ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1349/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul L.P.D. prin Sindicatul Național al Polițiștilor a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române repararea prejudiciului cauzat membrului de sindicat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5 % începând cu data de 1 ianuarie 2007 (față de nivelul din luna decembrie 2006), cu 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007 (față de nivelul din luna martie 2007) și cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007 (față de nivelul din luna septembrie 2007); plata dobânzilor legale [calculate conform art. 3 alin. (3) din O.G.

nr. 9/2000 începând cu luna ianuarie 2007 până la efectuarea plății]; indexarea sumelor datorate (prin aplicarea coeficienților de inflație) începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire - 1 ianuarie 2007 și până în momentul efectuării plății efective a drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării; efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în dosarul personal al membrului de sindicat. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este angajat în cadrul Inspectoratului General al Poliției române și că în anul 2007 nu a beneficiat de majorările salariale prevăzute de O.G. nr. 6/07 și O.G.

nr. 10/07, constatându-se existența unei situații de discriminare între polițiști și celelalte categorii de bugetari, în favoarea cărora Guvernul României a emis trei ordonanțe prin care au fost acordate majorări salariale începând cu data de 1 ianuarie 2007. Prin sentința nr. 2784 din 9 iunie 2010 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată. S-a reținut, în esență, de Curtea de Apel București, că dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/07, menționează în mod expres că se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/ 1999, republicată. Or, reclamantul a fost numit în temeiul Legii nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului și nu în temeiul Legii nr. 188/1999.

A mai reținut Curtea că dispozițiile O.G. nr. 10/2007 vizează salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar și a personalului prevăzut în anexele la Legea nr. 154/1998 nu și salarizarea funcționarilor publici cu statut special. Împotriva sentinței nr. 2784 din 9 iunie 2010 a Curții de Apel București a declarat recurs Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex" în calitate de reprezentant al membrului de sindicat L.P.D. In motivele de recurs se arată că interpretarea instanței de fond conform căreia polițiștii sunt excluși de la indexarea salariilor pe motiv că aceștia sunt încadrați în baza Legii nr. 360/2002 și nu în temeiul Legii nr. 188/1999 contravin dispozițiilor O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor care prevăd că salariile prevăzute în acest act normativ se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar, în speță O.G. nr. 6/2007, modificată de Legea nr. 232/2007. Dispozițiile art. 42 din O.G. nr. 38/2003 nu sunt aplicabile în speță dar reprezintă un exemplu tipic de normă de trimitere. Pe de altă parte, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 6/2007 și O.G. nr. 38/2003 și nu pe dispozițiile O.G. nr. 137/2000, așa cum a reținut instanța de fond. Atunci când a făcut trimitere la dispozițiile O.G. nr. 137/2000 nu s-a invocat faptul că reclamantul ar fi fost discriminat de către legiuitor prin emiterea unor acte normative și nu a solicitat să se anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative.

Dimpotrivă, reclamantul a invocat faptul că în procesul de aplicare a legii, organele administrației publice pârâte au produs o discriminare în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000 prin excluderea polițiștilor de la acordarea majorărilor salariale. S-a solicitat admiterea recursului și admiterea cererii reclamantului. Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamantul este angajat al I.G.P.R. și este salarizat potrivit O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și s-a adresat instanței de fond considerându-se discriminat prin neacordarea unor majorări salariale ce au fost acordate începând cu anul 2007 funcționarilor publici sau personalului contractual din sectorul bugetar.

Într-adevăr, prin O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici au fost acordate, începând cu 01 ianuarie 2007 majorări salariale, în etape, actul normativ vizând funcționarii publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999. Pentru personalul contractual din sectorul bugetar a fost adoptată O.G. nr. 10/2007 care prevedea creșteri salariale începând cu 1 ianuarie 2007. Insă, nu se poate invoca o discriminare a reclamantului în raport cu aceste categorii de salariați pentru că nu suntem în prezenta unei discriminări. Mai întâi, că și polițiștii - funcționari publici cu statut special au beneficiat de creșteri salariale începând cu 01 ianuarie 2007 prin Legea nr. 491/2006 de aprobare a O.G.

nr. 57/2006 pentru modificarea O.G. nr. 38/2003 deoarece au fost majorați coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite. Pe de altă parte, actele normative invocate vizează alte categorii de salariați din sectorul bugetar, respectiv funcționarii publici sau personalul contractual și astfel aceste dispoziții nu pot fi extinse la alte categorii cum ar fi și funcționarii cu statut special, chiar dacă ar exista o normă de trimitere în legea de salarizare a polițiștilor pentru că legiuitorul a ales să acorde majorările salariale diferențiat pe categoriile de personal din instituțiile publice. În procesul de aplicare a acestor dispoziții, organele administrației publice, în cadrul cărora există diferite categorii de personal salariat (personal contractual, funcționari publici sau funcționari publici cu statut special) nu se poate spune că produc discriminări, dacă dispozițiile legale sunt diferite pentru aceste categorii de salariați.

Chiar dacă referirile la O.G. nr. 37/2000 sunt numai incidentale, în speță nu suntem în prezenta unei discriminări pentru că statele dispun de marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate, iar în cauză, majorările salariale au fost acordate, începând cu 1 ianuarie 2007, diferențiat în raport de statutul fiecărei categorii. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex" în calitate de reprezentant al membrului de Sindicat - L.P.D. împotriva sentinței nr. 2784 din 9 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2011.