ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2036/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.N.P.V. „P.L.”, pentru membrul său de sindicat C.S., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului General al Poliției Române, următoarele: - repararea prejudiciului cauzat membrului de sindicat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007 (față de nivelul din luna decembrie 2006), cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007 (față de nivelul din luna martie 2007) și cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007 (față de nivelul din luna septembrie 2007); - plata dobânzilor legale (calculate conform art. 3 alin. (3) din O.G.

nr. 9/2000 începând cu luna ianuarie 2007 până la efectuarea plății; - indexarea sumelor datorate (prin aplicarea coeficienților de inflație) începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire - 1 ianuarie 2007 și până în momentul efectuării plății efective a drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării; - efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în dosarul personal al membrului de sindicat. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că membrul de sindicat C.S. este angajat în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, având calitatea de funcționar public și că în anul 2007 Guvernul României a emis un număr de trei Ordonanțe prin care a dispus majorarea salariului - începând cu 01 ianuarie 2007, tuturor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și salariaților contractuali.

Legea nr. 232 din 06 iulie 2007 publicată în M. Of. nr. 171/16.07.2007 pentru aprobarea O.G. nr. 6/2007, modificând art. 39 alin. (2) al acestuia prevede majorări salariale în cota de 7% aplicată la salariul din 2006 și de 11% cu începere de la 01 octombrie 2007 aplicată la salariul din luna septembrie 2007 pentru toți funcționarii publici, însă la aplicare au fost exceptați polițiștii. O.G. nr. 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit O.U.G.

nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică. Majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din lună martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007. Prin excluderea polițiștilor de la acordarea majorărilor salariale sus-arătate s-a produs o discriminare în sensul art. 2 din O.G.

nr. 137/2000 constând în lipsirea de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale, aceste ordonanțe de guvern având drept finalitate majorarea - indexarea - salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați, fără deosebire. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului General al Poliției la plata sumei cuvenite și neachitate ce reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană (supliment) nr. 12B, ca urmare a nealocării acesteia, începând cu anul 2005 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.

În motivarea acestei cereri, reclamantul a arătat că are dreptul la alocația de hrană nr. 12B, acesta fiind reglementat de art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, de H.G. nr. 65/2003 și de Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. S/440/2003. Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Administrației și Internelor și excepția prescripției dreptului la acțiune. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 2246 din 11 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.

Prin aceeași sentință, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâții la plata sumelor reprezentând normă de hrană pentru perioada 01 ianuarie 2007 - la zi, actualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății, reprezentând normă de hrană. Totodată, a respins ca prescrisă acțiunea pentru sumele aferente perioadei 2005 - 22 iunie 2006 reprezentând normă hrană și ca neîntemeiată cu privire la norma hrană pentru perioada 23 iunie 2006 - 01 ianuarie 2007 și pentru majorările salariale solicitate.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul nu face parte din categoriile de salariați vizați de actele normative invocate prin acțiune și exceptarea categoriei profesionale din care face parte reclamantul de la creșterile salariale pe anul 2007 reglementate prin ordonanțele 6, 10, 16 și 27/2007 s-a realizat prin voința legiuitorului, or, instanța nu are atribuții decât în interpretarea și aplicarea legii, și nu poate crea norme de drept. În ce privește discriminarea invocată, prima instanță a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000 ce definesc discriminarea, dispoziții interpretate în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008. Prin această decizie, s-a stabilit că prevederile art. 2 alin. (3) și 27 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Curtea Constituțională a apreciat că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanței competența de a refuza aplicarea legii considerând că este discriminatorie, și de a aplica la o anumită situație de fapt norme de drept instituite pentru alte categorii de relații sociale, încalcă principiul separației puterilor în stat.

Referitor la cererea de obligare a pârâților la plata normei de hrană, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Administrației și Internelor nu este întemeiată, având în vedere că acesta a fost chemat în judecată pentru opozabilitate, justificat față de calitatea sa de ordonator principal de credite. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, în legătură cu pretențiile solicitate pentru perioada 2005 - 22 iunie 2006 (acțiunea fiind introdusă la 22 iunie 2009), a reținut că este depășit termenul general de prescripție pentru acțiunile în realizarea dreptului de creanță, de trei ani. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata sumelor reprezentând normă de hrană pentru perioada 23 iunie 2006 - 01 ianuarie 2007, prima instanță a reținut că potrivit anexei H.G.

