ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 21 august 2008, M.R.E. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008, prin care Plenul C.S.M. i-a respins cererea de recunoaștere a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurentul a arătat că a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. – biroul teritoriul Iași – prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu data de 1 noiembrie 2005, emis în considerarea hotărârii nr. 97/2005 a C.S.M.– secția pentru procurori, act prin care s-a constatat că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, printre care vechimea de 6 ani în funcția de procuror și susținerea interviului.

S-a mai învederat că, urmare a adoptării Legii nr. 508/2004, s-a înființat în cadrul M.P., D.I.I.C.O.T. ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul precizând că numirea s-a făcut cu respectarea prevederilor legale și că, îndeplinind acte specifice ce intră în competența acestei direcții beneficiază în fapt și în drept de statutul și remunerația acordate procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin întâmpinare, C.S.M. a solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârea atacată a fost dată în aplicarea art. 43 din Legea nr. 303/2004 republicată, potrivit căruia promovarea procurorilor la parchete, inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se face în limita posturilor vacante, numai prin concurs organizat la nivel național și numai după îndeplinirea condiției de vechime în funcția de judecător sau procuror.

Referitor la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T., s-a invocat că aceasta nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura de încadrare a procurorilor la această structură specializată fiind reglementată distinct de cea de promovare în funcții de execuție, actualmente în condițiile art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, fără a constitui o excepție de la regula promovării prin concurs. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile legale aplicabile, Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune anularea hotărârii atacate și obligarea intimatului să recunoască recurentului gradul profesional solicitat.

Astfel, Curtea reține că D.I.I.C.O.T. a fost înființată prin Legea nr. 508/2004, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 131/2006, ca structură specializată, cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin reorganizarea secției de combatere a criminalității organizate și antidrog și a structurilor sale teritoriale. Potrivit art. 75 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 republicată, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul C.S.M., în limita posturilor prevăzute în statul de funcții aprobat conform legii.

În alin. (4) al art. 75 din aceeași lege sunt prevăzute condițiile pentru ca procurorii să fie numiți la D.I.I.C.O.T.: să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fie declarați admiși în urma interviului, de comisia organizată în acest scop. Prin urmare, dispozițiile legale speciale privind organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T. nu condiționează numirea în cadrul acestei structuri specializate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de promovarea unui concurs sau de necesitatea unei vechimi de 8 ani ca judecător sau procuror, prevederile generale din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor cuprinse în art. 43 și art. 44, neavând aplicabilitate.

Așadar, Curtea reține că recurentul, numit ca procuror la D.I.I.C.O.T. cu respectarea dispozițiilor legale specifice acestei structuri, îndeplinește acte ce intră în competența acestei direcții și beneficiază de statutul și indemnizația acordate procurorilor încadrați la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul căruia s-a înființat și funcționează D.I.I.C.O.T., astfel încât cererea sa de recunoaștere a gradului profesional solicitat este justificată. În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul, va anula hotărârea C.S.M., în ceea ce-l privește pe recurent și va admite cererea de obligare a intimatului la recunoașterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.E.M. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl privește pe recurent și obligă intimatul C.S.M. să îi recunoască gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.