ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5940/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea Curții de apel.

Prin sentința nr. 540 din 27 ianuarie 2011, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității capetelor de cerere având ca obiect emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor; A respins excepția inadmisibilității cererii de obligare la plata daunelor cominatorii; A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire; A admis în parte acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanții S.G., I.C.D., I.S.I., V.A., B.B.C.G., B.N.M., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea, pe baza Deciziei nr. 6600 din 23 iulie 2009, modificată prin Decizia nr. 7619 din 22 ianuarie 2009 și a opțiunii reclamanților, a titlurilor de plată și/sau de conversie, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere.

Totodată a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, în baza titlurilor de plată și în limita unei sume de maxim 500.000 lei, la acordarea de despăgubiri în numerar, diferența urmând a fi acordată în acțiuni la Fondul Proprietatea. A obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la plata sumelor înscrise în titlurile de plată într-o singură tranșă în cazul despăgubirilor în numerar de maxim 250.000 lei și în 2 tranșe pe o perioadă de 2 ani în cazul despăgubirilor în numerar în cuantum de peste 250.000 lei. A respins în rest acțiunea precizată și completată, ca neîntemeiată.

Pentru a respinge excepția prematurității capetelor de cerere având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de plată și la plata despăgubirilor, Curtea a reținut că pe parcursul judecății cauzei a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în urma parcurgerii procedurii administrative reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, reclamanții formulând cereri de opțiune, potrivit dispozițiilor Capitolului V 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că dreptul lor la emiterea titlurilor de plată și la plata despăgubirilor cuvenite este născut și actual.

În privința excepției inadmisibilității cererii de obligare la plata daunelor cominatorii, invocată de pârâta A.N.R.P., Curtea a avut în vedere Decizia în interesul legii nr. XX din 12 decembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a statuat că este admisibilă cererea privind obligarea la daune cominatorii chiar și în condițiile reglementării posibilității constrângerii debitorului la îndeplinirea obligației de a face sau a obligației de a nu face, prin aplicarea unei amenzi civile, în temeiul art. 580 3 C. proc. civ.

Raportat la împrejurarea că pe parcursul judecății cauzei, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și-a îndeplinit obligația prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în sensul că a emis Decizia nr. 6600 din 23 iulie 2009, privind emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamanților, modificată cu Decizia nr. 7619 din 29 ianuarie 2010, Curtea a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea acestei pârâte la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că refuzul pârâtei A.N.R.P.

de emitere a titlurilor de plată și/sau de conversie este nejustificat, în condițiile în care, în urma emiterii titlului de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 6600 din 23 iulie 2009, modificată prin Decizia nr. 7619 din 29 ianuarie 2010, reclamanții au formulat fiecare cerere de opțiune în vederea valorificării titlului de despăgubire, astfel cum rezultă din adresa nr. 69047 din 27 decembrie 2010 emisă de A.N.R.P., înaintată instanței. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Capitolului V 1 , Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Curtea a obligat pârâta A.N.R.P.

la emiterea, pe baza deciziei reprezentând titlul de despăgubire și a opțiunii reclamanților, a titlurilor de plată și/sau de conversie, obligație stabilită sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, ca mijloc de constrângere a îndeplinirii obligației, pornind de la premisa că executarea este parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 18 5 alin. (1) lit. b) teza a Ii-a din Capitolului V 1 , Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a obligat pârâta A.N.R.P. prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, în baza titlurilor de plată și în limita unei sume de maxim 500.000 lei, la acordarea de despăgubiri în numerar, diferența urmând a fi acordată în acțiuni la Fondul Proprietatea.