nr. 65/2003, norma de hrană este un supliment care se acordă anumitor categorii de personal pentru eforturi deosebite sau în situații speciale, iar reclamantul nu a făcut dovada faptului că în aplicarea H.G. nr. 65/2003 au fost emise acte administrative privind alocarea la dreptul prevăzut de norma 12 B pentru toți polițiștii din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. Acest drept le-a fost acordat, conform recunoașterii pârâților, doar de la data de 01 ianuarie 2007. Cât privește susținerea Inspectoratului General al Poliției Române, în sensul că reclamantul a încasat aceste sume după data de 01 ianuarie 2007, a reținut că acesta nu a făcut dovada faptului pretins. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și Inspectoratul General al Poliției Române, care nu a încadrat în drept criticile formulate. Prin motivele de recurs, recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că prima instanță în mod greșit a respins această excepție și a dispus obligarea sa la plata drepturilor solicitate de reclamant doar pe considerentul că ministerul este ordonator principal de credite. În esență, a susținut că ministerului îi revenea doar obligația de a stabili prin act normativ intern normele de aplicare a H.G.

nr. 65/2003, precum și structura normelor de hrană, obligație îndeplinită prin emiterea Ordinului ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. S/440/2003, iar în raport cu obiectul acțiunii, atribuțiile de alocare/scoatere a reclamanților la/de la drepturile pretinse revin șefului Inspectoratului General al Poliției Române, iar nu ministerului, fiind de reținut faptul că reclamantul are raporturi de serviciu cu acest inspectorat. În concluzie, recurentul-pârât a arătat că stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române sunt în competența exclusivă a șefului inspectoratului, care este ordonator secundar de credite, susținând astfel că prima instanță a pronunțat o hotărâre în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române, în motivarea căii de atac, a susținut, în esență, că reclamantul nu a probat îndeplinirea cerințelor prevăzute de H.G. nr. 65/2003, din considerentele hotărârii atacate nereieșind temeiul exact în baza căruia acesta trebuia să beneficieze de norma de hrană nr. 12B. În plus, a arătat că pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 august 2010 s-a achitat reclamantului valoarea acestui drept, astfel că nu mai poate fi obligat la această plată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, Înalta Curte reține că soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât este temeinică și legală, având în vedere că drepturile solicitate de reclamant se acordă din bugetul ministerului, prin bugetul Inspectoratului General al Poliției Române, iar ministrul are calitatea de ordonator principal de credite, conform art. 5 din O.U.G. nr. 63/2003 și, ulterior, art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2007 (care a abrogat O.U.G. nr. 63/2003). În ceea ce privește fondul cauzei, reține următoarele: Potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, polițistul are dreptul la uniformă, echipament specific, alocații de hrană, asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

În aplicarea acestei norme legale, Guvernul României a adoptat H.G. nr. 65/2003 care reglementează drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative, căruia i se aplică Statutul polițistului. În anexa nr. 1 la H.G. nr. 65/2003 este prevăzută, între altele, norma nr. 12B (supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale) ce se acordă gratuit, personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, precum și studenților din instituțiile de învățământ de formare a agenților și ofițerilor, care depun eforturi deosebite sau se află în situații speciale (misiuni, aplicații, trageri, tabere, instrucție sau alte activități de pregătire, când se deplasează cu unități sau subunități în alte localități decât cele de reședință pe o durată mai mare de 12 ore) și altor categorii de personal aparținând structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/440/2003 privind hrănirea efectivelor acestui minister în timp de pace, cu modificările și completările ulterioare a stabilit că norma nr. 12B este un supliment care se acordă personalului pentru eforturi deosebite sau situații speciale, cum sunt deplasarea în bazinele producătoare de cartofi pentru aprovizionarea unităților cu cantitățile necesare pentru iarnă, polițiștilor din structurile aparținând Poliției de Frontieră Române, aflate în zona de frontieră și celor care deservesc punctele de trecere a frontierei de stat, personalului care face parte din asociațiile sportive, personalului care încadrează poligoanele de tragere cu activitate permanentă, personalului care participă la parade militare sau manifestări ocazionate de aniversările unor serbări naționale sau la aplicații în România împreună cu efective din țările membre NATO și partenere, celui care participă la înlăturarea efectelor unor calamități naturale, elevilor și studenților, instituțiilor de învățământ de formare a agenților și ofițerilor în zilele festive, ori de câte ori se depune jurământul, în ziua armelor, precum și absolvenților instituțiilor de învățământ în ziua acordării gradului profesional.

Reclamantul din prezenta cauză și-a desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, dar nu a dovedit că s-ar fi aflat în una dintre situațiile speciale, enumerate cu caracter limitativ de normele legale precitate. De altfel, prin dispozițiile art. 24 din același ordin emis de ministrul Administrației și Internelor, alocarea (scoaterea) la (de la) drepturi de hrană a personalului Ministerului de Interne care beneficiază de norme de hrană se face în toate situațiile, nominal, prin ordin de zi pe unitate/dispoziția zilnică a șefului unității. Prin urmare, reclamantul nu a făcut dovada emiterii unor astfel de acte administrative care să confirme încadrarea în situațiile prevăzute de reglementările aplicabile, de natură a justifica acordarea dreptului constând în norma de hrană nr. 12B.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române împotriva Sentinței nr. 2246 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul C.S. prin S.N.P.V. „P.L.”, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.