ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul B.S. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să emită titluri de plată pentru suma de 500.000 RON și să efectueze plata acestei sume, reprezentând măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Mediaș, str. N.I. conform Deciziei nr. 5491 din 30 iunie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin Decizia nr. 5491 din data de 30 iunie 2009, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a emis în favoarea sa titlu de despăgubire în cuantum de 741.400 RON pentru proprietatea mai sus menționată.

Ulterior emiterii Deciziei de acordare a despăgubirilor, în cadrul etapei de opțiune, a solicitat, prin cererea înregistrată sub cu nr. 13234/2009 să i se acorde suma despăgubită după cum urmează: în numerar 500.000 RON și în acțiuni la Fondul Proprietatea 241.000 RON. La data de 16 octombrie 2009 i s-a emis Decizia nr. 1153, titlul de conversie pentru suma de 241.400 RON reprezentând un număr total de 241.400 acțiuni.

Pentru diferența de 500.000 RON, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar nu a emis titlu de plată nici până în prezent Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității întrucât plata se face în numerar în termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților bănești, ori în prezent se plătesc despăgubirile pentru cereri depuse în aprilie 2008, în timp ce cererea reclamantului este din septembrie 2009. Prin Sentința civilă nr. 2519 din 30 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și a obligat pârâta la emiterea titlului de plată pentru suma de 500.000 RON și la plata acesteia.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că excepția prematurității invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este neîntemeiată, deoarece prin Decizia nr. 5491 din 30 iunie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a emis pe numele reclamantului titlu de despăgubire pentru suma de 741.400 RON, iar la 16 octombrie 2009 pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis și titlul de conversie pentru reclamant pentru suma de 241.400 RON. Așadar din luna iunie 2009 nu se poate aprecia că cererea reclamantului ar fi prematură, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit în mod definitiv. Deși potrivit acestui text se emite atât titlul de plată cât și cel de conversie se constată că reclamantului i-a fost emis numai titlu de conversie, Decizia nr. 1153 din 16 octombrie 2009 emisă de pârâtă nu și cel de plată.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată, deoarece din momentul la care imobilul a fost evaluat și emis titlu de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este obligată potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) la emiterea titlului de plată, iar ulterior la plata despăgubirilor. Instanța de fond a avut în vedere și timpul extrem de mare scurs de la momentul notificării în 2001 și până la momentul intrării în vigoare a actului normativ invocat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, precum și faptul că actul normativ (O.U.G. nr. 62/2010 )a fost emis la circa un an de la data când trebuia emis de către pârâtă titlul de plată.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că reclamantului B.S., i s-a emis titlul de conversie din 16 octombrie 2009 în cuantum de 241.400 RON reprezentând un .număr total de 241.400 acțiuni. Recurenta arată că sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranșe, pe parcursul a doi ani, calculați cu începere de la data emiterii titlului de plată, până la concurenta sumei de 500.000 RON chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește această sumă. Sumele aferente despăgubirilor în numerar în cuantum de maxim 250.000 RON se vor plăti într-o singură tranșă.

Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație. Într-adevăr, necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul nr. 1 și se concretizează în necesitatea existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu, că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferențe. Totodată Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform Titlului VII din Legea 247/2005, generând implicații financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, a adoptat O.U.G. nr. 62/2010, prin care se modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluția instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Prin Decizia nr. 5491 din 30 iunie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor i-au fost acordate reclamantului despăgubiri în sumă de 741.400 RON. Pentru că era depășită suma de 500.000 RON a formulat cerere de opțiune înregistrată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la 25 septembrie 2009 și a optat pentru titluri de plată de 500.000 RON și titluri de conversie pentru 241.400 RON. În cadrul procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu trebuie confundat titlu de despăgubire cu titlu de plată.

Titlul de despăgubire este emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza deciziilor/dispozițiilor unităților deținătoare și în urma evaluării, potrivit art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sau art. 16 alin. (8) din același act normativ. Potrivit art. 18 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii lor în funcție de valoarea despăgubirilor. Dacă titlul de despăgubire este emis pentru o sumă maximă de 500.000 RON se poate solicita, potrivit art. 18 1 alin. (2), fie realizarea conversiei despăgubirilor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar.

Dacă titlu de despăgubiri este emis pentru o sumă mai mare de 500.000 RON, potrivit art. 18 1 alin. (3), persoana beneficiară poate opta între: - primirea de acțiuni la Fondul „Proprietatea” sau - emiterea titlurilor de plată, în condițiile art. 14 1 și, până la concurența despăgubirilor totale acordate, acțiuni emise de Fondul Proprietatea. Reclamantului i-a fost emis titlu de despăgubire (Decizia nr. 5491 din 30 iunie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), pentru suma de 741.400 RON, a formulat cererea de opțiune, prin care a solicitat plata în numerar a sumei de 500.000 RON și pentru diferența de 241.400 RON a solicitat conversia în acțiuni la Fondul Proprietatea.

A fost emis și titlul de conversie (Decizia nr. 1153 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților), dar nu i-a fost emis titlu de plată pentru prima tranșă de 250.000 RON. Potrivit art. 18 2 lit. c) din Titlu VII al Legii nr. 247/2005, dacă se optează pentru acțiuni emise de Fondul Proprietatea și primirea de despăgubiri în numerar, se eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită și un titlu de conversie, pentru diferența dintre valoarea înscrisă în titlu de despăgubire și titlu de plată. Titlul de plată se va emite în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților bănești, potrivit art. 18 1 alin. (1) lit. a) din Titlul VII, iar titlurile de plată se emit și în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, în conformitate cu pct. 182.4 din Normele metodologice aprobate prin H.G.nr.

128/2008. Este adevărat că prin O.U.G. nr. 62/2010 s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o durată de 2 ani, însă potrivit art. 20 alin. (2) din Constituția României dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Cum în privința respectării dreptului de proprietate, reglementările internaționale sunt mai favorabile pentru reclamant se aplică cu prioritate aceste prevederi față de dispozițiile O.U.G. nr. 62/2010. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, împotriva Sentinței civile nr. 2519 din 30 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 martie 2012. Procesat de GGC- AS