ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4535/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A.H.T. a chemat în judecată

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței

ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia la plata sumei de

79.912 RON, actualizată cu indicele de inflație din ziua plății, la plata

dobânzii legale calculată la suma respectivă, începând cu data de 9 ianuarie 2009,

până la data plății precum și la plata de daune morale în cuantum de 5.000 RON.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, deși prin hotărârea nr. 415 din 18 decembrie 2007 a Comisiei

Județene Prahova s-au acordat despăgubiri în cuantum de 791.912 RON, iar potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților trebuia să facă plata integrală a sumei în interval de

1 an sau în rate în cel mult 2 ani, niciunul din aceste termene nu a fost respectat.

Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 43 din 4 februarie 2011 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, obligând

pârâta să-i achite acestuia suma de 791.912 RON, reprezentând despăgubiri acordate

prin hotărârea nr. 415 din 18 decembrie 2007 a Comisiei Județene Prahova de aplicare

a Legii nr. 290/2003, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Totodată, a obligat pârâta

la plata dobânzii legale calculată începând cu data de 9 ianuarie 2009, pentru tranșa

de 40% din suma de 791.912 RON și începând cu data de 9 ianuarie 2010 pentru tranșa

de 60% din suma de 791.912 RON și până la data plății efective.

De asemenea, instanța

a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată și a obligat pârâta la 7.004,3 RON cheltuieli

de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această

sentință, a reținut că pârâta nu a respectat termenele de plată a niciuneia din

cele două tranșe și, că răspunsul trimis reclamantului privind faptul că achitarea

despăgubirilor se face în funcție de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente

aprobate anual cu această destinație, constituie un refuz nejustificat, pârâta fiind

obligată să facă toate demersurile pentru a asigura plata despăgubirilor.

Referitor la dobânda legală

s-a reținut că cererea este neîntemeiată, întrucât nu au fost respectate termenele

de plată legale.

În ceea ce privește daunele

morale, s-a reținut că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte

că reclamantul a încercat un prejudiciu moral.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților.

Recurenta a susținut că

potrivit art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea normelor metodologice

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 „compensațiile bănești stabilite prin aplicarea

Legii nr. 290/2003(…) se achită beneficiarilor, în limitele sumelor aprobate anual

cu această destinație în bugetul de stat (a;b;c).

Recurenta mai susținut

că în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile

prin care trece economia țării, s-ar stabili în sarcina Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților o obligație imposibil de realizat. Așa fiind, susține

recurenta, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau

eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii

care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.

Din oficiu, la termenul

de judecată din 20 septembrie 2011, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței

materiale a instanței de fond în soluționarea acțiunii promovată de reclamantul

A.H.T.

Asupra excepției invocate,

Înalta Curte reține că:

Reclamantul A.H.T. s-a

adresat Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

cu acțiune în contencios administrativ având ca obiect obligarea Autorității Naționale

pentru restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea

nr. 415 din 18 decembrie 2007 a Comisiei Județene Prahova de aplicare a Legii

nr. 290/2003.

Competența materială a

instanțelor de contencios în soluționarea acțiunilor întemeiate pe prevederile Legii

nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români

pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia,

Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului

de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie

1947, cum este cazul reclamantei, este stabilită în art. 8 alin. (5) și (6) din

actul normativ precitat.

„(5)

Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate,

în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ

a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

(6)

Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege”.

Având ca reper aceste

texte legale rezultă că în privința acțiunilor întemeiate pe prevederile Legii

nr. 290/2003 legiuitoru a stabilit o competență specială, derogatorie de la dreptul

comun în materie [art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004]. Astfel, conform

art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003 acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 sunt supuse cenzurii tribunalului, iar pentru identitate de rațiune,

competența materială este aceeași și în privința acțiunilor ce vizează obligarea

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a emite asemenea hotărâri.

Prin urmare, excepția

necompetenței materiale a instanței de fond este întemeiată, astfel că va fi admisă

și, în consecință, va fi admis recursul formulat de reclamantul A.H.T., va fi casată

sentința recurată, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Tribunalului

Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 312 alin. (1)

raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile

nr. 43 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2011.