ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 202/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.L.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia la emiterea deciziei de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, la valoarea de 311.061,60 lei, valoare stabilită prin procesul verbal de negociere din 31 ianuarie 2005, încheiat între reclamantă și Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost proprietara imobilului situat la adresa sus menționată, compus din casă și teren aferent în suprafață de 1775 m.p., dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 1693 din 03 martie 1976 și, potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, la momentul transferului de proprietate, respectiv 03 martie 1976, terenul a trecut în proprietatea statului român, iar ulterior casa, potrivit Decretului nr. 134 din 21 aprilie 1980 și procesului verbal nr. 12 septembrie 1980, a fost preluată de către stat. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 din H.G.

nr. 361/2005, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de titlul VII din Legea nr. 247/2005 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, faptul că această autoritate asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, iar în urma analizării acestuia s-a constatat că proprietari ai imobilului notificat au fost, la momentul preluării abuzive, C.C., D.C., C.C.A., G.C. și I.L.C. (numai asupra construcției dobândite în 1976), iar prin dispoziția nr. 2858/2006 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat, în favoarea reclamantei I.L.C.

Pârâta a solicitat astfel date privind identificarea imobilului notificat (construcție și/sau teren), cu indicarea suprafeței pentru fiecare corp în parte, precum și completarea dosarului cu înscrisuri care să facă dovada calității reclamantei după toți proprietarii; situația juridică detaliată a terenului în suprafață de 2227 m.p. +156 m.p., cu motivarea imposibilității restituirii în natură/totală și înscrisuri din care să rezulte dacă pentru terenul expropriat au fost încasate despăgubiri în baza Decretului nr. 165/1964 și Legea nr. 58/1974, caz în care dosarul a fost remis entității investite cu soluționarea notificării, în vederea completării cu înscrisurile menționate.

Ulterior, reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că a chemat în judecată și Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, la valoarea de 311.061,60 lei, valoare stabilită prin procesul - verbal de negociere din 31 ianuarie 2005, încheiat între reclamantă și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, cerere reconvențională și cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova prin primar. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 2858/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, arătând că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. 19062/CC, iar în urma analizării acestuia s-a constatat o stare de coproprietate la preluare, motiv pentru care dosarul fost remis entității investite cu soluționarea notificării, în speță Primăria Municipiului Craiova, în vederea completării cu înscrisurile menționate în adresa nr. 19062/CC din 22 iunie 2010, invocând, cu privire la etapa evaluării, Decizia nr. 2815/16 septembrie 2008. Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei să facă dovada calității de persoană îndreptățită după ceilalți moștenitori, respectiv C.C., D.C., C.C.A., G.C.

asupra imobilului, în caz contrar nu poate fi obligată la emiterea unei decizii pentru întreg imobilul. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova prin primar, pârâta a arătat că în dosarul de despăgubire trebuie să se regăsească toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001, în speță fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (2) din titlul VII și pct. 16.5 din normele metodologice de aplicare a titlului VII din actul normativ amintit, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, solicitând ca primăria să răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat prin acordarea daunelor cominatorii și prin stabilirea cheltuielilor de judecată pretinse de reclamantă în cauză.

Prin sentința nr. 596 din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova. Prin aceeași sentință a respins cererea de sesizare a instanței de contencios cu soluționarea excepției de nelegalitate, invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu privire la Dispoziția nr. 2858/2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, precum și cererile reconvențională și de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova prin primar, formulate de această pârâtă.

Totodată, a respins acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor către reclamantă la plata sumei de 3500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul, situat în Craiova, imobil expropriat și demolat, iar prin dispoziția nr. 2858 din 23 ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea respectivelor măsuri pentru imobilul imposibil de restituit în natură, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 19062/CC la data de 28 iunie 2006. Prima instanță a constatat că reclamanta a început procedura de recuperare a bunului sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală, cu competența în materie, emițând dispoziția în data de 23 ianuarie 2006. Pentru că între data depunerii notificării (2001) și data introducerii acțiunii (09 iunie 2010) au trecut aproximativ 9 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii, prima instanță a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

În consecință, judecătorul fondului a apreciat că, în speță, comportamentul pârâtei este de natură a încălca prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1, prin depășirea unui termen rezonabil de soluționare a dosarului reclamantei și încălcării obligației statului de a respecta dreptul de proprietate al acesteia.

