ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a de Contencios administrativ și fiscal,

reclamantele S.M. și C.F. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții

Municipiul București prin Primarul General, Ministerul Finanțelor Publice,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală

pentru Acordarea Despăgubirilor, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în

Numerar, obligarea pârâților la emiterea titlului de plată a despăgubirilor în

numerar pentru terenul situat în București, sector 5.

În motivarea

acțiunii, reclamantele au arătat că în urma depunerii notificării în anul 2002

pentru restituirea în natură sau prin echivalent a terenului proprietatea lor,

situat în municipiul București, sector 5, au fost emise Dispozițiile nr. 4160

din 31 martie 2005 și, respectiv, 8582 din 15 august 2007 prin care s-a dispus

restituirea în echivalent bănesc. În luna octombrie 2006 s-a depus și

înregistrat raportul de evaluare a terenului, însă de la acest moment nu au mai

primit niciun răspuns.

Prin întâmpinare,

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat

excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, excepția lipsei

capacității procesuale a pârâtei Direcția pentru Acordarea despăgubirilor în

Numerar și excepția prematurității acțiunii.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, prin întâmpinare, a invocat, la

rândul său, trei excepții, și anume: excepția necompetenței materiale a

Tribunalului București, excepția lipsei calității sale procesuale pasive și

excepția prematurității acțiunii.

Prin Sentința nr. 455

din 9 februarie 2010, Tribunalul București București, secția a IX-a de

contencios administrativ și fiscal, a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de Contencios

administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 505

din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel București a respins excepțiile

prematurității acțiunii și lipsei capacității procesuale a pârâtei Direcția

pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților Municipiul București prin Primarul General,

Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală pentru Acordarea

Despăgubirilor și, în consecință, a respins acțiunea față de acești pârâți

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Totodată, Curtea de

Apel București a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele S.M. și C.F.

în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, a

obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită

în favoarea reclamantelor titlu de plată pentru suma de 500.000 de RON, iar pe

pârâta Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar să efectueze plata

despăgubirilor astfel încât prima tranșă, de 250.000 RON, să fie achitată până

cel mai târziu la data de 26 aprilie 2011, iar a doua transă, de 250.000 RON,

până cel târziu la data de 26 aprilie 2012.

Prin aceeași

sentință, Curtea de apel a respins restul pretențiilor reclamantelor.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

1) Excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Municipiul București prin Primarul

General, Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală pentru Acordarea

Despăgubirilor este întemeiată, întrucât, în raport de prevederile art. 3 lit.

h), art. 131 și art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

obligația de plată a despăgubirilor solicitate de reclamante revine în

exclusivitate Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

2) Excepția lipsei

capacității procesuale de exercițiu a pârâtei Direcția pentru Acordarea

Despăgubirilor în Numerar este nefondată.

Astfel, fiind vorba

despre un raport de drept administrativ, nu este necesar ca structura

administrativă pârâtă să aibă personalitate juridică pentru a sta în judecată

pentru actele sau refuzurile proprii, din sfera sa de atribuții legal

stabilite.

Important este ca

partea aflată în discuție să aibă capacitate de drept administrativ, care

conferă dreptul de a sta în nume propriu în justiție acelor organe ale

autorității publice care emit acte de drept administrativ pe baza unei

competențe proprii, derivate direct din lege.

În speța de față,

potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

atribuția de plată a sumei stabilite în titlul de plată este în sarcina

nemijlocită a pârâtei Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar,

aceasta fiind, așadar, o direcție cu atribuții proprii.

Ca atare, atâta timp

cât cererea reclamantelor vizează atribuții ale acestei direcții, anume

obligația de plată efectivă a despăgubirilor în numerar, această pârâtă poate

sta în justiție în nume propriu pentru a răspunde de modul de exercitare a

competenței sale.

3) Pe fondul cauzei,

curtea de apel a reținut faptul că reclamantele au formulat cererea de opțiune

nr. 16857 din 15 aprilie 2010 în care au solicitat emiterea titlului de plată

pentru suma de 1.500.000 RON și a titlului de reconversie pentru suma de

1.107.714,99 RON.

Făcând aplicarea art.

3 lit. h) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care limitează despăgubirile

plătite în numerar la maximum 500.000 RON, pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. 433 din 26 aprilie 2010, ce

reprezintă titlu de conversie pentru suma de 1.107.714,99 RON.

În opinia primei

instanțe, din interpretarea textului legal anterior nominalizat rezultă că

emiterea titlului de plată nu este condiționată de existența disponibilităților

financiare.

