ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul B.S. a

chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să emită titluri de

plată pentru suma de 500.000 RON și să efectueze plata acestei sume,

reprezentând măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Mediaș,

str. N.I. conform Deciziei nr. 5491 din 30 iunie 2009 emisă de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin Decizia nr. 5491

din data de 30 iunie 2009, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a

emis în favoarea sa titlu de despăgubire în cuantum de 741.400 RON pentru

proprietatea mai sus menționată.

Ulterior emiterii

Deciziei de acordare a despăgubirilor, în cadrul etapei de opțiune, a

solicitat, prin cererea înregistrată sub cu nr. 13234/2009 să i se acorde suma

despăgubită după cum urmează: în numerar 500.000 RON și în acțiuni la Fondul

Proprietatea 241.000 RON.

La data de 16

octombrie 2009 i s-a emis Decizia nr. 1153, titlul de conversie pentru suma de

241.400 RON reprezentând un număr total de 241.400 acțiuni.

Pentru diferența de

500.000 RON, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar nu a emis

titlu de plată nici până în prezent

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare prin care a

invocat excepția prematurității întrucât plata se face în numerar în termen de

15 zile de la data existenței disponibilităților bănești, ori în prezent se

plătesc despăgubirile pentru cereri depuse în aprilie 2008, în timp ce cererea

reclamantului este din septembrie 2009.

Prin Sentința civilă

nr. 2519 din 30 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității acțiunii,

a admis acțiunea formulată de reclamantul B.S., în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția pentru

Acordarea Despăgubirilor în Numerar și a obligat pârâta la emiterea titlului de

plată pentru suma de 500.000 RON și la plata acesteia.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că excepția prematurității invocată

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este neîntemeiată,

deoarece prin Decizia nr. 5491 din 30 iunie 2009 a Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor s-a emis pe numele reclamantului titlu de despăgubire

pentru suma de 741.400 RON, iar la 16 octombrie 2009 pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis și titlul de conversie

pentru reclamant pentru suma de 241.400 RON.

Așadar din luna iunie

2009 nu se poate aprecia că cererea reclamantului ar fi prematură, cuantumul

despăgubirilor fiind stabilit în mod definitiv.

Deși potrivit acestui

text se emite atât titlul de plată cât și cel de conversie se constată că

reclamantului i-a fost emis numai titlu de conversie, Decizia nr. 1153 din 16

octombrie 2009 emisă de pârâtă nu și cel de plată.

Pe fondul cauzei

instanța a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată, deoarece din

momentul la care imobilul a fost evaluat și emis titlu de despăgubire de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților este obligată potrivit dispozițiilor art. 18

alin. (1) la emiterea titlului de plată, iar ulterior la plata despăgubirilor.

Instanța de fond a

avut în vedere și timpul extrem de mare scurs de la momentul notificării în

2001 și până la momentul intrării în vigoare a actului normativ invocat de

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, precum și

faptul că actul normativ (O.U.G. nr. 62/2010 )a fost emis la circa un an de la

data când trebuia emis de către pârâtă titlul de plată.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că reclamantului B.S., i s-a emis titlul de conversie din

16 octombrie 2009 în cuantum de 241.400 RON reprezentând un .număr total de

241.400 acțiuni.

Recurenta arată că

sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranșe, pe

parcursul a doi ani, calculați cu începere de la data emiterii titlului de

plată, până la concurenta sumei de 500.000 RON chiar dacă valoarea titlurilor

de despăgubire depășește această sumă. Sumele aferente despăgubirilor în

numerar în cuantum de maxim 250.000 RON se vor plăti într-o singură tranșă.

Prin urmare, ținând

cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de

acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și

numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin

măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un

criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al

ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se

astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.

Într-adevăr,

necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor

generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale

ale individului se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul nr. 1 și

se concretizează în necesitatea existenței unui raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

Curtea

Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu, că principiul

egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații

diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la

diferențe.

Totodată Guvernul

României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe

care îl va avea plata despăgubirilor conform Titlului VII din Legea 247/2005,

generând implicații financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de

stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului

bugetar, a adoptat O.U.G. nr. 62/2010, prin care se modifică anumite prevederi

cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluția instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Decizia nr. 5491

din 30 iunie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

i-au fost acordate reclamantului despăgubiri în sumă de 741.400 RON.

Pentru că era

depășită suma de 500.000 RON a formulat cerere de opțiune înregistrată la

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la 25 septembrie 2009

și a optat pentru titluri de plată de 500.000 RON și titluri de conversie

pentru 241.400 RON.

În cadrul procedurii

prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu trebuie confundat titlu de

despăgubire cu titlu de plată.

Titlul de despăgubire

este emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza

deciziilor/dispozițiilor unităților deținătoare și în urma evaluării, potrivit

art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sau art. 16 alin. (8)

din același act normativ.

Potrivit art. 18

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de despăgubire pot fi

valorificate de deținătorii lor în funcție de valoarea despăgubirilor.

Dacă titlul de

despăgubire este emis pentru o sumă maximă de 500.000 RON se poate solicita,

potrivit art. 18

1

alin. (2), fie realizarea conversiei

despăgubirilor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de

despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar.

Dacă titlu de

despăgubiri este emis pentru o sumă mai mare de 500.000 RON, potrivit art. 18

1

alin. (3), persoana beneficiară poate opta între:

- primirea de acțiuni

la Fondul „Proprietatea” sau

- emiterea titlurilor

de plată, în condițiile art. 14

1

și, până la concurența

despăgubirilor totale acordate, acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

Reclamantului i-a

fost emis titlu de despăgubire (Decizia nr. 5491 din 30 iunie 2009 emisă de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), pentru suma de 741.400 RON,

a formulat cererea de opțiune, prin care a solicitat plata în numerar a sumei

de 500.000 RON și pentru diferența de 241.400 RON a solicitat conversia în

acțiuni la Fondul Proprietatea.

A fost emis și titlul

de conversie (Decizia nr. 1153 emisă de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților), dar nu i-a fost emis titlu de plată pentru prima

tranșă de 250.000 RON.

Potrivit art. 18

2

lit. c) din Titlu VII al Legii nr. 247/2005, dacă se optează pentru acțiuni

emise de Fondul Proprietatea și primirea de despăgubiri în numerar, se

eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită și

un titlu de conversie, pentru diferența dintre valoarea înscrisă în titlu de

despăgubire și titlu de plată.

Titlul de plată se va

emite în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței

disponibilităților bănești, potrivit art. 18

1

alin. (1) lit. a) din

Titlul VII, iar titlurile de plată se emit și în ordinea înregistrării

cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, în

conformitate cu pct. 182.4 din Normele metodologice aprobate prin H.G.nr.

128/2008.

Este adevărat că prin

O.U.G. nr. 62/2010 s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o

durată de 2 ani, însă potrivit art. 20 alin. (2) din Constituția României dacă

există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile

fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au

prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care

Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Cum în privința

respectării dreptului de proprietate, reglementările internaționale sunt mai

favorabile pentru reclamant se aplică cu prioritate aceste prevederi față de

dispozițiile O.U.G. nr. 62/2010.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală

pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin

Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, împotriva Sentinței civile

nr. 2519 din 30 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC- AS