ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2036/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2036/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

S.N.P.V. „P.L.”, pentru membrul său de sindicat C.S., a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului

General al Poliției Române, următoarele:

- repararea

prejudiciului cauzat membrului de sindicat ca urmare a discriminării prin

neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007

(față de nivelul din luna decembrie 2006), cu 2% începând cu data de 01 aprilie

2007 (față de nivelul din luna martie 2007) și cu 11% începând cu data de 01

octombrie 2007 (față de nivelul din luna septembrie 2007);

- plata dobânzilor

legale (calculate conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000 începând cu luna

ianuarie 2007 până la efectuarea plății;

- indexarea sumelor

datorate (prin aplicarea coeficienților de inflație) începând cu momentul

nașterii dreptului la despăgubire - 1 ianuarie 2007 și până în momentul

efectuării plății efective a drepturilor salariale revendicate ca urmare a

discriminării;

- efectuarea

mențiunilor privitoare la majorările salariale în dosarul personal al membrului

de sindicat.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că membrul de sindicat C.S. este angajat în

cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, având calitatea de

funcționar public și că în anul 2007 Guvernul României a emis un număr de trei

Ordonanțe prin care a dispus majorarea salariului - începând cu 01 ianuarie

2007, tuturor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și

salariaților contractuali.

Legea nr. 232 din 06

iulie 2007 publicată în M. Of. nr. 171/16.07.2007 pentru aprobarea O.G. nr.

6/2007, modificând art. 39 alin. (2) al acestuia prevede majorări salariale în

cota de 7% aplicată la salariul din 2006 și de 11% cu începere de la 01

octombrie 2007 aplicată la salariul din luna septembrie 2007 pentru toți

funcționarii publici, însă la aplicare au fost exceptați polițiștii.

O.G. nr. 10/2007 a

prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul

bugetar stabilite potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a

salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată

prin Legea nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și

indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite

potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire

a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane

care ocupă funcții de demnitate publică.

Majorările s-au

prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007, față de

nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007,

față de nivelul din lună martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01 octombrie

2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.

Prin excluderea

polițiștilor de la acordarea majorărilor salariale sus-arătate s-a produs o discriminare

în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000 constând în lipsirea de veniturile

corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale,

aceste ordonanțe de guvern având drept finalitate majorarea - indexarea -

salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate

categoriile de salariați, fără deosebire.

Totodată, reclamantul

a solicitat obligarea pârâților Ministerului Internelor și Reformei

Administrative și Inspectoratului General al Poliției la plata sumei cuvenite

și neachitate ce reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană

(supliment) nr. 12B, ca urmare a nealocării acesteia, începând cu anul 2005

până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, actualizată cu

indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, cu

plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.

În motivarea acestei

cereri, reclamantul a arătat că are dreptul la alocația de hrană nr. 12B,

acesta fiind reglementat de art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002,

de H.G. nr. 65/2003 și de Ordinul ministrului internelor și reformei

administrative nr. S/440/2003.

Prin întâmpinările

formulate în cauză, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale a

Ministerului Administrației și Internelor și excepția prescripției dreptului la

acțiune.

instanțe

Prin Sentința nr.

2246 din 11 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a Ministerului Administrației și Internelor și a admis excepția prescripției

dreptului la acțiune.

Prin aceeași

sentință, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâții la

plata sumelor reprezentând normă de hrană pentru perioada 01 ianuarie 2007 - la

zi, actualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății,

reprezentând normă de hrană.

Totodată, a respins

ca prescrisă acțiunea pentru sumele aferente perioadei 2005 - 22 iunie 2006

reprezentând normă hrană și ca neîntemeiată cu privire la norma hrană pentru

perioada 23 iunie 2006 - 01 ianuarie 2007 și pentru majorările salariale

solicitate.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul nu face

parte din categoriile de salariați vizați de actele normative invocate prin

acțiune și exceptarea categoriei profesionale din care face parte reclamantul

de la creșterile salariale pe anul 2007 reglementate prin ordonanțele 6, 10, 16

și 27/2007 s-a realizat prin voința legiuitorului, or, instanța nu are

atribuții decât în interpretarea și aplicarea legii, și nu poate crea norme de

drept.