Așa fiind, a înlăturat apărările pârâtei Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, având în vedere că de la data primirii dosarului privind pe reclamantă și până în perioada actuală a curs o perioadă de timp suficientă pentru realizarea întregii proceduri reglementată de lege, de altfel, în speță, pârâta nu a făcut dovada efectuării vreunei operațiuni administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005 de la data înaintării de către Primăria Municipiului Craiova a dosarului înregistrat la autoritate la data de 28 iunie 2006 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Cu privire la cererea de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 22858/2006 emisă de Primăria Craiova, invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reținând că excepția de nelegalitate poate fi invocată numai cu privire la actele ce pot forma obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios administrativ, așa încât această cerere apare ca inadmisibilă. Referitor la cererea reconvențională formulată în cauză, prima instanță a reținut, de asemenea, că și aceasta este inadmisibilă, întrucât nu întrunește condiția de fond și esențială a unei astfel de cereri, respectiv aceea ca prin cererea formulată pârâtul să ridice „ pretenții în legătură cu cererea reclamantului”, în sensul art. 119 alin. (1) C. proc.

civ. Prin cererea intitulată reconvențională, pârâta a solicitat ca reclamanta să facă dovada dreptului de proprietate în condițiile dobândirii acestui drept prin înscris autentic, solicitându-se astfel administrarea unei probe, deci nu s-a formulat o pretenție concretă împotriva reclamantei, cele indicate prin această cerere în sensul că în lipsa dovezii dreptului de proprietate pârâta nu poate fi obligată la emiterea deciziei ce constituie titlu de despăgubire în favoarea reclamantei constituie o simplă apărare, ce urmează a fi analizată odată cu fondul cauzei raportat la acțiunea principală, iar nu ca o cerere reconvențională.

În ceea ce privește cererea de chemare in garanție a Primăriei Municipiului Craiova prin primar, ca organ emitent al dispoziției de despăgubiri, prima instanță a reținut că pârâta nu justifică nici un temei de drept conform căruia în situația în care ar cădea în pretenții să poată fi trasă la răspundere Primăria, Comisia fiind obligată, potrivit atribuțiilor legale, să cenzureze dispoziția primarului, ceea ce reprezintă de fapt și pretenția reclamantei, neputând solicita antrenarea răspunderii subsidiare a primarului în acest cadru procesual. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, prima instanță a reținut că emiterea deciziei referitoare la acordarea titlului de despăgubire este în competența exclusivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 13 alin. (1) din titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - în mod eronat instanța de fond a respins cererea de sesizare a tribunalului în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 2858/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, deși s-a învederat că acest act administrativ a fost emis cu încălcarea unor dispoziții ale Legii nr. 10/2001; - reclamanta I.L.C. nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită de pe urma foștilor proprietari care, la momentul preluării abuzive au fost C.C., D.C., C.C.A.

și G.C.; - instanța de fond în mod greșit a obligat comisia la emiterea titlului de despăgubire, deși dosarul de despăgubire fusese restituit Primăriei Municipiului Craiova, pentru completarea înscrisurilor doveditoare, având în vedere situația de coproprietate existentă la momentul preluării abuzive a imobilului. Recurenta și-a încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de fond a respins cererea de sesizare a tribunalului cu excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 2858/2006 (emisă în baza Legii nr. 10/2001, republicată), având în vedere că pentru verificarea legalității unei astfel de dispoziții este prevăzută prin legea specială (art. 26 din lege) o altă procedură judiciară, ce nu intră în competența instanței de contencios administrativ, ci în competența instanței de drept civil. Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și republicată „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

În privința motivelor de recurs ce privesc fondul cauzei, în mod corect instanța a constatat refuzul nejustificat al autorității pârâte de emitere a titlului de despăgubire, având în vedere atât caracterul definitiv al Dispoziției nr. 2858/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova în baza art. 26 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 republicată și a prevederilor art. 16.7 din H.G. nr. 1095/2005 și suspusă inclusiv verificării Instituției Prefectului, cât și caracterul neîntemeiat al obiecțiunilor comisiei privind inexistența înscrisurilor referitoare la calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei. Aceasta din urmă a depus la dosarul de despăgubire și la prima instanță sentința nr. 5493 din 7 decembrie 1956 privind sistarea stării de indiviziune între tatăl său și ceilalți coproprietari, precum și acte de moștenire, notificare și proces - verbal de negociere pentru suprafața de 1596 m.p.

ce ar fi aparținut în exclusivitate autorilor săi, iar nu și celorlalți coproprietari, acte ce au fost ignorate, însă de autoritatea pârâtă. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 596 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2012.