ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 501/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 127

din 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată

potrivit Legii contenciosului administrativ de către reclamanta B.V., prin

procurator B.N., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. și în consecință, a

obligat pârâta să achite reclamantei suma de 382.838 RON, reprezentând

despăgubiri acordate prin Hotărârea nr. 442 din 16 mai 2008 a Comisiei Județene

Prahova de Aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizată cu indicele de inflație,

la data plății efective, a obligat pârâta la plata dobânzii legale calculată

începând cu data de 25 august 2009 pentru tranșa de 40% din suma de 382.838 RON

și începând cu data de 25 august 2010, pentru tranșa de 60% din suma de 382.838

RON, până la data plății efective, a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată

și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Totodată, Curtea de Apel

a menționat în dispozitivul sentinței dreptul de a ataca hotărârea „cu recurs în

15 zile de la comunicare”.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Hotărârea nr. 442

din 16 mai 2008 a Comisiei Județene Prahova de Aplicare a Legii nr. 290/2003, reclamantei

i s-au acordat despăgubiri în valoare totală de 382.838 RON, din care 90.286 RON

pentru terenuri, 4.552 RON pentru culturi și 288.000 RON pentru case, anexe și 450

RON mp teren aferent. La data de 25 august 2008, reclamanta a depus la A.N.R.P.

cererea înregistrată la nr. 6330 de plată a sumei, a atașat copii de pe hotărârea

comisiei județene, de pe cartea de identitate și dovada deschiderii unui cont bancar

pe numele său.

Conform dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații

cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute

sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., despăgubirile sau compensațiile

bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii

comisiei județene, plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție

de disponibilitățile bănești.

Curtea a apreciat că dispozițiile

legale sunt imperative, prevăd plata în termen de 1 an, maxim 2 ani, referirea la

disponibilitățile bănești fiind în mod evident la situația că, în lipsa disponibilităților

bănești suficiente, plata să se facă nu într-un an, ci în maxim 2 ani, iar H.G.

nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii

nr. 290/2003 prevede procedura de plată a despăgubirilor.

Astfel, reclamantul se

încadrează în ipoteza lit. c), despăgubirile sale depășind suma de 100.000 RON,

prin urmare era îndreptățit ca în termen de 1 an de la comunicarea Hotărârii Comisiei

Județene să primească tranșa de 40%, an care a fost depășit, urmând ca în cel de-al

doilea an, depășit de asemenea, să primească tranșa de 60%.

Răspunsul primit de reclamant

ca urmare a cererii de plată a despăgubirilor, privind faptul că

acestea se achită în limita

sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, plata despăgubirilor

fiind condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate

anual cu această destinație, iar nealocarea unor sume pentru plata despăgubirilor

conduce la prelungirea perioadei de plată peste termenul prevăzut de art. 18

alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006, constituie un refuz nejustificat, a reținut judecătorul

fondului, întrucât pârâta A.N.R.P. are obligația prevăzută în mod imperativ de dispozițiile

legale de achitare a despăgubirilor în termenele prevăzute de lege, în acest sens

având obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru a asigura plata despăgubirilor.

Calea de atac exercitată

în cauză

Împotriva acestei hotărâri,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs pârâta A.N.R.P.

invocând în drept dispozițiile art. 304 din C. proc. civ.

Procedura în fața instanței

de recurs

Așa cum rezultă din practicaua

prezentei decizii, intimata-reclamantă B.V. a invocat excepția tardivității recursului

raportat la prevederile art. 301 din C. proc. civ.

Curți asupra recursului

În temeiul art. 137

alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat

cu art. 298 din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra

excepției tardivității recursului invocată de intimată, excepție de procedură peremptorie

și absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele

de recurs.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor

art. 301 din C. proc. civ., „termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel

”, iar, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea

pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de

la comunicare”.

Din examinarea a

ctelor și lucrărilor dosarului

, Înalta Curte constată

că sentința recurată a fost comunicată pârâtei A.N.R.P. la data de 26 aprilie 2011,

așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii,

iar recursul a fost declarat la data de 17 mai 2011, când cererea a fost înregistrată

la Curtea de apel Ploiești, deși, conform dispozițiilor citate, termenul în care

legea procedurală permitea exercitarea căii de atac s-a împlinit la data de 13 mai

2012.

Totodată, Înalta Curte

constată că, în cauză, nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile

prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.

În consecință,

având în vedere considerentele expuse,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din

C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va respinge,

ca tardiv formulat, recursul formulat de pârâta A.N.R.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.R.P. împotriva

Sentinței nr. 127 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie

2012.