ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1599/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 noiembrie 2007 reclamanta G.A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA cerând să fie obligat la plata sumei de 45.000 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubire și a sumei de 28.600 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune, pentru exproprierea terenului extravilan în suprafață de 1799,638 mp, situat în localitatea Gruiu, județul Ilfov, invocând incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 198/2004. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din terenul deținut pe raza localității Gruiu (în suprafață totală de 4000,955 mp) i s-a expropriat prin H.G.

nr. 1546/2006 o suprafață de teren 1799,638 mp în vederea construirii autostrăzii București-Brașov și că suma de bani acordată cu titlu de despăgubire de expropriator este inferioară valorii de circulație a terenului expropriat, motiv pentru care a refuzat primirea. Reclamanta a susținut, totodată, că valoarea de circulație a terenului rămas în proprietatea sa s-a diminuat, ca urmare a situării sale în imediata apropiere a autostrăzii, motiv pentru care se impune a fi despăgubită și pentru acest prejudiciu.

La judecata în primă instanță, la cererea reclamantei s-a administrat proba cu expertiză de evaluare, iar potrivit concluziilor expertizei, valoarea de circulație a terenului expropriat, teren agricol care este situat în proporție de 1/3 în intravilan și în proporție de 2/3 în extravilanul localității, calculată prin metoda comparației directe și metoda comparației prin bonitare, este de 28.434 euro în raport de momentul emiterii hotărârii de expropriere, 22 martie 2007, respectiv de 35.543 euro (149.370 lei RON) în raport de momentul efectuării expertizei, 23 iunie 2008, restul terenului, rămas în proprietatea reclamantelor, nedobândind un spor de valoare, cum a invocat pârâtul. Prin sentința civilă nr. 280 din 25 februarie 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta G.A., continuată de moștenitoarele A.A.

și S.C., și a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 149.370 lei pentru terenul expropriat, în suprafață de 1.799,639 mp, situat în comuna Gruiu, județul Ilfov. Prin aceeași hotărâre, a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect pretenții. În motivarea sentinței, instanța a reținut că reclamantele sunt îndreptățite la plata unei despăgubiri corespunzătoare pentru terenul expropriat, și că pentru stabilirea cuantumului acesteia, în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 25 și urm din Legea nr. 33/1994, în cauză s-a impus administrarea unei expertize de specialitate. În raport de concluziile expertizei, instanța a statuat că despăgubirea cuvenită reclamantelor, reprezentând atât contravaloarea imobilului expropriat, cât și a eventualelor prejudicii cauzate prin expropriere este în sumă de suma de 149.370 lei.

Instanța a reținut, totodată, că pretențiile formulate de reclamante prin cel de-al doilea capăt de cerere nu se încadrează în categoria despăgubirilor prevăzute de dispozițiile art. 25 și urm. din Legea nr. 33/1994, sens în care cererea va fi anulată ca netimbrată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele și pârâtul. În motivarea apelului, reclamantele au susținut că au solicitat acordarea unei despăgubiri totale de 73.600 euro, din care 45.000 euro reprezintă contravaloarea terenului expropriat, iar 28.600 euro contravaloarea daunele cauzate prin exproprierea parțială a terenului deținut în proprietate, precum și stabilirea unui termen de plată a acestor despăgubiri, de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Reclamantele au susținut că prima instanță a omologat eronat raportul de expertiză, cât timp expertul a stabilit greșit că terenul expropriat este situat în extravilanul localității, motiv pentru care au solicitat refacerea expertizei în apel. Reclamantele au solicitat ca la stabilirea despăgubirii să se aibă în vedere valoarea de circulație a terenului la momentul exproprierii, întrucât este de notorietate publică împrejurarea că prețurile terenurilor au scăzut cu cea. 45% în cursul anului 2009 și, totodată, ca despăgubirea să fie stabilită în moneda euro, utilizată în tranzacțiile imobiliare din cauza fluctuațiilor monedei naționale.

