ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5491/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ reclamanții C.S., Z.I.D., I.C.C., R.P., P.C., D.E., P.M.E., R.F., R.C.E., C.A., A.G.F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administrației și Internelor), D.G.A. și C.N.C.D. să se constate că au fost și sunt discriminați în raport cu demnitarii, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, funcționarii publici și personalul contractual din M.I.R.A. față de prevederile O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 10/2007, O.G. nr. 16/2007 și O.G.

nr. 27/2007, să fie obligați la repararea prejudiciului suferit prin discriminare pentru acordarea majorărilor salariale de: 5 % începând cu 1 ianuarie 2007 (în raport cu nivelul lunii decembrie 2007), 2 % începând cu 1 aprilie 2007 (în raport cu nivelul lunii martie 2007), 11 % începând cu 1 octombrie 2007 (în raport cu nivelul lunii martie 2007) precum și la plata dobânzii legale pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 până la efectuarea plății, indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficienților de inflație, și să fie obligați la înlăturarea pentru viitor a discriminării, iar pârâtul M.I.R.A. să fie obligat să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății acestor pretenții.

Î n motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici cu statutul special în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative – D.G.A. Au mai arătat reclamanții că prin exceptarea lor de la aplicarea prevederilor legale menționate au fost încălcate dispozițiile art. 14 și 53 din Constituția României, invocând și prevederile art. 20 din actul normativ precizat precum și art. 14 din C.E.D.O. și art. 7 din D.U.D.O. Pârâtul M.I.R.A. (în prezent Ministerul Administrației și Internelor) prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar D.N.A. a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu și excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin încheierea din 15 aprilie 2009, Curtea a respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a D.G.A. având în vedere dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., precum și faptul că reclamanții au raporturi de serviciu cu această pârâtă. Prin sentința nr. 86/ F din 27 mai 2009, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și D.G.A. și a respins acțiunea formulată de reclamanții C.S., Z.l.D., l.C.C., R.P., P.C., D.E., P.M.E. R.F., R.C.E., C.A., A.G.F.

Referitor la excepția inadmisibilității formulării acțiunii invocată de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și D.G.A., Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată având în vedere faptul că reclamanții în calitate de funcționari publici cu statut special au solicitat acordarea anumitor drepturi de natură salarială la care s-au considerat îndreptățiți și care nu li s-au acordat de bună voie de către pârâți. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că dispozițiile legale invocate de reclamanți nu pot fi aplicate prin analogie și nici nu pot fi aplicate doar cele favorabile din actele normative care prevăd modul de salarizare a diferitelor categorii de funcționari publici, deoarece s-ar ajunge la situația absurdă de creare a unei lex tertia.

Mai reține Curtea, că nici argumentul folosit de reclamanți privind existența unei discriminări nu este întemeiat, deoarece legiuitorul, în momentul înființării D.G.A. a stabilit și un mod echitabil de salarizare. Î mpotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții C.S., Z.l.D., l.C.C., R.P., P.C., D.E., P.M.E., R.F., R.C.E., C.A., A.G.F. În esență, prin motivele de recurs, recurenții-reclamanți critică soluția instanței de fond sub aspectul faptului că neacordarea creșterilor salariale pentru recurenți, deși au fost acordate pentru alte categorii de salariați, nu are la bază un criteriu rațional, reprezentând în mod cert un caz de discriminare la care aceștia au fost supuși.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Recurenții-reclamanți au calitatea de funcționari publici, dar cu statut special, astfel că prevederile legale invocate atât în susținerea cererii de chemare în judecată, cât și în motivarea recursului declarat împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond nu sunt aplicabile acestora. Potrivit dispozițiilor art. l din O.G. nr. 10/2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit O.U.G.

nr. 24/2000 aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit Anexelor nr. 2 și 3 la Legea nr. 154/1998, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit O.G. nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, s-au majorat în trei etape. O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007 prevede la art. 2 că „prezenta ordonanță se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999, republicată”, și nu tuturor funcționarilor publici.

Față de aceste prevederi și având în vedere și faptul că recurenții sunt funcționari publici cu statut special, a căror salarizare este reglementată de O.G. nr. 38/2003, se constată că instanța de fond în mod corect a reținut că în actele normative care reglementează creșterile salariale pentru anul 2007 nu sunt prevăzuți și polițiștii ca beneficiari ai majorărilor salariale acordate pentru anul 2007, nefiind menționat nici actul normativ de salarizare a acestora, respectiv O.G. nr. 38/2003. Pentru polițiști s-au prevăzut creșteri salariale începând cu data de 01 ianuarie 2007, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea O.G. nr. 57/2006 pentru modificarea O.G. nr. 38/2003, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile deținute.

Prin urmare, instanța de fond, în mod corect a reținut că reglementarea modalității de salarizare a diferitelor categorii de personal din instituțiile publice constituie opțiunea legiuitorului, neputând fi extrapolată și la alte categorii socio-profesionale, dacă legea nu prevede în mod neechivoc acest lucru. Neacordarea de către legiuitor a majorărilor salariale și polițiștilor nu contravine principiului egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. (l) din Constituție și nici nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal tuturor categoriilor de persoane aflate în aceeași situație. Potrivit doctrinei și jurisprudenței constituționale, principiul egalității în fața legii, instituit de art. 16 din Constituția României, republicată, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

De asemenea, principiul egalității nu presupune uniformitate, ci permite soluții legislative diferențiate pentru situații diferite. C.E.D.O., legat de art. 14 privind interzicerea discriminării din C.A.D.O.L.F., a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, atunci când se creează distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Î n concluzie, în virtutea aspectelor relevate anterior, se apreciază că așa cum a reținut și instanța de fond, în speța de față nu poate fi vorba de instituirea unui tratament discriminatoriu față reclamanți. Mai mult decât atât, Protocolul 12 C.E.D.O. consacră dreptul fiecărei persoane de a se bucura de drepturile prevăzute de lege, asigurate fără nicio discriminare, însă în cauza de față recurenții reclamanți nu precizează care este „legea” care prevede dreptul polițiștilor la creșterile salariale solicitate.

Pe de altă parte, prin Deciziile Curții Constituționale nr. 818, nr. 819, nr. 820, nr. 821 din 3 iulie 2008 s-a dispus admiterea excepțiilor de neconstituționalitate invocate de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești în diverse dosare, constatându-se că prevederile art. l, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (l) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

În prezenta cauză, recurenții-reclamanți au invocat faptul că discriminarea este rezultatul prevederilor anumitor acte normative prin care s-au prevăzut creșteri salariale pentru anumite categorii de salariați bugetari. Având în vedere statutul special al recurenților-reclamanți salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în O.G. nr. 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea acestor creșteri salariale. Față de cele menționate și având în vedere și deciziile Curții Constituționale, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a reținut că aceasta nu are competența de a obliga pârâții să acorde recurenților-reclamanți drepturi salariale prevăzute de legiuitor exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați, decât cea din care fac parte aceștia.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.S., Z.I.D., I.C.C., R.P., P.C., D.E., P.M.E., R.F., R.C.E., C.A., A.G.F. împotriva sentinței nr. 86/ F din 27 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.