ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1599/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1599/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la data de 27 noiembrie 2007 reclamanta G.A. a chemat în judecată
pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA cerând să fie obligat la plata
sumei de 45.000 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de
despăgubire și a sumei de 28.600 euro, echivalentul în lei la data plății, cu
titlu de daune, pentru exproprierea terenului extravilan în suprafață de
1799,638 mp, situat în localitatea Gruiu, județul Ilfov, invocând incidența
dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 198/2004.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că din terenul deținut pe raza localității Gruiu (în
suprafață totală de 4000,955 mp) i s-a expropriat prin H.G. nr. 1546/2006 o
suprafață de teren 1799,638 mp în vederea construirii autostrăzii
București-Brașov și că suma de bani acordată cu titlu de despăgubire de expropriator
este inferioară valorii de circulație a terenului expropriat, motiv pentru care
a refuzat primirea.
Reclamanta a
susținut, totodată, că valoarea de circulație a terenului rămas în proprietatea
sa s-a diminuat, ca urmare a situării sale în imediata apropiere a autostrăzii,
motiv pentru care se impune a fi despăgubită și pentru acest prejudiciu.
La judecata în primă
instanță, la cererea reclamantei s-a administrat proba cu expertiză de
evaluare, iar potrivit concluziilor expertizei, valoarea de circulație a
terenului expropriat, teren agricol care este situat în proporție de 1/3 în
intravilan și în proporție de 2/3 în extravilanul localității, calculată prin
metoda comparației directe și metoda comparației prin bonitare, este de 28.434
euro în raport de momentul emiterii hotărârii de expropriere, 22 martie 2007,
respectiv de 35.543 euro (149.370 lei RON) în raport de momentul efectuării
expertizei, 23 iunie 2008, restul terenului, rămas în proprietatea
reclamantelor, nedobândind un spor de valoare, cum a invocat pârâtul.
Prin sentința civilă
nr. 280 din 25 februarie 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă a
admis, în parte, cererea formulată de reclamanta G.A., continuată de
moștenitoarele A.A. și S.C., și a stabilit cu titlu de despăgubire suma de
149.370 lei pentru terenul expropriat, în suprafață de 1.799,639 mp, situat în
comuna Gruiu, județul Ilfov.
Prin aceeași
hotărâre, a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect
pretenții.
În motivarea
sentinței, instanța a reținut că reclamantele sunt îndreptățite la plata unei
despăgubiri corespunzătoare pentru terenul expropriat, și că pentru stabilirea
cuantumului acesteia, în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 25 și
urm din Legea nr. 33/1994, în cauză s-a impus administrarea unei expertize de
specialitate.
În raport de
concluziile expertizei, instanța a statuat că despăgubirea cuvenită
reclamantelor, reprezentând atât contravaloarea imobilului expropriat, cât și a
eventualelor prejudicii cauzate prin expropriere este în sumă de suma de
149.370 lei.
Instanța a reținut,
totodată, că pretențiile formulate de reclamante prin cel de-al doilea capăt de
cerere nu se încadrează în categoria despăgubirilor prevăzute de dispozițiile
art. 25 și urm. din Legea nr. 33/1994, sens în care cererea va fi anulată ca
netimbrată.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel reclamantele și pârâtul.
În motivarea
apelului, reclamantele au susținut că au solicitat acordarea unei despăgubiri
totale de 73.600 euro, din care 45.000 euro reprezintă contravaloarea terenului
expropriat, iar 28.600 euro contravaloarea daunele cauzate prin exproprierea
parțială a terenului deținut în proprietate, precum și stabilirea unui termen
de plată a acestor despăgubiri, de 30 de zile de la data rămânerii definitive a
hotărârii judecătorești.
Reclamantele au
susținut că prima instanță a omologat eronat raportul de expertiză, cât timp
expertul a stabilit greșit că terenul expropriat este situat în extravilanul
localității, motiv pentru care au solicitat refacerea expertizei în apel.
Reclamantele au
solicitat ca la stabilirea despăgubirii să se aibă în vedere valoarea de
circulație a terenului la momentul exproprierii, întrucât este de notorietate
publică împrejurarea că prețurile terenurilor au scăzut cu cea. 45% în cursul
anului 2009 și, totodată, ca despăgubirea să fie stabilită în moneda euro,
utilizată în tranzacțiile imobiliare din cauza fluctuațiilor monedei naționale.
Referitor la
despăgubirea de 28.600 euro, reclamantele au susținut că reprezintă
contravaloarea prejudiciul ce le-a fost cauzat prin exproprierea doar a unei
părți din terenul deținut în proprietate, motiv pentru care valoarea de
circulație a terenului rămas în proprietatea lor, care nu mai are acces la
drumurile publice, a fost diminuată, inclusiv ca urmare a poluării sale fonice
și chimice, rezultat al situării sale în vecinătatea unei autostrăzi, precum și
a interdicțiilor care îl afectează.