În plus, textul

analizat nu instituie vreun termen nici pentru prezentarea beneficiarului la

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu titlul de

despăgubire, nici pentru eliberarea titlului de plată și a titlului de

conversie, doar valorificarea titlului de plată urmând a se face în termen de

15 zile de la existența disponibilităților bănești.

Totodată, art. 3 lit.

h) din legea anterior amintită statuează faptul că sumele aferente

despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranșe, pe parcursul a doi ani,

calculați cu începere de la data emiterii titlului de plată, până la concurența

sumei de 500.000 RON, chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește

această sumă; sumele aferente despăgubirilor în numerar în cuantum de maximum

250.000 RON se vor plăti într-o singură tranșă; despăgubirile în numerar mai

mari de 250.000 RON, dar până la 500.000 RON se vor plăti astfel: prima tranșă

a despăgubirilor în numerar va fi reprezentată de diferența între cuantumul

total al despăgubirilor în numerar și suma de 250.000 lei.

În opinia primei

instanțe, din interpretarea coroborată a articolului anterior citat cu cel al

art. 18

2

lit. c) din aceeași lege, rezultă că termenul de eșalonare

de un an de la emiterea titlului de plată pentru prima tranșă de 250.000 RON,

respectiv doi ani de la emiterea titlului de plată pentru cea de-a doua tranșă

de 250.000 RON, sunt termenele maxime pentru plata despăgubirilor iar, în

funcție de existența disponibilităților bănești, Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților are o marjă pentru efectuarea plății doar în cadrul

acestor termene.

Curtea de Apel a

apreciat că practica pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților de emitere a titlului de plată doar în momentul existenței

disponibilităților materiale nu are nicio acoperire legală, prin această măsură

încercându-se doar amânarea curgerii termenelor maximale.

Singura modalitate în

care se poate sancționa atitudinea și practica pârâtei pe acest aspect este de

a reține ca moment în care începe să curgă termenul maxim de un an pentru plata

primei tranșe data de 26 aprilie 2010, la care a fost emis titlul de conversie

și la care trebuia emis și titlul de plată.

În fine, instanța de

fond a invocat în sprijinul soluției adoptate și dispozițiile art. 110 alin.

(3) C. proc. civ. potrivit cărora: „Președintele mai poate încuviința, în

general, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a

unor obligațiuni, ori de câte ori va socoti că cererile sunt îndreptățite

pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar

încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului”.

În altă ordine de

idei, curtea de apel a arătat că măsura respingerii pretențiilor reclamantelor

vizează diferența de sumă de 1.000.000 RON pentru care nu se admite plata în

numerar. Reclamantele au solicitat atât prin acțiune cât și prin cererea de

opțiune emiterea titlului de plată pentru suma de 1.500.000 lei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii

reclamantelor.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal,

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele

critici de nelegalitate:

1) Legea nr. 247/2005

este o lege specială care instituie o procedură administrativă de acordare a

despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar

pentru emiterea titlului de plată acest act normativ stabilește termenul de 15

zile de la data disponibilităților bănești, după ce, în prealabil, a fost

depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de

Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor.

Emiterea titlului de

plată se face concomitent cu data plății și nu înainte de data acesteia, după

cum în mod greșit a motivat prima instanță.

De altfel, din

rațiuni financiare, creanțele asupra statului nu se pot plăti decât în condiții

de solvabilitate, principiu care nu este înlăturat nici de jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului.

Mai mult, instanța

europeană a arătat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii

largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice

importante ale ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună

nu numai de măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a

reglementa raporturile de proprietate, dar și de timpul necesar pentru

aplicarea unor astfel de măsuri.

Până în prezent,

plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților

financiare corespunzătoare primei tranșe până la Dosarul de opțiune înregistrat

sub nr. 03967 din 29 aprilie 2008, iar intimatele-reclamante au Dosarul de

opțiune înregistrat sub nr. 16857 din 15 aprilie 2010.

Pentru respectarea

principiului egalității în drepturi, recunoscut și în jurisprudența europeană,

trebuie respectată ordinea cronologică în care au fost înregistrate opțiunile persoanelor

îndreptățite la acordarea despăgubirilor.

În baza art. 3 alin.

(1) din O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la data de 30 iunie 2010, pe o

perioadă de 2 ani de la momentul aplicării acestei ordonanțe se suspendă

emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Ca atare, condițiile

impuse de art. 18

2

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 247/2005 nu au

fost îndeplinite, întrucât până în prezent nu s-a ajuns la analizarea dosarului

de opțiune al intimatelor-reclamante.