Referitor la despăgubirea de 28.600 euro, reclamantele au susținut că reprezintă contravaloarea prejudiciul ce le-a fost cauzat prin exproprierea doar a unei părți din terenul deținut în proprietate, motiv pentru care valoarea de circulație a terenului rămas în proprietatea lor, care nu mai are acces la drumurile publice, a fost diminuată, inclusiv ca urmare a poluării sale fonice și chimice, rezultat al situării sale în vecinătatea unei autostrăzi, precum și a interdicțiilor care îl afectează. În motivarea apelului, pârâtul a susținut că prima instanță și-a fundamentat soluția pe un raport de expertiză întocmit cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât evaluarea despăgubirii s-a efectuat după metoda comparației prin bonitare, fără existența vreunui document justificativ care să fundamenteze coeficienții folosiți de experți și, respectiv, suma de bani finală ce s-a stabilit că ar reprezenta valoarea de circulație a terenului expropriat.

Pârâtul a susținut, de asemenea, că experții au ignorat greșit valorile terenurilor evidențiate în grilele notariale sub motiv că au caracter general și nu reflectă cu exactitate valorile reale ale terenurilor din zona în care este situat terenul expropriat, luând în calcul doar prețurile din ofertele de tranzacționare, prețuri ce au un caracter speculativ. Pârâtul a mai susținut și că partea din teren rămasă neexpropriată, în realitate, a dobândit un spor de valoare, consecință a situării sale în imediata vecinătate a unei autostrăzi, astfel cum rezultă din cuprinsul diverselor oferte de vânzare. În apel, prin încheierea din 24 iunie 2010, la cererea ambelor părți, instanța a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză.

Potrivit concluziilor noului raport de expertiză, terenul expropriat are următoarele valori de circulație: de 27.340 euro, calculată în raport de data emiterii de expropriator a hotărârii de expropriere și de stabilire a cuantumului despăgubirilor, 22 martie 2007, de 51.065 euro, calculată în raport de data încuviințării expertizei la prima instanță, 7 februarie 2009, și de 31.314 euro, calculată în raport de data efectuării expertizei în apel, 18 octombrie 2010. Potrivit acelorași concluzii, restul terenului rămas în proprietatea reclamantelor, teren extravilan, de folosință agricolă, fără utilități, nu dobândește un spor de valoare și nici nu suferă o diminuare a valorii, cu mențiunea că intrarea la acest teren este asigurată prin breteaua de acces a autostrăzii ce se va regăsi pe amplasamentul terenului expropriat În răspunsul la obiecțiunile formulate de părți, experții au arătat că valoarea de piață a terenului expropriat s-a stabilit în raport de prevederile Legii nr. 33/1994 și de standardele internaționale de evaluare, pornindu-se de la prețurile reale de tranzacționare stipulate în contractele autentificate puse la dispoziție de reclamante, cu mențiunea că terenul expropriat a fost evaluat în proporție de 2/3 ca teren intravilan și de 1/3 ca teren extravilan la limita cu intravilanul, aplicându-se o reducere de 50%.

Prin decizia nr. 298/ A din 17 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamante și a schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 51.065 euro, echivalent în lei la data plății, sumă ce urmează a fi plătită de către pârât în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei, înlăturând mențiunea vizând anularea ca netimbrată a cererii având ca obiect pretenții. Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârât. În motivarea deciziei s-a reținut că în mod greșit prima instanță a dispus anularea, ca netimbrată, a cererii de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamante în sumă de 28.600 euro, întrucât acest mod de interpretare a pretențiilor contravine principiului disponibilității și dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., în argumentarea soluției, instanța de apel a statuat că reclamantele au solicitat două categorii de despăgubiri, anume: o despăgubire de 45.000 euro, reprezentând valoarea de circulație a terenului expropriat și o despăgubire de 28.600 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin expropriere.

Având în vedere dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, precum și concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, instanța a reținut că reclamantele sunt îndreptățite să primească o despăgubire în sumă de 51.065 euro, reprezentând valoarea de circulație a terenului expropriat, despăgubire calculată în raport de momentul efectuării expertizei la judecata în primă instanță, 7 decembrie 2008. Instanța de apel a statuat că se impune calcularea valorii despăgubirii în raport de momentul efectuării expertizei la judecata în primă instanță, întrucât, pe de o parte, reclamantele au fost private de posibilitatea de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate ca urmare a măsurii exproprierii fără plata unei despăgubiri corespunzătoare, iar, pe de altă parte, acestora nu le este imputabilă exercitarea căii de atac a apelului, fapt ce a întârziat soluționarea definitivă a cauzei.

