ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4535/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.H.T. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 79.912 RON, actualizată cu indicele de inflație din ziua plății, la plata dobânzii legale calculată la suma respectivă, începând cu data de 9 ianuarie 2009, până la data plății precum și la plata de daune morale în cuantum de 5.000 RON. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși prin hotărârea nr. 415 din 18 decembrie 2007 a Comisiei Județene Prahova s-au acordat despăgubiri în cuantum de 791.912 RON, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților trebuia să facă plata integrală a sumei în interval de 1 an sau în rate în cel mult 2 ani, niciunul din aceste termene nu a fost respectat.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 43 din 4 februarie 2011 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să-i achite acestuia suma de 791.912 RON, reprezentând despăgubiri acordate prin hotărârea nr. 415 din 18 decembrie 2007 a Comisiei Județene Prahova de aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Totodată, a obligat pârâta la plata dobânzii legale calculată începând cu data de 9 ianuarie 2009, pentru tranșa de 40% din suma de 791.912 RON și începând cu data de 9 ianuarie 2010 pentru tranșa de 60% din suma de 791.912 RON și până la data plății efective.

De asemenea, instanța a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată și a obligat pârâta la 7.004,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această sentință, a reținut că pârâta nu a respectat termenele de plată a niciuneia din cele două tranșe și, că răspunsul trimis reclamantului privind faptul că achitarea despăgubirilor se face în funcție de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, constituie un refuz nejustificat, pârâta fiind obligată să facă toate demersurile pentru a asigura plata despăgubirilor. Referitor la dobânda legală s-a reținut că cererea este neîntemeiată, întrucât nu au fost respectate termenele de plată legale.

În ceea ce privește daunele morale, s-a reținut că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că reclamantul a încercat un prejudiciu moral. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Recurenta a susținut că potrivit art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 „compensațiile bănești stabilite prin aplicarea Legii nr. 290/2003(…) se achită beneficiarilor, în limitele sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat (a;b;c). Recurenta mai susținut că în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților o obligație imposibil de realizat.

Așa fiind, susține recurenta, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O. Din oficiu, la termenul de judecată din 20 septembrie 2011, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de fond în soluționarea acțiunii promovată de reclamantul A.H.T. Asupra excepției invocate, Înalta Curte reține că: Reclamantul A.H.T. s-a adresat Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu acțiune în contencios administrativ având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea nr. 415 din 18 decembrie 2007 a Comisiei Județene Prahova de aplicare a Legii nr. 290/2003.

Competența materială a instanțelor de contencios în soluționarea acțiunilor întemeiate pe prevederile Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cum este cazul reclamantei, este stabilită în art. 8 alin. (5) și (6) din actul normativ precitat. „(5) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

(6) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege”. Având ca reper aceste texte legale rezultă că în privința acțiunilor întemeiate pe prevederile Legii nr. 290/2003 legiuitoru a stabilit o competență specială, derogatorie de la dreptul comun în materie [art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004]. Astfel, conform art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003 acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse cenzurii tribunalului, iar pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în privința acțiunilor ce vizează obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a emite asemenea hotărâri.

Prin urmare, excepția necompetenței materiale a instanței de fond este întemeiată, astfel că va fi admisă și, în consecință, va fi admis recursul formulat de reclamantul A.H.T., va fi casată sentința recurată, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 43 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.