ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1506/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

27 ianuarie 2009, reclamantul N.C. a chemat în judecată M.A.I. și D.G.A., solicitând

obligarea pârâților la înlăturarea discriminării la care a fost supus prin

neacordarea unui salariu în condiții egale cu ale magistraților ori

funcționarilor publici. În acest sens, reclamantul a cerut acordarea unei

majorări salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007, cu 2% de la 1 aprilie

2007 și de 11% de la 1 octombrie 2007, precum și plata dobânzii legale și a

indexărilor până în momentul efectuării plății.

În motivarea cererii, reclamantul, polițist

la D.G.A., a învederat că această categorie de funcționari publici cu statut

special, corpul polițiștilor, a fost exceptată de la majorările salariale

acordate altor funcționari publici prin O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 10/2007 și

O.G. nr. 16/2007, restrângerea adusă prin reglementările adoptate aducând

atingere drepturilor prevăzute de art. 14 din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 2.252 din

27 mai 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că între categoriile la care se referă actele normative

emise în anul 2007, prin care au fost acordare majorări salariale nu se

regăsește și corpul polițiștilor, acestora aplicându-li-se doar dispozițiile

speciale cuprinse în Legea nr. 369/2002 și O.G. nr. 38/2008 privind

salarizarea.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul N.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reclamantul a reiterat teza

discriminării pe care cele două autorități pârâte o fac între categoriile de

demnitari și funcționari publici, polițiștilor nerecunoscându-li-se aceleași

drepturi salariale, exceptare ce contravine chiar directivelor Comisiei

Europene de creare a unui cadru general pentru asigurarea unui tratament egal

persoanelor aflate în situații comparabile.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constatat că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, Curtea constată că soluția

instanței este legală, problema care face obiectul litigiului, modul de

stabilire prin lege a unor drepturi salariale în favoarea unor categorii

profesionale în mod diferit față de altă categorie, polițiștii, neputând fi

apreciat din punctul de vedere al discriminării, aceasta depășind cadrul legal

reglementat de O.G. nr. 137/2000.

În acest sens, Curtea

Constituțională a statuat, prin decizii repetate, că instanțele judecătorești

nu au competența de a anula o dispoziție legală considerând că este

discriminatorie și de aplica dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile

altor subiecte de drept, în raport de care persoana care a formulat acțiunea se

consideră discriminată.

Instanța de fond a reținut în mod

justificat că reclamantului, funcționar public cu statut special în cadrul D.G.A.,

i se aplică în materie de salarizare normele cuprinse în O.G. nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care nu prevăd acordarea

unor majorări salariale de natura celor stabilite prin O.G. nr. 6/2007, O.G. nr.

10/2007 și O.G. nr. 16/2007.

În concluzie, solicitarea

reclamantului nu are temei legal, fiind corect respinsă.

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de N.C. împotriva sentinței civile nr. 2252 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 martie 2010.