Instanța de apel a mai reținut și că, potrivit concluziilor experților, nu există un prejudiciu suferit de reclamante în legătură cu valoarea terenului rămas neexpropriat, motiv pentru care nu poate fi primită cererea de despăgubire formulată în acest sens. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele invocând incidența dispozițiilor art. 312 alin. (3) și 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și pârâtul, care a invocat incidența dispozițiilor 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamantele au solicitat modificarea deciziei și acordarea cu titlu de despăgubire și a sumei de 28.600 euro reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin exproprierea parțială a terenului.

Reclamantele susțin că terenul rămas neexpropriat este lipsit de valoare pentru motivele arătate în apel și că motivarea instanței de apel nu este fundamentată cât timp se raportează greșit la un teren agricol, deși este știut că toate terenurile din București și din localitățile limitrofe orașului au fost inițial „terenuri agricole", pentru ca, în timp, acestea să fie introduse in intravilan și ocupate cu construcții, fapt ce a permis o valorificare corespunzătoare a acestora, exemplificând localitatea Snagov.

Apreciind ca fiind greșite concluziile experților, argumentat de faptul că aceștia nu înțeleg devalorizarea terenului rămas, întrucât se raportează strict doar valoarea prezentă a acestuia, motiv pentru care nu au răspuns într-o manieră profesională obiecțiunilor formulate, reclamantele au solicitat casarea parțială a hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii expertizei și calculării prejudiciului suferit prin exproprierea parțială a terenului. În motivarea recursului, pârâtul susține că instanța de apel, prin obligarea sa la plata sumei de 51.065 euro, a acordat reclamantelor mai mult decât au cerut, contrar prevederilor art. 340 pct. 6 C. proc. civ.

Pârâtul susține că atâta timp cât, prin cererea dedusă judecății, reclamantele au solicitat acordarea sumei de 45.000 euro cu titlu de despăgubire reprezentând valoarea imobilului expropriat, și cât timp acestea nu au suferit un alt prejudiciu prin expropriere, instanța de apel nu putea să le acorde o despăgubire mai mare, de 51.065 euro. Pârâtul invocă, totodată, nerespectarea de către instanța de apel a criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, la calcularea despăgubirii, se va ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.

În argumentarea acestei critici, pârâtul prezintă caracteristicile terenurilor din contractele de vânzare - cumpărare utilizate pentru comparație de către comisia de experții și anume: comparabila A, un teren având de 3 ori suprafața celui în litigiu, comparabila B, un imobil mai mic de 330 mp, situat în integralitate în intravilanul localității Gruiu, comparabila C, un teren de 2 ori mai mare de cât terenul în litigiu, și la canalul de irigații și comparabila D, un imobil folosit drept criteriu pentru determinarea valorii despăgubirii și la momentul exproprierii.

Totodată, pârâtul susține că valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat trebuia stabilită în raport de momentul efectuării expertizei din apel, cu mențiunea că reclamantele sunt în culpă de a nu fi făcut diligentele necesare în vederea întocmirii la judecata în primă instanță a unui raport de expertiză care să corespundă prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, argumentele reținute de instanța de apel în justificarea alegerii unui alt moment decât cel prevăzut de lege nefiind relevante. Analizând recursurile, înalta Curte constată următoarele: În drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere modificarea când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Pentru a fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs o încălcare expresă și reală a legii, în sensul că soluția pronunțată este în contradicție cu legea și înlăturarea unei astfel de contradicții nu este cu putință, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului.

În cauza dedusă judecății, se constată că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.". Textul de lege prevede cu claritate și fără posibilitate de interpretare care este momentul în raport cu care experții au a calcula și instanțele de judecată au a stabili cuantumul despăgubirii, anume momentul „întocmirii raportului de expertiză". Acest text de lege, în aplicarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, nu permite interpretului să stabilească un alt moment în raport cu care să se calculeze valoarea despăgubirilor pentru terenurile expropriate.

