ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1349/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamantul L.P.D. prin Sindicatul Național al Polițiștilor a

solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor

și Inspectoratul General al Poliției Române repararea prejudiciului cauzat

membrului de sindicat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor

salariale de 5 % începând cu data de 1 ianuarie 2007 (față de nivelul din luna

decembrie 2006), cu 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007 (față de nivelul din

luna martie 2007) și cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007 (față de

nivelul din luna septembrie 2007); plata dobânzilor legale [calculate conform

art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000 începând cu luna ianuarie 2007 până la

efectuarea plății]; indexarea sumelor datorate (prin aplicarea coeficienților

de inflație) începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire - 1

ianuarie 2007 și până în momentul efectuării plății efective a drepturilor

salariale revendicate ca urmare a discriminării; efectuarea mențiunilor

privitoare la majorările salariale în dosarul personal al membrului de

sindicat.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat că este angajat în cadrul Inspectoratului General

al Poliției române și că în anul 2007 nu a beneficiat de majorările salariale

prevăzute de O.G. nr. 6/07 și O.G. nr. 10/07, constatându-se existența unei

situații de discriminare între polițiști și celelalte categorii de bugetari, în

favoarea cărora Guvernul României a emis trei ordonanțe prin care au fost

acordate majorări salariale începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Prin sentința

nr. 2784 din 9 iunie 2010 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată

de reclamant ca neîntemeiată.

S-a reținut,

în esență, de Curtea de Apel București, că dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 6/2007

aprobată prin Legea nr. 232/07, menționează în mod expres că se aplică

funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/ 1999, republicată.

Or,

reclamantul a fost numit în temeiul Legii nr. 360/2002 privind Statutul

Polițistului și nu în temeiul Legii nr. 188/1999.

A mai reținut

Curtea că dispozițiile O.G. nr. 10/2007 vizează salarizarea personalului

contractual din sectorul bugetar și a personalului prevăzut în anexele la Legea

nr. 154/1998 nu și salarizarea funcționarilor publici cu statut special.

Împotriva

sentinței nr. 2784 din 9 iunie 2010 a Curții de Apel București a declarat

recurs Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex" în

calitate de reprezentant al membrului de sindicat L.P.D.

In motivele de

recurs se arată că interpretarea instanței de fond conform căreia polițiștii

sunt excluși de la indexarea salariilor pe motiv că aceștia sunt încadrați în

baza Legii nr. 360/2002 și nu în temeiul Legii nr. 188/1999 contravin

dispozițiilor O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor care prevăd că salariile prevăzute în acest act normativ se vor

indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din

sectorul bugetar, în speță O.G. nr. 6/2007, modificată de Legea nr. 232/2007.

Dispozițiile

art. 42 din O.G. nr. 38/2003 nu sunt aplicabile în speță dar reprezintă un

exemplu tipic de normă de trimitere.

Pe de altă

parte, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 6/2007 și O.G. nr. 38/2003

și nu pe dispozițiile O.G. nr. 137/2000, așa cum a reținut instanța de fond.

Atunci când a

făcut trimitere la dispozițiile O.G. nr. 137/2000 nu s-a invocat faptul că

reclamantul ar fi fost discriminat de către legiuitor prin emiterea unor acte

normative și nu a solicitat să se anuleze sau să refuze aplicarea unor acte

normative.

Dimpotrivă,

reclamantul a invocat faptul că în procesul de aplicare a legii, organele

administrației publice pârâte au produs o discriminare în sensul art. 2 din

O.G. nr. 137/2000 prin excluderea polițiștilor de la acordarea majorărilor

salariale.

S-a solicitat

admiterea recursului și admiterea cererii reclamantului.

Ministerul

Administrației și Internelor a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

După

examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta

Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamantul

este angajat al I.G.P.R. și este salarizat potrivit O.G. nr. 38/2003 privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și s-a adresat instanței de fond

considerându-se discriminat prin neacordarea unor majorări salariale ce au fost

acordate începând cu anul 2007 funcționarilor publici sau personalului

contractual din sectorul bugetar.

Într-adevăr,

prin O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor

salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici au fost acordate,

începând cu 01 ianuarie 2007 majorări salariale, în etape, actul normativ

vizând funcționarii publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999.

Pentru

personalul contractual din sectorul bugetar a fost adoptată O.G. nr. 10/2007

care prevedea creșteri salariale începând cu 1 ianuarie 2007.

Insă, nu se

poate invoca o discriminare a reclamantului în raport cu aceste categorii de

salariați pentru că nu suntem în prezenta unei discriminări.

Mai întâi, că

și polițiștii - funcționari publici cu statut special au beneficiat de creșteri

salariale începând cu 01 ianuarie 2007 prin Legea nr. 491/2006 de aprobare a

O.G. nr. 57/2006 pentru modificarea O.G. nr. 38/2003 deoarece au fost majorați

coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.

Pe de altă

parte, actele normative invocate vizează alte categorii de salariați din

sectorul bugetar, respectiv funcționarii publici sau personalul contractual și

astfel aceste dispoziții nu pot fi extinse la alte categorii cum ar fi și

funcționarii cu statut special, chiar dacă ar exista o normă de trimitere în

legea de salarizare a polițiștilor pentru că legiuitorul a ales să acorde

majorările salariale diferențiat pe categoriile de personal din instituțiile

publice.

În procesul de

aplicare a acestor dispoziții, organele administrației publice, în cadrul

cărora există diferite categorii de personal salariat (personal contractual,

funcționari publici sau funcționari publici cu statut special) nu se poate

spune că produc discriminări, dacă dispozițiile legale sunt diferite pentru

aceste categorii de salariați.

Chiar dacă

referirile la O.G. nr. 37/2000 sunt numai incidentale, în speță nu suntem în

prezenta unei discriminări pentru că statele dispun de marjă de apreciere

pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau

comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic

aplicate, iar în cauză, majorările salariale au fost acordate, începând cu 1

ianuarie 2007, diferențiat în raport de statutul fiecărei categorii.

Apreciind că

soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca

nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro

Lex" în calitate de reprezentant al membrului de Sindicat - L.P.D.

împotriva sentinței nr. 2784 din 9 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 martie 2011.