ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5940/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5940/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin sentința nr. 540 din 27

ianuarie 2011, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității capetelor de cerere

având ca obiect emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor;

A respins

excepția inadmisibilității cererii de obligare la plata daunelor cominatorii;

A

respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire;

A

admis în parte acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanții S.G.,

I.C.D., I.S.I., V.A., B.B.C.G., B.N.M., în contradictoriu cu pârâtele

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților la emiterea, pe baza Deciziei nr. 6600 din 23 iulie 2009,

modificată prin Decizia nr. 7619 din 22 ianuarie 2009 și a opțiunii reclamanților,

a titlurilor de plată și/sau de conversie, sub sancțiunea plății unor daune

cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere.

Totodată

a

obligat pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru

Acordarea Despăgubirilor în Numerar, în baza titlurilor de plată și în limita

unei sume de maxim 500.000 lei, la acordarea de despăgubiri în numerar,

diferența urmând a fi acordată în acțiuni la Fondul Proprietatea.

A

obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin

Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la plata sumelor înscrise

în titlurile de plată într-o singură tranșă în cazul despăgubirilor în numerar

de maxim 250.000 lei și în 2 tranșe pe o perioadă de 2 ani în cazul

despăgubirilor în numerar în cuantum de peste 250.000 lei.

A

respins în rest acțiunea precizată și completată, ca neîntemeiată.

Pentru a

respinge excepția prematurității capetelor de cerere având ca obiect obligarea

la emiterea titlurilor de plată și la plata despăgubirilor, Curtea a reținut că

pe parcursul judecății cauzei a fost emisă decizia reprezentând titlul de

despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în urma

parcurgerii procedurii administrative reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

reclamanții formulând cereri de opțiune, potrivit dispozițiilor Capitolului V

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că dreptul lor la emiterea

titlurilor de plată și la plata despăgubirilor cuvenite este născut și actual.

În privința

excepției inadmisibilității cererii de obligare la plata daunelor cominatorii,

invocată de pârâta A.N.R.P., Curtea a avut în vedere Decizia în interesul legii

nr. XX din 12 decembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

- Secțiile Unite, prin care s-a statuat că este admisibilă cererea privind

obligarea la daune cominatorii chiar și în condițiile reglementării

posibilității constrângerii debitorului la îndeplinirea obligației de a face

sau a obligației de a nu face, prin aplicarea unei amenzi civile, în temeiul art.

580

3

C. proc. civ.

Raportat la

împrejurarea că pe parcursul judecății cauzei, pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și-a îndeplinit obligația prevăzută de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, în sensul că a emis Decizia nr. 6600 din 23 iulie 2009,

privind emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamanților, modificată

cu Decizia nr. 7619 din 29 ianuarie 2010, Curtea a respins ca rămas fără obiect

capătul de cerere privind obligarea acestei pârâte la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire.

Pe fondul

cauzei, Curtea a constatat că refuzul pârâtei A.N.R.P. de emitere a titlurilor

de plată și/sau de conversie este nejustificat, în condițiile în care, în urma

emiterii titlului de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 6600 din 23 iulie 2009,

modificată prin Decizia nr. 7619 din 29 ianuarie 2010, reclamanții au formulat

fiecare cerere de opțiune în vederea valorificării titlului de despăgubire,

astfel cum rezultă din adresa nr. 69047 din 27 decembrie 2010 emisă de

A.N.R.P., înaintată instanței.

În

consecință, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Capitolului V

1

,

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Curtea a obligat pârâta A.N.R.P. la emiterea,

pe baza deciziei reprezentând titlul de despăgubire și a opțiunii

reclamanților, a titlurilor de plată și/sau de conversie, obligație stabilită

sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, ca

mijloc de constrângere a îndeplinirii obligației, pornind de la premisa că

executarea este parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

De

asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 18

5

alin. (1) lit. b)

teza a Ii-a din Capitolului V

1

, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a

obligat pârâta A.N.R.P. prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în

Numerar, în baza titlurilor de plată și în limita unei sume de maxim 500.000

lei, la acordarea de despăgubiri în numerar, diferența urmând a fi acordată în

acțiuni la Fondul Proprietatea.

În baza

dispozițiilor art. 14

1

alin. (3) din Capitolul III, Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, Curtea a dispus și obligarea pârâtei A.N.R.P. prin Direcția

pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la plata sumelor înscrise în

titlurile de plată într-o singură tranșă în cazul despăgubirilor în numerar de maxim

250.000 lei și în 2 tranșe pe o perioadă de 2 ani în cazul despăgubirilor în

numerar în cuantum de peste 250.000 lei.