În ce privește

discriminarea invocată, prima instanță a constatat că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000 ce definesc discriminarea, dispoziții

interpretate în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie

2008.

Prin această decizie,

s-a stabilit că prevederile art. 2 alin. (3) și 27 alin. (1) din O.G. nr.

137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,

republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde

înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze

aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt

discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu

prevederi cuprinse în alte acte normative.

Curtea

Constituțională a apreciat că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței,

prin care se conferă instanței competența de a refuza aplicarea legii

considerând că este discriminatorie, și de a aplica la o anumită situație de

fapt norme de drept instituite pentru alte categorii de relații sociale,

încalcă principiul separației puterilor în stat.

Referitor la cererea

de obligare a pârâților la plata normei de hrană, prima instanță a reținut că

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Administrației și

Internelor nu este întemeiată, având în vedere că acesta a fost chemat în

judecată pentru opozabilitate, justificat față de calitatea sa de ordonator

principal de credite.

Cu privire la

excepția prescripției dreptului la acțiune, în legătură cu pretențiile

solicitate pentru perioada 2005 - 22 iunie 2006 (acțiunea fiind introdusă la 22

iunie 2009), a reținut că este depășit termenul general de prescripție pentru

acțiunile în realizarea dreptului de creanță, de trei ani.

În ceea ce privește

cererea de obligare a pârâților la plata sumelor reprezentând normă de hrană

pentru perioada 23 iunie 2006 - 01 ianuarie 2007, prima instanță a reținut că

potrivit anexei H.G. nr. 65/2003, norma de hrană este un supliment care se

acordă anumitor categorii de personal pentru eforturi deosebite sau în situații

speciale, iar reclamantul nu a făcut dovada faptului că în aplicarea H.G. nr.

65/2003 au fost emise acte administrative privind alocarea la dreptul prevăzut

de norma 12 B pentru toți polițiștii din cadrul Inspectoratului General al

Poliției Române. Acest drept le-a fost acordat, conform recunoașterii

pârâților, doar de la data de 01 ianuarie 2007.

Cât privește

susținerea Inspectoratului General al Poliției Române, în sensul că reclamantul

a încasat aceste sume după data de 01 ianuarie 2007, a reținut că acesta nu a

făcut dovada faptului pretins.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor, invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și Inspectoratul General al Poliției

Române, care nu a încadrat în drept criticile formulate.

Prin motivele de recurs,

recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor a reiterat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că prima instanță în mod

greșit a respins această excepție și a dispus obligarea sa la plata drepturilor

solicitate de reclamant doar pe considerentul că ministerul este ordonator

principal de credite.

În esență, a susținut

că ministerului îi revenea doar obligația de a stabili prin act normativ intern

normele de aplicare a H.G. nr. 65/2003, precum și structura normelor de hrană,

obligație îndeplinită prin emiterea Ordinului ministrului Internelor și

Reformei Administrative nr. S/440/2003, iar în raport cu obiectul acțiunii,

atribuțiile de alocare/scoatere a reclamanților la/de la drepturile pretinse

revin șefului Inspectoratului General al Poliției Române, iar nu ministerului,

fiind de reținut faptul că reclamantul are raporturi de serviciu cu acest

inspectorat.

În concluzie,

recurentul-pârât a arătat că stabilirea și plata drepturilor bănești de care

beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul Inspectoratului General al

Poliției Române sunt în competența exclusivă a șefului inspectoratului, care

este ordonator secundar de credite, susținând astfel că prima instanță a

pronunțat o hotărâre în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală

pasivă.

Recurentul-pârât

Inspectoratul General al Poliției Române, în motivarea căii de atac, a

susținut, în esență, că reclamantul nu a probat îndeplinirea cerințelor

prevăzute de H.G. nr. 65/2003, din considerentele hotărârii atacate nereieșind

temeiul exact în baza căruia acesta trebuia să beneficieze de norma de hrană

nr. 12B. În plus, a arătat că pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 august 2010

s-a achitat reclamantului valoarea acestui drept, astfel că nu mai poate fi

obligat la această plată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, constată că recursurile sunt fondate, pentru

considerentele expuse în continuare.

