ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2184/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2184/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

și procedura derulată în primă instanță

Prin acțiunea

înregistrată la data de 10 august 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.A.D. a chemat în

judecată Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.),

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.) și

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să dispună obligarea pârâților să emită titlurile de despăgubire ce i

se cuvin conform Dosarului nr. 46856/2010 și la plata de daune pentru

întârzierea emiterii acestora.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că bunicii săi au deținut un teren în suprafață de 2.303,49

m.p. pe raza comunei D. - Târgu Jiu, teren ce a fost expropriat abuziv în baza Decretului

nr. 83/1948, iar, în prezent, pe acest teren se află sediul Oficiului de Studii

Pedologice și Agrochimice Târgu Jiu.

Prin hotărârea judecătorească

nr. 350 din data de 05 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost

constatat dreptul său la despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren, în valoare

de 248.778 euro, adică 912.790 RON, calculate la un curs de 3,669 RON/euro, conform

raportului de evaluare întocmit în cauza respectivă.

La data de 24 martie 2010,

a fost depus la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Dosarul nr. 46856/CC,

iar toate documentele depuse la dosar fac dovada dreptului de proprietate asupra

terenului, calitatea de moștenitor și imposibilitatea retrocedării terenului în

natură datorită construcțiilor și utilităților publice aflate pe acesta.

La solicitarea sa din

data de 01 iunie 2010 de a i se emite titlurile de despăgubire, reclamanta a primit

un răspuns general și fără nicio precizare concretă privind analiza dosarului.

Totodată, reclamanta a

precizat că Fondul Proprietatea se aproprie de data listării la Bursă, ceea ce face

ca, prin neemiterea titlului de despăgubire, să fie prejudiciată de drepturile ce

i se cuvin.

În consecință, reclamanta

a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâților la emiterea imediată a titlului

de despăgubire, la reactualizarea valorii de despăgubire în funcție de cursul valutar

din data emiterii titlurilor și la plata de daune în valoare de 200 RON pentru fiecare

zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză.

La data de 04 martie 2011,

reclamanta a depus precizări la acțiune, prin care a răspuns la întâmpinarea Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice, a

depus decizia nr. 425 din 30 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind

organizarea și funcționarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice,

Regulamentul de organizare și funcționare al Autorității  Naționale pentru

Restituirea Proprietăților și corespondență emisă de Autoritate.

La data de 15 aprilie

2011, reclamanta a depus concluzii prin care a solicitat admiterea acțiunii privind

obligarea pârâților la plata daunelor materiale în valoare de 62.571 RON (912.790

acțiuni x 0,06855 RON/dividend net) valoare egală cu cea a dividendelor pe care

le-a pierdut din cauză că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

nu a redactat, nu a comunicat decizia, nu a emis titlul de conversie, deși opțiunea

fusese depusă și nu a înregistrat acțiunile la depozitarul central în timp util.

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și lipsa calității

de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, precum și

excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile față de Ministerul

Finanțelor Publice.

Pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, arătând că obligația emiterii deciziilor reprezentând titlul de despăgubire

revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

2.1. Curtea de Apel a

admis excepțiile lipsei calității procesuale și lipsei calității de reprezentant

invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reținând următoarele:

Atribuțiile Ministerului

Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român, ca acționar al Fondului „Proprietatea”,

nu îi conferă calitatea procesuală pasivă în litigii având ca obiect stabilirea

și plata despăgubirilor în procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005

și H.G. nr. 1095/2005, deoarece ministerul nu poate să suplinească în procedura

respectivă neefectuarea operațiunilor administrative de către instituțiile publice

responsabile, respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

2.2. Curtea de Apel a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, reținând următoarele:

Este adevărat că, în cursul

procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate

abuziv, procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

însă, potrivit legii, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură

organizarea și funcționarea secretariatului Comisiei Centrale, iar, potrivit

art. 13

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, coordonează procesul de

acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în actul normativ special,

incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei

în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar, obligații ce îi revin față de

cererea precizatoare a reclamantei privind obligarea pârâtelor și la daune materiale

în valoare de 62.371 RON, valoare egală cu cea a dividendelor pe care le-a pierdut

datorită întârzierii emiterii deciziei.

2.3. Cu privire la fondul

cauzei, prin sentința civilă nr. 3064 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a respins capetele 1

și 2 de cerere, ca rămase fără obiect prin emiterea titlului de despăgubire;

- a admis excepția prematurității

capătului de cerere privind plata daunelor în valoare de 62.571 RON, excepție invocată

de instanță din oficiu, și a respins acest capăt de cerere ca prematur introdus.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia nr. 350 din

data de 05 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a constatat dreptul

reclamantei la despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren de 2.303,49 m.p.,

în valoare de 248.778 euro adică 912790 RON, calculate la un curs de 3,669 RON/euro,

conform raportului de evaluare solicitat de instanță și întocmit de un expert evaluator

membru ANEVAR.

Prin decizia nr. 8764

din 26 august 2010, a fost emis titlul de despăgubire în cuantum de 912.790 RON

în favoarea reclamantei, reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul

deciziei civile nr. 350 din 05 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova.

Prin decizia nr. 2626

din 14 decembrie 2010 a fost emis titlul de conversie în cuantum de 912.790 RON,

reprezentând un număr total de 912.790 acțiuni la o valoare nominală de 1 RON pentru

fiecare acțiune.