În motivarea
apelului, pârâtul a susținut că prima instanță și-a fundamentat soluția pe un
raport de expertiză întocmit cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr.
33/1994, întrucât evaluarea despăgubirii s-a efectuat după metoda comparației
prin bonitare, fără existența vreunui document justificativ care să
fundamenteze coeficienții folosiți de experți și, respectiv, suma de bani
finală ce s-a stabilit că ar reprezenta valoarea de circulație a terenului
expropriat.
Pârâtul a susținut,
de asemenea, că experții au ignorat greșit valorile terenurilor evidențiate în
grilele notariale sub motiv că au caracter general și nu reflectă cu exactitate
valorile reale ale terenurilor din zona în care este situat terenul expropriat,
luând în calcul doar prețurile din ofertele de tranzacționare, prețuri ce au un
caracter speculativ.
Pârâtul a mai
susținut și că partea din teren rămasă neexpropriată, în realitate, a dobândit
un spor de valoare, consecință a situării sale în imediata vecinătate a unei
autostrăzi, astfel cum rezultă din cuprinsul diverselor oferte de vânzare.
În apel, prin
încheierea din 24 iunie 2010, la cererea ambelor părți, instanța a încuviințat
efectuarea unui nou raport de expertiză.
Potrivit concluziilor
noului raport de expertiză, terenul expropriat are următoarele valori de
circulație: de 27.340 euro, calculată în raport de data emiterii de
expropriator a hotărârii de expropriere și de stabilire a cuantumului
despăgubirilor, 22 martie 2007, de 51.065 euro, calculată în raport de data
încuviințării expertizei la prima instanță, 7 februarie 2009, și de 31.314
euro, calculată în raport de data efectuării expertizei în apel, 18 octombrie
2010.
Potrivit acelorași
concluzii, restul terenului rămas în proprietatea reclamantelor, teren
extravilan, de folosință agricolă, fără utilități, nu dobândește un spor de
valoare și nici nu suferă o diminuare a valorii, cu mențiunea că intrarea la
acest teren este asigurată prin breteaua de acces a autostrăzii ce se va regăsi
pe amplasamentul terenului expropriat
În răspunsul la
obiecțiunile formulate de părți, experții au arătat că valoarea de piață a
terenului expropriat s-a stabilit în raport de prevederile Legii nr. 33/1994 și
de standardele internaționale de evaluare, pornindu-se de la prețurile reale de
tranzacționare stipulate în contractele autentificate puse la dispoziție de
reclamante, cu mențiunea că terenul expropriat a fost evaluat în proporție de
2/3 ca teren intravilan și de 1/3 ca teren extravilan la limita cu
intravilanul, aplicându-se o reducere de 50%.
Prin decizia nr. 298/
A din 17 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamante și a
schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit cu titlu de despăgubire
suma de 51.065 euro, echivalent în lei la data plății, sumă ce urmează a fi
plătită de către pârât în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei,
înlăturând mențiunea vizând anularea ca netimbrată a cererii având ca obiect
pretenții.
Prin aceeași decizie
a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârât.
În motivarea deciziei
s-a reținut că în mod greșit prima instanță a dispus anularea, ca netimbrată, a
cererii de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamante în sumă de 28.600
euro, întrucât acest mod de interpretare a pretențiilor contravine principiului
disponibilității și dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în
argumentarea soluției, instanța de apel a statuat că reclamantele au solicitat
două categorii de despăgubiri, anume: o despăgubire de 45.000 euro,
reprezentând valoarea de circulație a terenului expropriat și o despăgubire de
28.600 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin expropriere.
Având în vedere
dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, precum și concluziile
raportului de expertiză efectuat în apel, instanța a reținut că reclamantele
sunt îndreptățite să primească o despăgubire în sumă de 51.065 euro,
reprezentând valoarea de circulație a terenului expropriat, despăgubire
calculată în raport de momentul efectuării expertizei la judecata în primă
instanță, 7 decembrie 2008.
Instanța de apel a
statuat că se impune calcularea valorii despăgubirii în raport de momentul
efectuării expertizei la judecata în primă instanță, întrucât, pe de o parte,
reclamantele au fost private de posibilitatea de a-și exercita prerogativele
dreptului de proprietate ca urmare a măsurii exproprierii fără plata unei
despăgubiri corespunzătoare, iar, pe de altă parte, acestora nu le este
imputabilă exercitarea căii de atac a apelului, fapt ce a întârziat
soluționarea definitivă a cauzei.
Instanța de apel a
mai reținut și că, potrivit concluziilor experților, nu există un prejudiciu
suferit de reclamante în legătură cu valoarea terenului rămas neexpropriat,
motiv pentru care nu poate fi primită cererea de despăgubire formulată în acest
sens.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs reclamantele invocând incidența dispozițiilor art.