Părțile au formulat

și au depus la dosar concluzii scrise.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele care vor fi expuse în

continuare.

Intimatele-reclamante

sunt beneficiarele Deciziei nr. 7614 din 29 ianuarie 2010 emise de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care li s-au acordat despăgubiri

în cuantum de 1.607.714,99 RON, în baza art. 13 alin. (1) și art. 16 alin. (7)

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății

și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

În temeiul art. 18

1

din Capitolul V

1

din Titlul VII al legii anterior individualizate,

intimatele-reclamante au valorificat decizia aflată în discuție, adică au

solicitat acordarea de despăgubiri în numerar și despăgubiri în acțiuni, prin

Cererea înregistrată sub nr. 16857 din 15 aprilie 2010.

În urma acestei

opțiuni, recurenta a emis Decizia nr. 433 din 26 aprilie 2010, reprezentând

titlu de conversie pentru suma de 1.107.714,99 RON.

Intimatelor-reclamante

urma să le fie acordat titlul de plată, cu respectarea dispozițiilor art. 18

2

pct. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și ale pct. 18

2

din H.G.

nr. 128/2008, adică în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, în termen de

15 zile de la data existenței disponibilităților bănești în contul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Ca atare, se poate

observa faptul că legiuitorul român a stabilit un criteriu obiectiv pentru

soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor, respectiv acela al ordinii

cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, în acest mod asigurându-se

egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.

În opinia Înaltei

Curți, în mod nelegal instanța de fond a reținut în hotărârea judecătorească

contestată în cauză faptul că au fost încălcate de către recurentă prevederile

art. 18

2

pct. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

După cum s-a relevat

anterior, dispozițiile normative anterior individualizate stabilesc în mod

explicit faptul că emiterea titlului de plată și plata despăgubirilor până la

500.000 RON se pot face:

- în ordinea

înregistrării cererilor de opțiune;

- în termen de 15

zile de la data existenței disponibilităților bănești în contul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Ca atare, judecătorul

fondului nu putea reține existența unui refuz nejustificat al autorității

recurente de a soluționa cererea intimatelor-reclamante, în condițiile în care

plata despăgubirilor în numerar aferente primei tranșe a fost efectuată până la

dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03967 din 29 aprilie 2008, iar

intimatele-reclamante au Dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 16857 din 15

aprilie 2010.

Cu alte cuvinte,

recurenta a respectat ordinea înregistrării cererilor de opțiune, motiv pentru

care nu a soluționat favorabil solicitarea intimatelor-reclamante.

Apoi, emiterea

titlului de plată se face concomitent cu data plății și nu înainte de data

acesteia, după cum în mod greșit a reținut judecătorul fondului cauzei.

Mai mult decât atât,

Înalta Curte reține faptul că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 62/2010, care stipulează, în alin. (1), că

pe o perioadă de 2 ani de la intrarea sa în vigoare, adică de la data de 30

iunie 2010, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII

din Legea nr. 247/2005.

În plus, alin. (2) și

(3) ale articolului aflat în discuție prevăd că valorificarea titlurilor de

despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor se va

face doar prin conversia lor în acțiuni la Fondul Proprietatea, corespunzător

sumei pentru care s-a formulat opțiunea; dacă până la data intrării în vigoare

a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au

optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru

conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea;

persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în

acțiuni emise de Fondul Proprietatea vor primi titluri de plată după expirarea

perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1).

Ca atare, legiuitorul

a menținut pe perioada suspendării, ca modalitate reală de valorificare a

titlurilor de despăgubire, posibilitatea convertirii acestora în acțiuni emise

de Fondul Proprietatea, dând astfel posibilitatea, pentru cei care au optat

deja pentru acordarea despăgubirilor în numerar și nu li s-au emis titluri de

plată, să-și schimbe opțiunea din despăgubiri în numerar în despăgubiri în

acțiuni.

Prin urmare, nu se

poate susține faptul că dreptul persoanelor îndreptățite la despăgubiri este

doar unul teoretic, după cum a arătat în mod eronat prima instanță.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge

capătul de cerere privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată în favoarea

reclamantelor S.M. și C.F., pentru suma de 500.000 RON și a pârâtei Direcția

pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la efectuarea plății în numerar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva

Sentinței nr. 505 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea

pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea

titlului de plată în favoarea reclamantelor S.M. și C.F., în sumă de 500.000

RON și a pârâtei Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la

efectuarea plății, în numerar, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 februarie 2012.

Procesat

de GGC - LM