ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1583/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

B.C., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex", a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor

și Inspectoratul General al Poliției Române, repararea prejudiciului cauzat ca

urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu

1 ianuarie 2007, de 2% începând cu data de 1 octombrie 2007, plata dobânzii

legale până la efectuarea plății, indexarea sumelor datorate, de la data

nașterii dreptului și până la data plății efective, cu efectuarea mențiunilor

corespunzătoare în dosarul personal.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este

angajat în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și că în anul 2007

nu a beneficiat de majorările salariale prevăzute de O.G. nr. 6/2007 și

O.G. nr. 10/2007, constatându-se existența unei

situații de discriminare

între polițiști și celelalte categorii de

bugetari, în favoarea cărora Guvernul României a emis trei ordonanțe prin care

au fost acordate majorări salariale începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Prin sentința nr. 2446 din 25 mai 2010 Curtea de Apel

București a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

S-a reținut, în esență, de

Curtea de Apel București, că dispozițiile

art.

2 din O.G. nr. 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/2007, menționează, în mod

expres, că se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr.

188/1999, republicată.

Or, reclamantul a fost numit în temeiul Legii nr.

360/2002 privind Statutul Polițistului și nu în temeiul Legii nr. 188/1999.

A mai reținut Curtea că dispozițiile O.G. nr. 10/07

vizează salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar și a

personalului prevăzut în anexele la Legea nr. 154/98 nu și salarizarea

funcționarilor publici cu statut special.

3.

Calea de atac exercitată.

Împotriva sentinței civile nr. 2446 din 25 mai 2010 a

Curții de Apel București a declarat recurs Sindicatul Național al Polițiștilor

și Vameșilor „Pro Lex" pentru membrul de sindicat B.C.

In motivele de recurs se arată că interpretarea

instanței de fond conform căreia polițiștii sunt excluși de la indexarea

salariilor pe motiv că aceștia sunt încadrați în baza Legii nr. 360/2002 și nu

în temeiul Legii nr. 188/1999 contravin dispozițiilor O.G. nr. 38/2003 privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor care prevăd că salariile

prevăzute în acest act normativ se vor indexa în baza reglementărilor care

privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar, în speță O.G. nr.

6/2007, modificată de Legea nr. 232/2007.

Dispozițiile art. 42 din O.G. nr. 38/2003 nu sunt

aplicabile în speță dar reprezintă un exemplu tipic de normă de trimitere.

Pe de altă parte, acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile O.G. nr. 6/2007 și O.G. nr. 38/2003 și nu pe dispozițiile O.G. nr.

137/2000, așa cum a reținut instanța de fond.

Atunci când a făcut trimitere la dispozițiile O.G.

nr. 137/2000 nu s-a invocat faptul că reclamantul ar fi fost discriminat de

către legiuitor prin emiterea unor acte normative și nu a solicitat să se

anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative.

Dimpotrivă, reclamantul a invocat faptul că în

procesul de aplicare a legii, organele administrației publice pârâte au produs

o discriminare în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000 prin excluderea

polițiștilor de la acordarea majorărilor salariale.

S-a solicitat admiterea recursului și admiterea

cererii reclamantului.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor

legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru

următoarele considerente:

Reclamantul este angajat al I.G.P.R. și este

salarizat potrivit O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor și s-a adresat instanței de fond considerându-se discriminat prin

neacordarea unor majorări salariale ce au fost acordate începând cu anul 2007

funcționarilor publici sau personalului contractual din sectorul bugetar.

Într-adevăr, prin O.G. nr. 6/2007 privind unele

măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici au fost acordate, începând cu 01 ianuarie 2007 majorări

salariale, în etape, actul normativ vizând funcționarii publici numiți în

temeiul Legii nr. 188/1999.

Pentru personalul contractual

din sectorul bugetar a fost adoptată

O.G.

nr. 10/2007 care prevedea creșteri salariale începând cu 1 ianuarie 2007.

Insă, nu se poate invoca o

discriminare a reclamantului în raport cu aceste categorii de salariați pentru

că nu suntem în prezenta unei

discriminări.

Mai întâi, că și polițiștii -

funcționari publici cu statut special au

beneficiat de creșteri salariale începând cu 01 ianuarie

2007 prin Legea

nr.

491/ 2006 de aprobare a O.G. nr. 57/2006 pentru modificarea O.G.

nr. 38/2003 deoarece au fost

majorați coeficienții de ierarhizare pentru

funcțiile îndeplinite.

Pe de altă parte, actele normative

invocate vizează alte categorii de salariați din sectorul bugetar, respectiv

funcționarii publici sau

personalul contractual și astfel aceste dispoziții nu pot fi extinse la

alte

categorii cum

ar fi și funcționarii cu statut special, chiar dacă ar exista

o normă de trimitere în legea

de salarizare a polițiștilor pentru că

legiuitorul

a ales să acorde majorările salariale diferențiat pe categoriile de personal

din instituțiile publice.

În procesul de aplicare a acestor dispoziții,

organele

administrației publice, în cadrul

cărora există diferite categorii de

personal salariat (personal

contractual, funcționari publici sau

funcționari

publici cu statut special) nu se poate spune că produc

discriminări,

dacă dispozițiile legale sunt diferite pentru aceste categorii de salariați.

Chiar dacă referirile la O.G.

nr. 37/2000 sunt numai incidentale,

în speță nu suntem în prezenta unei discriminări pentru

că statele

dispun

de marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură

diferențele între situații analoage

sau comparabile sunt de natură să

justifice

distincțiile de tratament juridic aplicate, iar în cauză, majorările salariale

au fost acordate, începând cu 1 ianuarie 2007, diferențiat în raport de

statutul fiecărei categorii.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în

baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi

respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Sindicatul Național al Polițiștilor

și Vameșilor „Pro Lex" pentru membrul de sindicat

B.C.,

împotriva

sentinței civile nr. 2446 din 25 mai 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.