În

considerarea statutului conferit Convenției Europene a Drepturilor Omului, în

dreptul intern prin dispozițiile art. 20 din Constituție, Curtea a înlăturat

aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. III din O.U.G. nr. 62 din 30 iunie

2010, act normativ care contravine prevederilor art. 6 paragraf 1 și art. 1 din

Primul Protocol adițional la Convenție, având în vedere că demersul judiciar a

fost inițiat de reclamanți în anul 2001, iar procedura derulată până în

prezent, pe parcursul a 10 ani, în vederea obținerii despăgubirilor cuvenite în

temeiul Legii nr. 10/2001, corelată cu măsura suspendării pe o perioadă de 2

ani a emiterii titlurilor de plată, nu le oferă o minimă garanție și o

protecție efectivă cu privire la momentul realizării dreptului la repararea

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului de proprietate.

Cu privire

la restul pretențiilor formulate, acestea au fost respinse, având în vedere că

cererea de acordare integrală, în numerar, a sumelor de bani cuvenite excede

dispozițiilor legale, iar cuantumul daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de

întârziere și nu de 500 lei pe zi de întârziere, cum s-a solicitat, reprezintă

un mijloc eficient de constrângere pentru aducerea la îndeplinire a obligației

de emitere a titlurilor de plată și/sau de conversie.

atac exercitată.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților pe care o consideră netemeinică și nelegală,

solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul

admiterii excepției prematurității emiterii titlului de plată, a titlului de

conversie și a efectuării plății și, pe cale de consecință, respingerea

petitelor privind emiterea titlului de plată, de conversie și efectuarea plății

ca fiind prematur formulate și respingerea ca neîntemeiată a cererii privind plata

daunelor cominatorii.

În cererea

de recurs recurenta-pârâtă susține, în esență, că în mod eronat instanța de

fond a respins excepția prematurității cererii formulate de reclamanți de

obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea

titlului de plată și la plata despăgubirilor deoarece în raport de numărul mare

al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate

pentru accelerarea procedurii, legiuitorul a stabilit și criteriul obiectiv

pentru soluționarea acestora, respectiv, cel al ordinii cronologice în care au

fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a

persoanelor aflate în aceeași situație hotărârea respectând „criteriul privind

existența disponibilităților financiare” întrucât potrivit dispozițiilor art. 18

1

din O.U.G. nr. 81/2007 „plata se efectuează în termen de 15 zile de la

existența disponibilităților financiare”, creanțele asupra statului pot fi

limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de

solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.

De asemenea, se

menționează că în prezent, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010,

pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu

caracter politic și măsurile asimilate acestora, pronunțate în perioada 6

martie 1945 – 22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietăților și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a fost

suspendată emiterea titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani de la data

intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență.

Recurenta –pârâtă

motivează că instanța de fond a aplicat greșit legea atunci când a dispus

obligarea paratei A.N.R.P la emiterea titlului de piața și/sau de conversie sub

sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere.

intimaților-reclamanți.

Prin întâmpinarea

depusă la 2 decembrie 2011 intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului

ca nefondat, atât în ceea ce privește excepția prematurității invocate de A.N.R.P.

cât și a incidenței art. III din O.U.G. nr. 62/2000.

Arată că apărarea pârâtei

A.N.R.P. conform căreia legea nu prevede un termen pentru plata acestora,

urmând a se tine seama atât de data depunerii cererii de opțiune, cât și de

existența disponibilităților financiare, contravine normelo

r Convenției Europene a Drepturilor Omului si nu

poate constitui un argument

în susținerea acesteia.

Cu privire la critica

ce vizează daunele cominatorii se arată că motivarea oferită de recurentă nu

face nicio trimitere la Decizia în interesul legii nr. XX din 12 decembrie 2005

citată de instanța de fond în considerentele hotărârii judecătorești.

În

măsura în care A.N.R.P nu își va îndeplini obligațiile statuate prin hotărâre

judecătorească vor proceda la transformarea daunelor cominatorii in daune

compensatorii, in scopul de a se asigura și prin această modalitatea realizarea

dreptului.

Intimatul-reclamant B.N.M.

a depus concluzii scrise prin care a cerut respingerea recursului făcând referire

la situația particulară a sa în sensul că beneficiază de emiterea cu prioritate

a titlului de plată.

II. Circumstanțele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă a apărărilor intimaților

precum și sub toate aspectele în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele expuse în

continuare.

și de drept relevante.

Intimații-reclamanți au

investit instanța de contencios administrativ cu acțiune având ca obiect,

obligarea recurentei-pârâte la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită titlu de plată pentru sumele de 9.372.159.977 Rol și

1.422.906.529 Rol și plata despăgubirilor sub sancțiunea plații unor daune

cominatorii de 500 de lei pe zi de întârziere.