Cu referire la petitul

1 și 2 de cerere privind obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor, precum și la

plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, Curtea de Apel a constatat

că a fost emis titlul de despăgubire, fiind depusă la dosarul cauzei decizia

nr. 8764 din 26 august 2010, prin care a fost stabilit cuantumul titlului de despăgubire

pentru suma de 912.790 RON, astfel că cele două capete de cerere au rămas fără obiect.

În ceea ce privește petitul

de cerere privind plata daunelor în valoare de 62.571 RON, Curtea de Apel a apreciat

că acest capăt de cerere este prematur introdus, întrucât, în raport cu dispozițiile

art. 18, art. 18

6

, art. 18

7

și 18

8

din Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, fără a fi parcursă procedura valorificare și conversie a

titlului de despăgubire și de atribuire a acțiunilor emise de Fondul Proprietate,

petitul de cerere este prematur introdus, întrucât valoarea dividendelor nete nu

poate fi cuantificată decât în cadrul procedurilor respective.

Împotriva sentinței civile

nr. 3064 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta M.A.D., criticând soluția

de respingere, ca prematur, a capătului de cerere privind plata despăgubirilor în

sumă de 62.571 RON.

În esență, recurenta -

reclamantă a arătat că are dreptul la despăgubiri, iar interesul de a le pretinde

este legitim, născut și actual, nefiind afectat de un termen sau condiție suspensivă,

în timp ce atitudinea intimatei - pârâte denotă refuzul rezolvării demersurilor

sale, prelungirea nejustificată a procedurii administrative, care nu s-a încadrat

într-un termen optim, privând-o de posibilitatea de a beneficia de dividendele acordate

de fondul Proprietatea.

Recurenta - reclamantă

a adăugat că a parcurs toate etapele procedurii în decembrie 2010, anterior discutării

excepției de prematuritate, iar motivele reținute în sentință fiind străine de natura

pricinii.

În drept, recurenta -

reclamantă a invocat prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., dar nu

și-a structurat criticile în mod corespunzător motivelor de reformare enunțate.

4.Apărările intimatelor

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a făcut o expunere a

istoricului cauzei și a arătat că nu poate fi obligată la plata de daune materiale

și daune cominatorii, pentru că procedura administrativă prevăzută în art. VII din

Legea nr. 247/2005 în competența Comisiei a fost parcursă, fiind emisă decizia reprezentând

titlul de despăgubire din 19 ianuarie 2011.

Prin întâmpinarea formulată

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a solicitat respingerea

recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că această autoritate nu are atribuții privind

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, iar în speță nu sunt aplicabile

prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 580

2

C. proc.

civ.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1.Argumente de fapt și

de drept relevante

Criticile formulate în

recurs vizează respingerea cererii de acordare a unor despăgubiri în cuantum de

62.571 RON, pretinse de recurenta - reclamantă pentru repararea unui prejudiciu

care i-ar fi fost produs prin întârzierea emiterii deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, în cadrul procedurii reglementate în art. 16 din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005.

Din actele dosarului de

fond, rezultă că după învestirea Curții de Apel cu acțiunea înregistrată la data

de 10 august 2010, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia

nr. 8764 din 26 august 2010, reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 912.790

RON, stabilită prin decizia civilă nr. 350 din 05 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Craiova rămasă irevocabilă.

După parcurgerea procedurii

prevăzute în art. 18

1

- 18

2

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

în baza opțiunii formulate de recurenta - reclamantă și înregistrată la Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr. 21605 din 7 decembrie 2010, a

fost emisă decizia nr. 2626 din 14 decembrie 2010, reprezentând titlul de conversie

al întregii sume stabilite cu titlu de despăgubiri, în acțiuni la Fondul Proprietatea,

la o valoarea nominală de 1 RON/acțiune.

În motivarea cererii precizatoare

prin care a indicat cuantumul despăgubirilor pretinse, recurenta - reclamantă a

arătat că suma de 62.571 RON reprezintă valoarea dividendelor pe care nu le-a putut

încasa de la Fondul Proprietatea, urmare a întârzierii emiterii titlului de despăgubire,

în condițiile în care, după înregistrarea acțiunii sale în justiție, Adunarea Generală

a Acționarilor Fondului Proprietatea a hotărât acordarea de dividende tuturor celor

care dețineau acțiuni la data de referință 27 septembrie 2010.

În acest context, instanța

de fond a reținut corect, luând în considerare complexitatea procedurii de valorificare

a titlurilor de conversie prevăzute în art. 18

7

- 18

8

din

actul normativ menționat, că valoarea dividendelor nete nu ar putea fi cuantificată

pe baza datelor speței.

Fără a ignora durata mare

a procedurilor de acordare a măsurilor reparatorii, Înalta Curte reține că, într-adevăr,

în cauză nu poate fi identificat un prejudiciu cert și determinat sau cel puțin

determinabil, care să constituie temei al angajării răspunderii patrimoniale a autorităților

cu atribuții în domeniu.

Instanța de control judiciar

are în vedere și jurisprudența de dată recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului,

care a stabilit că statele trebuie să asigure, prin măsuri legislative și administrative

adecvate, respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate într-o

situație similară cu ce a reclamantei; punerea în balanță a drepturilor în cauză

și a câștigurilor și pierderilor persoanelor afectate de procesul de transformare

a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate

deosebită, astfel că statul trebuie să aibă la dispoziție o marjă largă de apreciere

pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale,

asigurând, în același timp, menținerea unui just echilibru între diferitele interese

în cauză (cauza Atanasiu c. României, hotărârea - pilot din data de 12

octombrie 2010 , parag. 232, 233).

2.Temeiul de drept al

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul formulat potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.A.D. împotriva sentinței civile nr. 3064 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2012.