa 30.000 euro, sumă de bani acceptată de aceste două persoane. Martorul nu a putut preciza cu exactitate modalitatea în care a fost obținută diferența de până la 20.000 euro, cel mai probabil prin vânzarea unor bijuterii aparținând martorei C.

De asemenea, din declarațiile martorului G., Curtea a mai reținut că, în luna octombrie 2010, acesta a fost rugat de către C., zisă "EE." să îl însoțească pe fiul acesteia, E., la Pitești, pentru a garanta că acesta nu pățește nimic deoarece avea asupra lui o sumă mare de bani, în cuantum de 50.000 euro, iar el era doar un copil de 18 sau 19 ani, solicitare acceptată de martor. În acest sens, martorul a plecat împreună cu V. și s-a deplasat la restaurantul Z. din Pitești, la care a ajuns mai înainte de a ajunge E., care venea împreună cu martorul F., cei doi așezându-se la o masă și așteptându-i pe cei din urmă să ajungă.

Prin sentința apelată s-a arătat că, cu privire la ceea ce s-a întâmplat în restaurantul Z. la acea dată, martorul a relatat aspecte care par a se contrazice cu declarațiile martorilor E. și F. Astfel, acest martor a relatat că în momentul în care în restaurant au intrat E. și F., cei doi l-au salutat pe inculpatul B., care se afla la o masă împreună cu alte persoane, după care cei doi martori s-au așezat la masă cu acesta. A mai precizat martorul că la masa la care se aflau, a venit inculpatul B. care l-a întrebat pe E. dacă a adus banii, iar acesta i-a confirmat, prilej cu care acest martor i-a înmânat inculpatului un plic alb în care se afla suma de 50.000 euro, pe care l-a băgat în buzunarul de la cămașă, după ce în prealabil s-a uitat în plic fără să-i numere. Cu această ocazie inculpatul B. i-a spus lui E. să stea liniștit deoarece tatăl său va fi eliberat, dându-i de înțeles că are totul aranjat la instanța de judecată. Același martor a mai relatat că, la scurt timp, a fost eliberat din arest D. pe motive medicale, iar ulterior acestui moment, a aflat de la un membru al DD. că inculpatul B. l-a căutat la domiciliul pe acesta și i-a solicitat suma de 30.000 euro, motivând că și el l-a ajutat să fie pus în libertate, însă D. nu a vrut să discute cu inculpatul.

În raport de această ultimă relatare, Curtea a constatat că declarațiile acestui martor par a intra în contradicție cu cele ale martorilor E. și F., în condițiile în care acești doi martori au relatat că, de față, la masa la care s-a purtat discuția cu inculpatul B. nu se mai afla nimeni, martorul G. fiind la o masă alăturată împreună cu V. Însă, această contradicție a fost considerată de Curte ca fiind doar una aparentă, singura explicație fiind aceea că acest martor se afla la o masă învecinată, fapt ce i-a permis să audă atât discuția purtată de persoanele anterior amintite, cât și momentul predării plicului cu bani.

Vizita la Pitești a martorilor E., F., G. și a numitului V., precum și întâlnirea cu inculpatul B., s-a considerat că este dovedită și prin declarațiile martorului BB. S-a arătat că, audiat în fața instanței de judecată, acesta a relatat că în anul 2010, îndeplinea diferite comisioane ca șofer al FF., calitate în care la solicitarea lui F. l-a condus pe acesta, pe G. și pe alte persoane a căror identitate nu o poate preciza la Pitești, la un hotel din centrul orașului. Martorul a relatat că, în interiorul hotelului el s-a așezat la o masă împreună cu alte persoane, în timp ce F., G. și o altă persoană s-au așezat la o altă masă pentru a purta o discuție, a cărui subiect acest martor nu l-a putut preciza. Martorul a declarat că l-a văzut pe inculpatul B. în interiorul hotelului, însă nu a putut relata dacă l-a văzut pe acesta discutând cu vreuna dintre persoanele care îl însoțeau pe acesta și nici cu cine a discutat acest inculpat cât timp a așteptat în interiorul hotelului. Martorul a mai relatat că îi cunoaște pe martorii E. și C., dar nu a putut preciza dacă cei doi martori s-au aflat la acel moment cu el în incinta hotelului. Martorul a negat că ar fi fost de față atunci când martorii E. și C. au lăsat drept gaj lui V. autoturismele pe care aceștia le dețineau contra unei sume de bani, declarație pe care prima instanță de fond a apreciat-o ca fiind nesinceră, fiind înlăturată, cu motivarea instanței că prezența lui a fost indicată fără dubiu de acești martori, precum și de către martorii G. și F.

Curtea de apel a reținut că, după ce martorul E. a predat suma de 50.000 euro în data de