312 alin. (3) și 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și pârâtul, care a invocat
incidența dispozițiilor 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.
În motivarea
recursului, reclamantele au solicitat modificarea deciziei și acordarea cu
titlu de despăgubire și a sumei de 28.600 euro reprezentând contravaloarea
prejudiciului cauzat prin exproprierea parțială a terenului.
Reclamantele susțin
că terenul rămas neexpropriat este lipsit de valoare pentru motivele arătate în
apel și că motivarea instanței de apel nu este fundamentată cât timp se
raportează greșit la un teren agricol, deși este știut că toate terenurile din
București și din localitățile limitrofe orașului au fost inițial „terenuri
agricole", pentru ca, în timp, acestea să fie introduse in intravilan și
ocupate cu construcții, fapt ce a permis o valorificare corespunzătoare a
acestora, exemplificând localitatea Snagov.
Apreciind ca fiind
greșite concluziile experților, argumentat de faptul că aceștia nu înțeleg
devalorizarea terenului rămas, întrucât se raportează strict doar valoarea
prezentă a acestuia, motiv pentru care nu au răspuns într-o manieră
profesională obiecțiunilor formulate, reclamantele au solicitat casarea
parțială a hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii
expertizei și calculării prejudiciului suferit prin exproprierea parțială a
terenului.
În motivarea
recursului, pârâtul susține că instanța de apel, prin obligarea sa la plata
sumei de 51.065 euro, a acordat reclamantelor mai mult decât au cerut, contrar
prevederilor art. 340 pct. 6 C. proc. civ.
Pârâtul susține că
atâta timp cât, prin cererea dedusă judecății, reclamantele au solicitat
acordarea sumei de 45.000 euro cu titlu de despăgubire reprezentând valoarea
imobilului expropriat, și cât timp acestea nu au suferit un alt prejudiciu prin
expropriere, instanța de apel nu putea să le acorde o despăgubire mai mare, de
51.065 euro.
Pârâtul invocă,
totodată, nerespectarea de către instanța de apel a criteriilor prevăzute de
dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, la calcularea
despăgubirii, se va ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit
imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii
raportului de expertiză.
În argumentarea
acestei critici, pârâtul prezintă caracteristicile terenurilor din contractele
de vânzare - cumpărare utilizate pentru comparație de către comisia de experții
și anume: comparabila A, un teren având de 3 ori suprafața celui în litigiu,
comparabila B, un imobil mai mic de 330 mp, situat în integralitate în
intravilanul localității Gruiu, comparabila C, un teren de 2 ori mai mare de
cât terenul în litigiu, și la canalul de irigații și comparabila D, un imobil
folosit drept criteriu pentru determinarea valorii despăgubirii și la momentul
exproprierii.
Totodată, pârâtul
susține că valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat trebuia stabilită în
raport de momentul efectuării expertizei din apel, cu mențiunea că reclamantele
sunt în culpă de a nu fi făcut diligentele necesare în vederea întocmirii la
judecata în primă instanță a unui raport de expertiză care să corespundă
prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, argumentele reținute de
instanța de apel în justificarea alegerii unui alt moment decât cel prevăzut de
lege nefiind relevante.
Analizând
recursurile, înalta Curte constată următoarele:
În drept, potrivit
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere modificarea când hotărârea pronunțată
este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită
a legii.
Pentru a fi incident
acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs o
încălcare expresă și reală a legii, în sensul că soluția pronunțată este în
contradicție cu legea și înlăturarea unei astfel de contradicții nu este cu
putință, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de
judecătorii fondului.
În cauza dedusă
judecății, se constată că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu
încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit
cărora: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța
vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același
fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de
expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor
persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de
aceștia.".
Textul de lege
prevede cu claritate și fără posibilitate de interpretare care este momentul în
raport cu care experții au a calcula și instanțele de judecată au a stabili
cuantumul despăgubirii, anume momentul „întocmirii raportului de
expertiză".
Acest text de lege,
în aplicarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus,
nu permite interpretului să stabilească un alt moment în raport cu care să se
calculeze valoarea despăgubirilor pentru terenurile expropriate.
Or, în speța supusă
analizei, se constată că valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat din
patrimoniul reclamantelor s-a calculat, în conformitate cu criteriile prevăzute
de lege, prin raportul de expertiză întocmit la judecata cauzei în apel.
În atare condiții, în
mod eronat instanța de apel a reținut că se impune a fi acordată cu titlu de
despăgubire o sumă de bani calculată în raport de momentul întocmirii
raportului de expertiză la judecata în primă instanță, probă care fusese
înlăturată la cererea ambelor părți în apel.
