ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 247/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 247/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
G.I.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților - Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar,
solicitând obligarea acestei autorități să-i plătească despăgubiri în numerar
în cuantum de 44.676 lei cu dobânda legală aferentă, sumă actualizată cu rata
inflației, calculată de la data scadenței, până la data plății efective, precum
și daune interese compensatorii de 200 lei/ zi întârziere de la data emiterii
deciziei și până la plata efectiv.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia Comisiei Centrale nr. 3363/ F
din 8 iulie 2008 i-au fost acordate despăgubiri în cuantum de 44.676 lei însă,
până în prezent acestea nu i-au fost achitate.
A precizat
reclamantul că s-a adresat autorității pârâte cu o cerere de urgentare a
acordării despăgubirilor la care a primit răspuns, solicitându-i-se a indica
codul I.B.A.N., obligație ce și-a îndeplinit-o.
Pârâta Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a
invocat excepția prematurității formulării acțiunii iar cu privire la fondul
cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr.
264 din 19 ianuarie 2010 a respins excepția prematurității acțiunii formulată
de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins ca
neîntemeiată acțiunea formulată de G.I.V.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Referitor la excepția
prematurității formulării acțiunii invocată de pârâtă și motivată de faptul că
emiterea unui titlu de plată și plata despăgubirilor în numerar se dispune în
termen de 15 zile de la existența disponibilităților bănești în contul
Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților s-a reținut a fi neîntemeiată,
având în vedere că, în realitate, reprezintă o apărare de fond, aceeași
argumentație fiind reluată de pârâtă cu privire la fondul cererii de chemare în
judecată.
Cu privire la cererea
reclamantului, prima instanță a apreciat a fi neîntemeiată.
Reclamantului G.I.V.,
prin Decizia Comisiei Centrale nr. 3363/ F din 8 iulie 2008 i s-a emis titlu de
despăgubire, în cuantum de 44.676 lei conform raportului de evaluare din 26 mai
2008, acesta formulând cerere de opțiune pentru primirea exclusivă de
despăgubiri în numerar, la data de 4 august 2008 potrivit dispozițiilor art. 18
1
din
Legea nr. 247/2005 Titlul VII.
Potrivit
dispozițiilor art. 18
1
alin. (2) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII,
dacă titularul despăgubirilor optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri
în numerar, se prezintă personal sau prin mandatar, cu procură autentică, la Direcție, care, după reținerea titlului de despăgubiri în original, îi va transfera
despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data
existenței disponibilităților financiare.
Cum reclamantului, plata
despăgubirilor în numerar aferente primei tranșe a fost efectuată până la
dosarul de opțiune, înregistrat cu nr. 3445 din 24 martie 2008, acesta având
cererea de opțiune înregistrată din 4 august 2008, autoritatea pârâtă nu poate
fi obligată să plătească reclamantului suma reprezentând despăgubirile
corespunzătoare lunii august în condițiile în care disponibilitățile financiare
au permis plata sumelor pentru opțiunile existente la nivelul lunii martie
2008.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs G.I.V., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a
fost dată cu greșita aplicare a legii.
S-a precizat în
motivele de recurs că prima instanță nu a analizat corect probele administrate,
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nefăcând dovada
disponibilităților financiare pentru ca instanța de fond să-și poată forma
convingerea lipsei disponibilităților financiare la momentul actual.
Recursul este
nefondat și va fi respins.
Examinând actele
dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr.
264/2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de G.I.V.,
reținând că pârâta nu poate fi obligată să-i achite acestuia suma reprezentând
despăgubiri pentru luna august, în condițiile în disponibilitățile financiare
au permis plata sumelor până în martie 2008.
Referitor la excepția
de prematuritate a acestei acțiuni, corect a fost respinsă de instanța de fond,
atâta vreme cât ea este de fapt o apărare pe fond și nu o excepție avându-se în
vedere că prin întâmpinarea pe fondul acțiunii aceeași argumentație a fost
folosită de parte.
Conform Legii nr. 247/2005,
Titlul VII a fost emisă Decizia de despăgubire nr. 3363/2008 pentru suma de
44.676 lei.
Recurentul a optat
pentru plata în numerar și pentru prima tranșă s-a efectuat plata .
Creanța recurentului
se poate aprecia ca fiind împlinită în termen de 2 ani de la emiterea titlului
de plată potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
Conform art. 18 din
Legea nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubiri, Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților, va emite titlu de conversie și/ sau
de plată.
Conform art. 18
1
alin. (2), titularul titlului de despăgubiri care optează pentru primirea de
despăgubiri în numerar se va prezenta la Direcție pentru îndeplinirea formalităților în 15 zile de la data existenței disponibilităților financiare.
Recurentul a optat
pentru plata în numerar la 4 august 2008, plata primei tranșe s-a efectuat
conform actelor existente la dosar însă pentru luna august intimata nemaiavând
disponibilități financiare nu a putut fi obligată la plată, întrucât condițiile
economice nu i-au permis, autoritatea națională trebuind să dispună nu doar de
măsuri care să garanteze drepturile patrimoniale, dar și de timp necesar pentru
aplicarea acestora.
Este ceea ce de fapt
consfințește art. 1 din Protocolul 1 și se concretizează în necesitatea
existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite
și scopul urmărit, fără a se aduce atingere drepturilor fundamentale ale
persoanei.
Desigur, în speță nu
există un refuz al autorității administrative de a emite titlul de plată,
criteriul fiind ordinea înregistrării cererilor de opțiune potrivit art. 18
2
din H.G. nr. 128/2008.
Recurentul a formulat
cerere de opțiune pentru primirea exclusivă de despăgubiri în numerar, prima
tranșă a fost efectuată, pentru luna august, astfel încât corect instanța de
fond a apreciat că în speță, autoritatea administrativă nu are o culpă în cauza
de față, care să conducă la ideea unui refuz nejustificat de natură a-l
prejudicia pe recurent într-un drept al său protejat de lege.
Așa fiind, Înalta
Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și
temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de G.I.V., ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de G.I.V. împotriva Sentinței nr. 264 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 19 ianuarie 2011.