ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21 august 2008,

M.R.E. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008, prin

care Plenul C.S.M. i-a respins cererea de recunoaștere a gradului profesional

de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Recurentul a arătat că a

fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. – biroul teritoriul Iași –

prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție începând cu data de 1 noiembrie 2005, emis în considerarea

hotărârii nr. 97/2005 a C.S.M.– secția pentru procurori, act prin care s-a

constatat că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, printre care

vechimea de 6 ani în funcția de procuror și susținerea interviului.

S-a mai învederat că, urmare

a adoptării Legii nr. 508/2004, s-a înființat în cadrul M.P., D.I.I.C.O.T. ca

structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, recurentul precizând că numirea s-a făcut cu respectarea prevederilor

legale și că, îndeplinind acte specifice ce intră în competența acestei

direcții beneficiază în fapt și în drept de statutul și remunerația acordate

procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Prin întâmpinare, C.S.M. a

solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârea atacată a fost dată în

aplicarea art. 43 din Legea nr. 303/2004 republicată, potrivit căruia

promovarea procurorilor la parchete, inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, se face în limita posturilor vacante, numai prin

concurs organizat la nivel național și numai după îndeplinirea condiției de

vechime în funcția de judecător sau procuror.

Referitor la numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T., s-a invocat că aceasta nu trebuie confundată cu

promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

procedura de încadrare a procurorilor la această structură specializată fiind

reglementată distinct de cea de promovare în funcții de execuție, actualmente

în condițiile art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, fără

a constitui o excepție de la regula promovării prin concurs.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile legale aplicabile,

Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune

anularea hotărârii atacate și obligarea intimatului să recunoască recurentului

gradul profesional solicitat.

Astfel, Curtea reține că D.I.I.C.O.T.

a fost înființată prin Legea nr. 508/2004, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 131/2006, ca structură specializată, cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin reorganizarea secției de

combatere a criminalității organizate și antidrog și a structurilor sale

teritoriale.

Potrivit art. 75 alin. (3)

din Legea nr. 304/2004 republicată, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți

prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, cu avizul C.S.M., în limita posturilor prevăzute în statul

de funcții aprobat conform legii.

În alin. (4) al art. 75 din

aceeași lege sunt prevăzute condițiile pentru ca procurorii să fie numiți la D.I.I.C.O.T.:

să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o

vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fie

declarați admiși în urma interviului, de comisia organizată în acest scop.

Prin urmare, dispozițiile

legale speciale privind organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T. nu

condiționează numirea în cadrul acestei structuri specializate din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de promovarea unui

concurs sau de necesitatea unei vechimi de 8 ani ca judecător sau procuror,

prevederile generale din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și

procurorilor cuprinse în art. 43 și art. 44, neavând aplicabilitate.

Așadar, Curtea reține că

recurentul, numit ca procuror la D.I.I.C.O.T. cu respectarea dispozițiilor

legale specifice acestei structuri, îndeplinește acte ce intră în competența

acestei direcții și beneficiază de statutul și indemnizația acordate

procurorilor încadrați la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, în cadrul căruia s-a înființat și funcționează D.I.I.C.O.T., astfel

încât cererea sa de recunoaștere a gradului profesional solicitat este

justificată.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea, admițând recursul, va anula hotărârea C.S.M., în ceea ce-l

privește pe recurent și va admite cererea de obligare a intimatului la

recunoașterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

R.E.M. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată

în ceea ce îl privește pe recurent și obligă intimatul C.S.M. să îi recunoască

gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2009.