În baza dispozițiilor art. 14 1 alin. (3) din Capitolul III, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Curtea a dispus și obligarea pârâtei A.N.R.P. prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la plata sumelor înscrise în titlurile de plată într-o singură tranșă în cazul despăgubirilor în numerar de maxim 250.000 lei și în 2 tranșe pe o perioadă de 2 ani în cazul despăgubirilor în numerar în cuantum de peste 250.000 lei. În considerarea statutului conferit Convenției Europene a Drepturilor Omului, în dreptul intern prin dispozițiile art. 20 din Constituție, Curtea a înlăturat aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. III din O.U.G.

nr. 62 din 30 iunie 2010, act normativ care contravine prevederilor art. 6 paragraf 1 și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, având în vedere că demersul judiciar a fost inițiat de reclamanți în anul 2001, iar procedura derulată până în prezent, pe parcursul a 10 ani, în vederea obținerii despăgubirilor cuvenite în temeiul Legii nr. 10/2001, corelată cu măsura suspendării pe o perioadă de 2 ani a emiterii titlurilor de plată, nu le oferă o minimă garanție și o protecție efectivă cu privire la momentul realizării dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului de proprietate.

Cu privire la restul pretențiilor formulate, acestea au fost respinse, având în vedere că cererea de acordare integrală, în numerar, a sumelor de bani cuvenite excede dispozițiilor legale, iar cuantumul daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere și nu de 500 lei pe zi de întârziere, cum s-a solicitat, reprezintă un mijloc eficient de constrângere pentru aducerea la îndeplinire a obligației de emitere a titlurilor de plată și/sau de conversie. 2. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției prematurității emiterii titlului de plată, a titlului de conversie și a efectuării plății și, pe cale de consecință, respingerea petitelor privind emiterea titlului de plată, de conversie și efectuarea plății ca fiind prematur formulate și respingerea ca neîntemeiată a cererii privind plata daunelor cominatorii.

În cererea de recurs recurenta-pârâtă susține, în esență, că în mod eronat instanța de fond a respins excepția prematurității cererii formulate de reclamanți de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată și la plata despăgubirilor deoarece în raport de numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea procedurii, legiuitorul a stabilit și criteriul obiectiv pentru soluționarea acestora, respectiv, cel al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație hotărârea respectând „criteriul privind existența disponibilităților financiare” întrucât potrivit dispozițiilor art. 18 1 din O.U.G.

nr. 81/2007 „plata se efectuează în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare”, creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O. De asemenea, se menționează că în prezent, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010, pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăților și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a fost suspendată emiterea titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență.

Recurenta –pârâtă motivează că instanța de fond a aplicat greșit legea atunci când a dispus obligarea paratei A.N.R.P la emiterea titlului de piața și/sau de conversie sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere. 3. Apărarea intimaților-reclamanți. Prin întâmpinarea depusă la 2 decembrie 2011 intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat, atât în ceea ce privește excepția prematurității invocate de A.N.R.P. cât și a incidenței art. III din O.U.G. nr. 62/2000. Arată că apărarea pârâtei A.N.R.P. conform căreia legea nu prevede un termen pentru plata acestora, urmând a se tine seama atât de data depunerii cererii de opțiune, cât și de existența disponibilităților financiare, contravine normelo r Convenției Europene a Drepturilor Omului si nu poate constitui un argument în susținerea acesteia.

Cu privire la critica ce vizează daunele cominatorii se arată că motivarea oferită de recurentă nu face nicio trimitere la Decizia în interesul legii nr. XX din 12 decembrie 2005 citată de instanța de fond în considerentele hotărârii judecătorești. În măsura în care A.N.R.P nu își va îndeplini obligațiile statuate prin hotărâre judecătorească vor proceda la transformarea daunelor cominatorii in daune compensatorii, in scopul de a se asigura și prin această modalitatea realizarea dreptului. Intimatul-reclamant B.N.M. a depus concluzii scrise prin care a cerut respingerea recursului făcând referire la situația particulară a sa în sensul că beneficiază de emiterea cu prioritate a titlului de plată.

II. Circumstanțele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă a apărărilor intimaților precum și sub toate aspectele în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Intimații-reclamanți au investit instanța de contencios administrativ cu acțiune având ca obiect, obligarea recurentei-pârâte la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită titlu de plată pentru sumele de 9.372.159.977 Rol și 1.422.906.529 Rol și plata despăgubirilor sub sancțiunea plații unor daune cominatorii de 500 de lei pe zi de întârziere.