În subsidiar, în măsura

în care se va aprecia că acordarea în numerar a întregii sume stabilită cu

titlu de despăgubire nu este posibilă, au solicitat acordarea sumelor în

numerar până la valoarea plafonului maxim admis de lege, diferența urmând a fi

acordată în acțiuni.

Prima instanță pentru

considerentele expuse la pct. I din prezenta decizie a respins

excepția prematurității capetelor de

cerere având ca obiect emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor, și

excepția

inadmisibilității

cererii de plată a

daunelor cominatorii.

Contrar concluziilor

reținute în sentința recurată, Înalta Curte apreciază că cererea reclamanților-intimați

în ceea ce privește emiterea titlului de plata despăgubirilor este prematură și

se impune a fi respinsă.

Potrivit art. 18 alin.

(1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de

despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu

de conversie și/sau un titlu de plată.

În

art. 18

2

lit. a)

din H.G. nr. 128/2008 privind modificarea și completarea Normelor

metodologice

de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv"

din

Legea nr. 247/2005. privind reforma în domeniile proprietății

și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005,

se prevede că emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar

către persoana îndreptățită se face în termen de 15 zile de la existența

disponibilităților financiare.

Deci, în raport de

aceste dispoziții, emiterea titlului de plată a despăgubirilor bănești este

prevăzută sub condiția existenței disponibilităților financiare, într-un termen

de 15 zile de la acest moment și în ordinea înregistrării cererilor de opțiune

ale persoanelor îndreptățite a primei despăgubiri.

În

cauză nu a fost contestată situația

de fapt existentă referitoare la greutățile financiare întâmpinate de pârâtă în

finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor și nici nu a

fost făcută vreo dovadă a existenței unor disponibilități financiare reale care

să permită emiterea titlului de plată solicitat de intimații-reclamanți.

Curtea apreciază că în

mod nelegal instanța de fond a înlăturat reglementarea specială prevăzută de

Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 128/2008 și a admis fără temei legal acțiunea

reclamanților astfel cum a fost formulată, atât capătul de acțiune, principal,

având ca obiect valorificarea titlului de despăgubire modificată prin decizia nr.

7619 din 22 ianuarie 2010 prin plata în numerar a sumei menționate în acest

titlu cât și în ceea ce privește capătul de acțiune subsidiar privind plata daunelor

cominatorii.

În raport de obiectul

acțiunii - plata de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv și

valorificarea titlurilor de despăgubire și în raport de data soluționării

acțiunii și respectiv a judecării prezentului recurs în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 62/2010 intrată în vigoare din 1 iulie

2010 prin care pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată

prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar valorificarea titlurilor de

despăgubire se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea"

- listat la Bursă, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea, fiind

aplicabile și dispozițiile art. 111 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2010 în ceea ce

privește cererea privind emiterea titlului de plată cu prioritate în condițiile

art. 18

2

alin. (5) din H.G. nr. 128/2008.

Mai mult, pe perioada

de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia

Centrală se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul

Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.

În concluzie Înalta

Curte reține că emiterea titlului de plată și plata efectivă de către

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în beneficiul persoanei

îndreptățite a sumei stabilite prin titlul de despăgubire emis de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se realizează:

- cu respectarea

dispozițiilor art. 18

2

lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare

și în ordinea cronologică a formulării cererilor de opțiune;

- cu respectarea

dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2010, conform cărora, emiterea titlurilor de plată

este suspendată pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a

ordonanței de urgență, titlurile urmând a fi emise după expirarea perioadei de

suspendare potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În contextul crizei

economice existente în România, nu se poate face abstracție de impedimentele de

ordin financiar în sensul de a se impune o obligație imposibil de executat în

sarcina unei autorități publice.

În cauza Măria Atanasiu

și alții împotriva României, C.E.D.O. a luat act de sarcina foarte importantă

pe care legislația în materia bunurilor imobile naționalizate o reprezintă

pentru bugetul de stat (paragraful 227) și a fost de acord că plafonarea

despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea reprezenta o

măsură susceptibilă de a respecta un just echilibru între interesele foștilor

proprietari și interesul general al colectivității.

Capătul de cerere

privind plata daunelor cominatorii urmează a fi respins ca inadmisibil deoarece

legea specială prevede reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun,

pentru executarea obligațiilor de „a face" intuitu personae, cum este

obligația de emitere a titlului de plată, anume aplicarea unei amenzi

conducătorului autorității.

adoptarea soluției instanței de recurs.

În consecință, pentru

considerentele expuse la pct. II.I din decizie, în temeiul art. 20 din Legea nr.

554/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza I C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința

recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr.

540 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel București - secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în parte

în sensul că, respinge ca premature capetele de cerere din acțiune având ca

obiect emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor și ca inadmisibil

capătul de cerere referitor la obligarea daunelor cominatorii.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 decembrie 2011