ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 729/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

R.G. prin S.N.P.V. „P.L.”, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I. și

I.G.P.R., repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin

neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007, de 2%

începând cu data de 1 octombrie 2007, plata dobânzii legale până la efectuarea

plății, indexarea sumelor datorate, de la data nașterii dreptului și până la

data plății efective, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în dosarul

personal.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că este angajat în cadrul I.G.P.R. și că în anul 2007 nu a

beneficiat de majorările salariale prevăzute de O.G. nr. 6/2007 și O.G. nr. 10/2007,

constatându-se existența unei situații de discriminare între polițiști și

celelalte categorii de bugetari, în favoarea cărora Guvernul României a emis

trei ordonanțe prin care au fost acordate majorări salariale începând cu data

de 1 ianuarie 2007.

de fond.

Prin Sentința nr. 1865

din 22 aprilie 2010 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de

reclamant ca neîntemeiată.

S-a reținut, în

esență, de Curtea de Apel București, că dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 6/2007

aprobată prin Legea nr. 232/2007, menționează în mod expres că se aplică

funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999, republicată.

Or, reclamantul a

fost numit în temeiul Legii nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului și nu în

temeiul Legii nr. 188/1999.

A mai reținut Curtea

că dispozițiile O.G. nr. 10/2007 vizează salarizarea personalului contractual

din sectorul bugetar și a personalului prevăzut în anexele la Legea nr. 154/1998 nu și salarizarea funcționarilor publici cu statut special.

exercitată.

Împotriva Sentinței nr.

1865 din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel București a declarat recurs R.G. prin

S.N.P.V. „P.L.”.

În motivele de recurs

se arată că interpretarea instanței de fond conform căreia polițiștii sunt

excluși de la indexarea salariilor pe motiv că aceștia sunt încadrați în baza

Legii nr. 360/2002 și nu în temeiul Legii nr. 188/1999 contravin dispozițiilor

O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor care

prevăd că salariile prevăzute în acest act normativ se vor indexa în baza

reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar, în

speță O.G. nr. 6/2007, modificată de Legea nr. 232/2007.

Dispozițiile art. 42

din O.G. nr. 38/2003 nu sunt aplicabile în speță dar reprezintă un exemplu

tipic de normă de trimitere.

Pe de altă parte,

acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 6/2007 și O.G. nr. 38/2003

și nu pe dispozițiile O.G. nr. 137/2000, așa cum a reținut instanța de fond.

Atunci când a făcut

trimitere la dispozițiile O.G. nr. 137/2000 nu s-a invocat faptul că

reclamantul ar fi fost discriminat de către legiuitor prin emiterea unor acte

normative și nu a solicitat să se anuleze sau să refuze aplicarea unor acte

normative.

Dimpotrivă,

reclamantul a invocat faptul că în procesul de aplicare a legii, organele

administrației publice pârâte au produs o discriminare în sensul art. 2 din

O.G. nr. 137/2000 prin excluderea polițiștilor de la acordarea majorărilor

salariale.

S-a solicitat

admiterea recursului și admiterea cererii reclamantului.

M.A.I. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamantul este

angajat al I.G.P.R. și este salarizat potrivit O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea

și alte drepturi ale polițiștilor și s-a adresat instanței de fond

considerându-se discriminat prin neacordarea unor majorări salariale ce au fost

acordate începând cu anul 2007 funcționarilor publici sau personalului

contractual din sectorul bugetar.

Într-adevăr, prin

O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și

a altor drepturi ale funcționarilor publici au fost acordate, începând cu 01

ianuarie 2007 majorări salariale, în etape, actul normativ vizând funcționarii publici

numiți în temeiul Legii nr. 188/1999.

Pentru personalul

contractual din sectorul bugetar a fost adoptată O.G. nr. 10/2007 care prevedea

creșteri salariale începând cu 1 ianuarie 2007.

Însă, nu se poate

invoca o discriminare a reclamantului în raport cu aceste categorii de

salariați pentru că nu suntem în prezenta unei discriminări.

Mai întâi, că și

polițiștii – funcționari publici cu statut special au beneficiat de creșteri

salariale începând cu 1 ianuarie 2007 prin Legea nr. 491/2006 de aprobare a O.G.

nr. 57/2006 pentru modificarea O.G. nr. 38/2003 deoarece au fost majorați

coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.

Pe de altă parte,

actele normative invocate vizează alte categorii de salariați din sectorul

bugetar, respectiv funcționarii publici sau personalul contractual și astfel

aceste dispoziții nu pot fi extinse la alte categorii cum ar fi și funcționarii

cu statut special, chiar dacă ar exista o normă de trimitere în legea de

salarizare a polițiștilor pentru că legiuitorul a ales să acorde majorările

salariale diferențiat pe categoriile de personal din instituțiile publice.

În procesul de

aplicare a acestor dispoziții, organele administrației publice, în cadrul

cărora există diferite categorii de personal salariat (personal contractual,

funcționari publici sau funcționari publici cu statut special) nu se poate

spune că produc discriminări, dacă dispozițiile legale sunt diferite pentru

aceste categorii de salariați.

Chiar dacă referirile

la O.G. nr. 37/2000 sunt numai incidentale, în speță nu suntem în prezenta

unei discriminări pentru că statele dispun de marjă de apreciere pentru a

determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau

comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate,

iar în cauză, majorările salariale au fost acordate, începând cu 1 ianuarie 2007,

diferențiat în raport de statutul fiecărei categorii.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.G. prin reprezentant S.N.P.V. „P.L.” împotriva Sentinței nr. 1865

din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2011.