și de drept relevante

Cu privire la

calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Administrației și

Internelor, Înalta Curte reține că soluția primei instanțe de respingere a

excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât este temeinică și

legală, având în vedere că drepturile solicitate de reclamant se acordă din

bugetul ministerului, prin bugetul Inspectoratului General al Poliției Române,

iar ministrul are calitatea de ordonator principal de credite, conform art. 5

din O.U.G. nr. 63/2003 și, ulterior, art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2007

(care a abrogat O.U.G. nr. 63/2003).

În ceea ce privește

fondul cauzei, reține următoarele:

Potrivit art. 28

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, polițistul are dreptul la uniformă,

echipament specific, alocații de hrană, asistență medicală și psihologică,

proteze, precum și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre

a Guvernului.

În aplicarea acestei

norme legale, Guvernul României a adoptat H.G. nr. 65/2003 care reglementează

drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor

Ministerului Internelor și Reformei Administrative, căruia i se aplică Statutul

polițistului.

În anexa nr. 1 la

H.G. nr. 65/2003 este prevăzută, între altele, norma nr. 12B (supliment pentru

eforturi deosebite sau situații speciale) ce se acordă gratuit, personalului

căruia i se aplică Statutul polițistului, precum și studenților din

instituțiile de învățământ de formare a agenților și ofițerilor, care depun

eforturi deosebite sau se află în situații speciale (misiuni, aplicații,

trageri, tabere, instrucție sau alte activități de pregătire, când se

deplasează cu unități sau subunități în alte localități decât cele de reședință

pe o durată mai mare de 12 ore) și altor categorii de personal aparținând

structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

Ordinul Ministrului

Administrației și Internelor nr. S/440/2003 privind hrănirea efectivelor

acestui minister în timp de pace, cu modificările și completările ulterioare a

stabilit că norma nr. 12B este un supliment care se acordă personalului pentru

eforturi deosebite sau situații speciale, cum sunt deplasarea în bazinele

producătoare de cartofi pentru aprovizionarea unităților cu cantitățile

necesare pentru iarnă, polițiștilor din structurile aparținând Poliției de

Frontieră Române, aflate în zona de frontieră și celor care deservesc punctele

de trecere a frontierei de stat, personalului care face parte din asociațiile

sportive, personalului care încadrează poligoanele de tragere cu activitate

permanentă, personalului care participă la parade militare sau manifestări

ocazionate de aniversările unor serbări naționale sau la aplicații în România

împreună cu efective din țările membre NATO și partenere, celui care participă

la înlăturarea efectelor unor calamități naturale, elevilor și studenților,

instituțiilor de învățământ de formare a agenților și ofițerilor în zilele festive,

ori de câte ori se depune jurământul, în ziua armelor, precum și absolvenților

instituțiilor de învățământ în ziua acordării gradului profesional.

Reclamantul din

prezenta cauză și-a desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratului General al

Poliției Române, dar nu a dovedit că s-ar fi aflat în una dintre situațiile

speciale, enumerate cu caracter limitativ de normele legale precitate.

De altfel, prin

dispozițiile art. 24 din același ordin emis de ministrul Administrației și

Internelor, alocarea (scoaterea) la (de la) drepturi de hrană a personalului

Ministerului de Interne care beneficiază de norme de hrană se face în toate

situațiile, nominal, prin ordin de zi pe unitate/dispoziția zilnică a șefului

unității.

Prin urmare,

reclamantul nu a făcut dovada emiterii unor astfel de acte administrative care

să confirme încadrarea în situațiile prevăzute de reglementările aplicabile, de

natură a justifica acordarea dreptului constând în norma de hrană nr. 12B.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursurile și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca

neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General

al Poliției Române împotriva Sentinței nr. 2246 din 11 mai 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul C.S. prin

S.N.P.V. „P.L.”, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.