Or, în speța supusă analizei, se constată că valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat din patrimoniul reclamantelor s-a calculat, în conformitate cu criteriile prevăzute de lege, prin raportul de expertiză întocmit la judecata cauzei în apel. În atare condiții, în mod eronat instanța de apel a reținut că se impune a fi acordată cu titlu de despăgubire o sumă de bani calculată în raport de momentul întocmirii raportului de expertiză la judecata în primă instanță, probă care fusese înlăturată la cererea ambelor părți în apel. Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de pârât și a modifica în tot decizia recurată, în sensul că admițând apelul pârâtului va schimba sentința și va stabili că reclamantelor li se cuvine cu titlu de despăgubire suma de 31.314 euro, în echivalent lei la data plății, despăgubire calculată în raport de momentul efectuării expertizei de instanța de apel, 18 octombrie 2010. Referitor la celelalte critici formulate de pârât, Înalta Curte constată că nu pot fi primite, pentru următoarele considerente: În raport de cuantumul despăgubirii reprezentând valoarea de circulație a imobilului expropriat stabilit de instanța de recurs, de 31.314 euro în echivalent lei la data plății, care se încadrează în limitele pretențiilor formulate de reclamante prin cererea dedusă judecății, de 45.000 euro, Înalta Curte constată că fiind rămasă fără fundament critica relativă la acordarea de către instanța de apel a unei despăgubiri într-un cuantum mai mare decât cel solicitat.

Cât privește critica potrivit căreia experții nu ar fi ținut cont cu ocazia calculării despăgubirii de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, se constată că nu este dezvoltată ca și critică de nelegalitate, pârâtul rezumându-se să prezinte anumite însușiri ale terenurilor evidențiate în contractele de vânzare cumpărare avute în vedere pentru comparație de către experții evaluatori. O asemenea modalitate, expozitivă, de prezentare a unora din datele ce au stat la baza întocmirii raportului de expertiză, în lipsa unor critici de nelegalitate, nu este susceptibilă de încadrare în vreun motiv de recurs, care să poată fi analizat din perspectiva dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ. Analizând criticile formulate de reclamante, Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente: Momentul în raport cu care se calculează despăgubirile cuvenite persoanei expropriate, în caz de contestare a despăgubirilor stabilite de expropriator, este prevăzut de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 mai sus arătate, anume momentul întocmirii raportului de expertiză prin care se evaluează cuantumul unor astfel de despăgubiri. În atare condiții, cum reclamantele au înțeles să-și asume demersul judiciar prin intermediul căruia au înțeles să conteste cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, acestea trebuie să-și asume și momentul în raport de care urma să se stabilească judiciar despăgubirea, neputând solicita, contrar normei de drept, calcularea despăgubirii la un alt moment, sub motivul existenței unor fluctuații ale prețurilor de tranzacționare a terenurilor similare celui expropriat pe piața imobiliară.

Se observă, de asemenea, că apărările formulate de reclamante relative la locul situării terenului proprietatea lor, parțial expropriat și parțial neexpropriat, în raport de limitele administrative ale localității, și, respectiv, cele relative la categoria de folosință a acestuia sunt împrejurări de fapt care au făcut obiectul analizei la judecata în fond și care au fost pe deplin stabilite. Anume, constatările primei instanțe, potrivit cărora terenul expropriat este un teren agricol, situat în proporție de 1/3 în intravilan și 2/3 în extravilanul localității, se observă că au fost confirmate și prin probatoriul administrat în apel, respectiv, însușite de către instanța de apel.

Totodată, chestiunile relative la diminuarea valorii sau, după caz, la dobândirea unui spor de valoare de către terenul rămas în proprietatea reclamantelor, ca urmare a exproprierii parțiale, se observă că au constituit obiective ale expertizelor efectuate la judecata în fond, precum și motiv de formulare a obiecțiunilor formulate de părți cărora li s-a răspuns în cadrul rapoartelor ori suplimentelor la rapoartele de expertiză. În atare condiții, criticile formulate de reclamante prin intermediul recursului cu privire la aceste aspecte de fapt ale cauzei se constituie într-o reiterare a nemulțumirilor în legătură cu mijloacele de probă administrate la judecata în fond a cauzei și, respectiv, cu privire la aprecierea dată de instanțele de fond acestora, critici care, urmare a abrogării dispozițiilor art. 304 pct. 11 C. proc.

civ., nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs. Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în rejudecare, urmează a respinge, în raport de prevederile art. 296 C. proc. civ., apelul declarat de reclamante și, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele A.A. și S.C. împotriva deciziei nr. 298/ A din 17 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiași decizii. Modifică în tot decizia și admite apelul pârâtului împotriva sentinței nr. 280 din 25 februarie 2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o schimbă, în sensul că stabilește despăgubirile în cuantum de 31.314 euro, în echivalent lei la data plății. Respinge apelul declarat de reclamante împotriva sentinței tribunalului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2012.