Așa fiind, în baza
dispozițiilor art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte
urmează a admite recursul declarat de pârât și a modifica în tot decizia
recurată, în sensul că admițând apelul pârâtului va schimba sentința și va
stabili că reclamantelor li se cuvine cu titlu de despăgubire suma de 31.314
euro, în echivalent lei la data plății, despăgubire calculată în raport de
momentul efectuării expertizei de instanța de apel, 18 octombrie 2010.
Referitor la
celelalte critici formulate de pârât, Înalta Curte constată că nu pot fi
primite, pentru următoarele considerente:
În raport de
cuantumul despăgubirii reprezentând valoarea de circulație a imobilului
expropriat stabilit de instanța de recurs, de 31.314 euro în echivalent lei la
data plății, care se încadrează în limitele pretențiilor formulate de
reclamante prin cererea dedusă judecății, de 45.000 euro, Înalta Curte constată
că fiind rămasă fără fundament critica relativă la acordarea de către instanța
de apel a unei despăgubiri într-un cuantum mai mare decât cel solicitat.
Cât privește critica
potrivit căreia experții nu ar fi ținut cont cu ocazia calculării despăgubirii
de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, se
constată că nu este dezvoltată ca și critică de nelegalitate, pârâtul
rezumându-se să prezinte anumite însușiri ale terenurilor evidențiate în
contractele de vânzare cumpărare avute în vedere pentru comparație de către
experții evaluatori.
O asemenea
modalitate, expozitivă, de prezentare a unora din datele ce au stat la baza
întocmirii raportului de expertiză, în lipsa unor critici de nelegalitate, nu
este susceptibilă de încadrare în vreun motiv de recurs, care să poată fi
analizat din perspectiva dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.
Analizând criticile
formulate de reclamante, Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru
următoarele considerente:
Momentul în raport cu
care se calculează despăgubirile cuvenite persoanei expropriate, în caz de
contestare a despăgubirilor stabilite de expropriator, este prevăzut de dispozițiile
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 mai sus arătate, anume momentul
întocmirii raportului de expertiză prin care se evaluează cuantumul unor astfel
de despăgubiri.
În atare condiții,
cum reclamantele au înțeles să-și asume demersul judiciar prin intermediul
căruia au înțeles să conteste cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator,
acestea trebuie să-și asume și momentul în raport de care urma să se
stabilească judiciar despăgubirea, neputând solicita, contrar normei de drept,
calcularea despăgubirii la un alt moment, sub motivul existenței unor
fluctuații ale prețurilor de tranzacționare a terenurilor similare celui
expropriat pe piața imobiliară.
Se observă, de
asemenea, că apărările formulate de reclamante relative la locul situării
terenului proprietatea lor, parțial expropriat și parțial neexpropriat, în
raport de limitele administrative ale localității, și, respectiv, cele relative
la categoria de folosință a acestuia sunt împrejurări de fapt care au făcut
obiectul analizei la judecata în fond și care au fost pe deplin stabilite.
Anume, constatările
primei instanțe, potrivit cărora terenul expropriat este un teren agricol,
situat în proporție de 1/3 în intravilan și 2/3 în extravilanul localității, se
observă că au fost confirmate și prin probatoriul administrat în apel,
respectiv, însușite de către instanța de apel.
Totodată, chestiunile
relative la diminuarea valorii sau, după caz, la dobândirea unui spor de
valoare de către terenul rămas în proprietatea reclamantelor, ca urmare a
exproprierii parțiale, se observă că au constituit obiective ale expertizelor
efectuate la judecata în fond, precum și motiv de formulare a obiecțiunilor
formulate de părți cărora li s-a răspuns în cadrul rapoartelor ori
suplimentelor la rapoartele de expertiză.
În atare condiții,
criticile formulate de reclamante prin intermediul recursului cu privire la
aceste aspecte de fapt ale cauzei se constituie într-o reiterare a
nemulțumirilor în legătură cu mijloacele de probă administrate la judecata în
fond a cauzei și, respectiv, cu privire la aprecierea dată de instanțele de
fond acestora, critici care, urmare a abrogării dispozițiilor art. 304 pct. 11
C. proc. civ., nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs.
Așa fiind, pentru
considerentele arătate, Înalta Curte, în rejudecare, urmează a respinge, în
raport de prevederile art. 296 C. proc. civ., apelul declarat de reclamante și,
în raport de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus
judecății în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamantele A.A. și S.C. împotriva deciziei nr.
298/ A din 17 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie.
Admite recursul
declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiași
decizii.
Modifică în tot
decizia și admite apelul pârâtului împotriva sentinței nr. 280 din 25 februarie
2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o schimbă, în
sensul că stabilește despăgubirile în cuantum de 31.314 euro, în echivalent lei
la data plății.
Respinge apelul
declarat de reclamante împotriva sentinței tribunalului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 martie 2012.