În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că acordarea în numerar a întregii sume stabilită cu titlu de despăgubire nu este posibilă, au solicitat acordarea sumelor în numerar până la valoarea plafonului maxim admis de lege, diferența urmând a fi acordată în acțiuni. Prima instanță pentru considerentele expuse la pct. I din prezenta decizie a respins excepția prematurității capetelor de cerere având ca obiect emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor, și excepția inadmisibilității cererii de plată a daunelor cominatorii. Contrar concluziilor reținute în sentința recurată, Înalta Curte apreciază că cererea reclamanților-intimați în ceea ce privește emiterea titlului de plata despăgubirilor este prematură și se impune a fi respinsă.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. În art. 18 2 lit. a) din H.G. nr. 128/2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, se prevede că emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoana îndreptățită se face în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare.

Deci, în raport de aceste dispoziții, emiterea titlului de plată a despăgubirilor bănești este prevăzută sub condiția existenței disponibilităților financiare, într-un termen de 15 zile de la acest moment și în ordinea înregistrării cererilor de opțiune ale persoanelor îndreptățite a primei despăgubiri. În cauză nu a fost contestată situația de fapt existentă referitoare la greutățile financiare întâmpinate de pârâtă în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor și nici nu a fost făcută vreo dovadă a existenței unor disponibilități financiare reale care să permită emiterea titlului de plată solicitat de intimații-reclamanți. Curtea apreciază că în mod nelegal instanța de fond a înlăturat reglementarea specială prevăzută de Legea nr. 247/2005 și H.G.

nr. 128/2008 și a admis fără temei legal acțiunea reclamanților astfel cum a fost formulată, atât capătul de acțiune, principal, având ca obiect valorificarea titlului de despăgubire modificată prin decizia nr. 7619 din 22 ianuarie 2010 prin plata în numerar a sumei menționate în acest titlu cât și în ceea ce privește capătul de acțiune subsidiar privind plata daunelor cominatorii. În raport de obiectul acțiunii - plata de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv și valorificarea titlurilor de despăgubire și în raport de data soluționării acțiunii și respectiv a judecării prezentului recurs în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. III din O.U.G.

nr. 62/2010 intrată în vigoare din 1 iulie 2010 prin care pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar valorificarea titlurilor de despăgubire se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea" - listat la Bursă, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea, fiind aplicabile și dispozițiile art. 111 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2010 în ceea ce privește cererea privind emiterea titlului de plată cu prioritate în condițiile art. 18 2 alin. (5) din H.G. nr. 128/2008. Mai mult, pe perioada de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.

În concluzie Înalta Curte reține că emiterea titlului de plată și plata efectivă de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în beneficiul persoanei îndreptățite a sumei stabilite prin titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se realizează: - cu respectarea dispozițiilor art. 18 2 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare și în ordinea cronologică a formulării cererilor de opțiune; - cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2010, conform cărora, emiterea titlurilor de plată este suspendată pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, titlurile urmând a fi emise după expirarea perioadei de suspendare potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În contextul crizei economice existente în România, nu se poate face abstracție de impedimentele de ordin financiar în sensul de a se impune o obligație imposibil de executat în sarcina unei autorități publice. În cauza Măria Atanasiu și alții împotriva României, C.E.D.O. a luat act de sarcina foarte importantă pe care legislația în materia bunurilor imobile naționalizate o reprezintă pentru bugetul de stat (paragraful 227) și a fost de acord că plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea reprezenta o măsură susceptibilă de a respecta un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.

Capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii urmează a fi respins ca inadmisibil deoarece legea specială prevede reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun, pentru executarea obligațiilor de „a face" intuitu personae, cum este obligația de emitere a titlului de plată, anume aplicarea unei amenzi conducătorului autorității. 2. Temeiul legal pentru adoptarea soluției instanței de recurs. În consecință, pentru considerentele expuse la pct. II.I din decizie, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 540 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în parte în sensul că, respinge ca premature capetele de cerere din acțiune având ca obiect emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor și ca inadmisibil capătul de cerere referitor la obligarea daunelor cominatorii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2011