ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3454/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta B.E. a chemat în judecată Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să-i plătească

suma de 32.080,80 lei, reprezentând cota de 60% din cuantumul despăgubirilor

stabilite în baza deciziei nr. 563 din 11 aprilie 2008, sumă actualizată cu

indicele de inflație.

În motivarea acțiunii reclamanta a

susținut că a solicitat pârâtei plata sumei, însă aceasta i-a răspuns evaziv,

în sensul că plata se va face în limita sumelor prevăzute anual cu această

destinație în bugetul de stat.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3935 din 17

noiembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să-i

plătească cota de 60% din despăgubirile stabilite prin decizia nr. 563 din 11

aprilie 2009, actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că din probele depuse la dosar nu rezultă că pârâta ar fi

efectuat plata către reclamantă a cotei de 60% din cuantumul compensațiilor,

deși reclamanta i-a solicitat efectuarea plății și pârâta nu a invocat motive

pentru acest refuz.

Împotriva acestei sentințe, considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților.

Recurenta a reiterat motivele

invocate în apărare în fața instanței de fond respectiv, reproducerea

dispozițiilor art. 38 alin. (5) din H.G. nr. 753/1998 referitoare la plata

compensațiilor.

Examinând actele dosarului, Înalta

Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu și pus în dezbaterea părților, în

condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art.

312 alin. (3) teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea competenței

altei instanțe.

Reclamanta și-a întemeiat

pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 9/1998, H.G. nr.2 86/2004, H.G. nr. 1277/2007

și Legii nr. 554/2004.

Potrivit art. 35 din H.G. nr. 1277/2007

vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților -

Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, emite decizii și ordine care

potrivit art. 35

2

alin. (6) din acest act normativ se comunică

petenților și comisiilor județene sau a municipiului București și pot fi

atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a

tribunalului în raza căruia domiciliază petentul.

Întrucât aceste norme legale cu

caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie – reprezentat de

prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – prevăd competența

exclusivă a secției de contencios administrativ a tribunalului în primă

instanță, în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 9/1998, pentru identitate de rațiune, competența materială

este aceeași în privința oricăror acțiuni întemeiate pe prevederile respectivei

legi.

În consecință, în temeiul art. 313,

corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis,

dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare Tribunalului București, secția de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3935

din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie

2010.