ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3986/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3986/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față,

deliberând, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului

Prahova sub nr. 1969/105 din 15 aprilie 2010, contestatorii B.M., B.C. au

chemat în judecată pe intimatul Statul Roman prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, solicitând instanței

ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună modificarea Hotărârii de

stabilire a despăgubirilor nr. 21 din 09 octombrie 2008, a procesului verbal de

stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 21 din 09 octombrie 2008 și

obligarea intimatului să le achite, cu titlu de despăgubiri, suma de 26.901 RON,

pentru imobilul proprietatea lor, situat în com. B.D.

În motivarea cererii,

contestatorii au arătat că în mod nelegal s-a dispus prin hotărârea sus

menționată, acordarea unor despăgubiri de 4.237,71 RON, fără să se țină seama de

prețul de circulație al terenurilor în zonă, de amplasamentul acestora, de

pagubele ce li se cauzează ca urmare a exproprierii întregului imobil ce

reprezintă sursa lor de venit și de inexistența unei alte căi de acces la

restul terenului rămas neexpropriat.

Ca urmare a decesului

numitei B.M., cadrul procesual a fost modificat, în sensul introducerii în

proces a moștenitoarei acesteia, T.F., luându-se act că celălalt contestator, B.C.

are și calitatea de descendent de gradul I al defunctei.

În cauză s-au administrat

probe cu înscrisuri și cu expertiză în specialitatea evaluări imobiliare.

Prin sentința nr.

3851 din 29 mai 2012, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația și a

modificat hotărârile nr. 21/2008, 72/2008, 89/2009, 104/2009, 15/2009 și procesele-verbale,

în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pentru terenurile expropriate.

A fost obligat

intimatul să achite contestatorilor suma de 33.937 RON, fără TVA, pentru

suprafața expropriată de 931,27 mp, precum și 900 RON, cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, potrivit hotărârilor de stabilire a despăgubirilor

nr. 21 din 09 octombrie 2008, 72 din 25 iunie 2008, 89 din 03 februarie 2009,

104 din 03 februarie 2009, 15 din 24 martie 2009 emise de intimat, s-a dispus exproprierea

și acordarea de despăgubiri în cuantum de 12.795,74 RON pentru imobilul proprietatea

contestatorilor, compus din terenuri în suprafață totală de 931,27 mp, situate în

comuna B.D.

Tribunalul a constatat

că, atât timp cât raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. M.G. atestă că

valoarea reală a întregului imobil în litigiu este de 33.937 RON, fără TVA, ținându-se

seama de o seamă de criterii (amplasament, valoare economică în prezent și în viitor,

prețul pieței etc.), iar prin hotărârile și procesele - verbale existente la dosar

s-au stabilit valori ale terenurilor cu titlu de despăgubiri de 12.795,74 RON, înseamnă

că acestea nu constituie valori reale de circulație, calculate în raport de criteriile

prevăzute de lege.

Pretenția contestatorilor,

ca despăgubirile pentru terenurile în litigiu să fie stabilite în raport de valoarea

de 47.205,33 RON, calculată de expertul consilier C.M. a fost apreciată neîntemeiată,

deoarece din celălalt raport de expertiză, ale cărui concluzii au fost validate,

a reieșit valoarea reală în funcție de criteriile legale.

Au fost înlăturate apărările

intimatului, în sensul că prin hotărârile contestate s-a ținut seama de valoarea

reală a terenurilor, de prejudiciul cauzat contestatorilor și de prețul de circulație

al imobilelor din zonă, inclusiv referirea pe care a făcut-o partea la concluziile

expertului consilier M.I., considerându-se că valoarea de 12.795,74 RON, calculată

de acesta este foarte mică în raport de criteriile prevăzute de lege.

Împotriva sentinței au

declarat recurs (recalificat de instanță ca fiind apel) ambele părți.

În dezvoltarea motivelor

sale, Statul român prin C.N.A.D.N.R. a învederat că instanța de fond a acordat despăgubiri

pentru terenuri care în realitate nu au mai fost expropriate și care au fost menționate

ca atare în hotărârile și procesele-verbale emise.

Astfel, a precizat recurentul,

suma de 33.937 RON fără TVA, acordată cu titlu de despăgubiri de către instanța

de fond, a fost calculată pentru 5 terenuri, deși în realitate, suprafața de 270

mp, pentru care s-au acordat despăgubiri de 9.839 RON fără TVA, nu a fost expropriată.

S-a mai susținut că evaluarea

întocmită de expertul M.G., validată de prima instanță, nu respectă criteriile prevăzute

de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind avute în vedere prețuri de ofertare

cel puțin de 3 ori mai mari decât cele reale, de tranzacționare și că, prin soluția

pronunțată, instanța a creat premisele unei îmbogățiri fără justă cauză a contestatorilor,

iar obligarea recurentului la plata TVA-ului încalcă dispozițiile art. 10 alin.

(3) din H.G. nr. 434/2009 și ale art. 17 din Legea nr. 198/2004.

La rândul lor, contestatorii

B.C. și T.F. au invocat încălcarea dispozițiilor art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

În acest sens, contestatorii

au susținut că despăgubirea acordată trebuia omologată în varianta calculului efectuat

de expert C.M., întrucât se impunea a se avea în vedere că, din cauza inexistenței

unei căi de acces pentru terenul rămas neexpropriat, prejudiciul trebuia raportat

la întreg terenul reclamanților și nu numai la suprafața expropriată.

Prin decizia civilă

nr. 78 din 5 noiembrie 2012 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. și, în consecință, a schimbat în tot sentința, în sensul

că a respins contestația ca neîntemeiată.

A fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de către contestatori.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a constatat că prima critică formulată de către Stat, vizând acordarea

de despăgubiri pentru un teren care nu a fost expropriat și greșita modificare a

unor hotărâri și procese-verbale prin care nu se dispusese exproprierea, este fondată.

Aceasta întrucât, potrivit

actelor existente în dosarul de fond, au fost expropriate următoarele terenuri,

ce au aparținut apelanților-contestatori: 336,27 mp cu nr. cadastral A., pentru

care s-au emis procesul-verbal și hotărârea din 7 martie 2007; suprafața de 64 mp

cu nr. cadastral B., pentru care s-au emis hotărârea și procesul-verbal din 25

iunie 2008; suprafața de 10 mp cu nr. cadastral C., corespunzător procesului-verbal

și hotărârii din 24 martie 2009 și suprafața de 251 mp, cu nr. cadastral D., pentru

care s-au emis procesul-verbal și hotărârea din 24 martie 2009.

Contrar acestor elemente

probatorii, instanța de fond a acordat despăgubiri și pentru o suprafață de teren

de 270 mp, care a fost evaluată în lucrarea întocmită de expertul tehnic M.G., validată

de instanța de fond, la suma de 9.839 RON fără TVA, în condițiile în care nu există

o hotărâre de expropriere pentru acest teren. Cu privire la hotărârile și procesele-verbale

modificate în parte de către instanța de fond în urma admiterii contestației, Curtea

a reținut că prin dispozitivul sentinței, judecătorul fondului a dispus și modificarea

în parte, sub aspectul cuantumului despăgubirilor, a hotărârilor și a proceselor-verbale

emise sub nr. 89 din 3 februarie 2009 și respectiv sub nr. 104 din 03 februarie

2009, deși prin hotărârile respective se dispusese încetarea procedurii de expropriere

cu privire la alte două terenuri, cu suprafața de 25,755 mp și respectiv 7,00 mp,

constatându-se că nu este necesar ca aceste terenuri să fie expropriate, așa încât

soluția instanței este în mod evident nelegală.

A fost apreciată întemeiată

și critica referitoare la omologarea cuantumului despăgubirilor stabilite de expertul

M.G., întrucât, pe lângă includerea despăgubirilor aferente terenului de 270 mp,

acesta a avut în vedere, în cadrul metodei de comparație directă, prețurile de ofertare

a terenurilor din zonă, menționate în publicațiile imobiliare de pe internet, iar

nu, așa cum obligă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prețurile

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.

În acest context, Curtea

a constatat că singurul expert care a respectat criteriile reglementate de textul

de lege menționat este M.I., care a avut în vedere, conform mențiunilor exprese

din raportul de expertiză, prețurile de tranzacționare la care s-au vândut imobilele

din comuna B.D.

Fondată a fost găsită

și ultima critică formulată de apelantul-intimat, întrucât obligarea C.N.A.D.N.R.

la plata TVA, dispusă de instanța de fond, încalcă dispozițiile art. 10 alin.

(3) din H.G. nr. 434/2009 și pe cele ale art. 17 din Legea nr. 198/2004, care stabilesc

scutirea de orice taxă către bugetul de stat a operațiunilor efectuate în baza Legii

nr. 198/2004.

În ce privește apelul

contestatorilor, instanța a constatat nefondată critica acestora de a se omologa

cuantumul despăgubirilor de 47.205,33 RON, stabilit de expert C.M., reținând sub

acest aspect, că experta a inclus în acest cuantum și suma de 13.686,22 RON, acordată

pentru terenul de 270 mp, ce nu a făcut obiectul exproprierii și totodată, că în

metoda comparației directe, experta a avut în vedere, la fel ca și expertul M.G.,

prețurile de ofertare ale terenurilor, menționate în publicațiile imobiliare de

pe internet, încălcând astfel, dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Ca atare, Curtea a apreciat

asupra caracterului nefondat al apelului declarat de contestatori.

Față de considerentele

reținute în examinarea criticilor pârâtului, instanța de apel a constat că singurul

expert care a respectat, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, criteriile reglementate

de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este M.I., care în calculul prezentat

a arătat că prețul maxim la care s-au vândut terenurile din localitatea B.D. în

anul 2009 a fost de 9,70 RON/mp și de 1,05 RON/mp în anul 2010 (pentru anii 2011

și 2012 fiind de notorietate scăderea prețului imobilelor și blocajul pieței imobiliare).

De aceea, stabilirea unei

despăgubiri de 12,60 RON/mp la data efectuării raportului de expertiză, egală cu

cea stabilită de expropriator prin hotărârile de acordare a despăgubirilor, a fost

apreciată de către Curte ca fiind corectă și în conformitate cu dispozițiile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care, admițând apelul acestei

părți, a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei au

declarat recurs contestatorii, care au susținut nelegalitatea acesteia cu referire

la motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., arătând următoarele:

Împotriva sentinței de

primă instanță a exercitat apel intimatul, susținând că tribunalul a acordat mai

mult decât s-a cerut - în sensul stabilirii de despăgubiri și pentru terenul ce

nu a făcut obiectul exproprierii (în suprafață de 270 m.p.). Or, în această ipoteză

se impunea, având în vedere dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., refacerea

raportului de expertiză, urmând ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei în funcție

de această probă iar nu să admită apelul și să respingă contestația.

Neprocedând astfel, instanța

a pronunțat o hotărâre nelegală, căreia îi este incident motivul prevăzut de

art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

- Decizia este nelegală

și din punctul de vedere al motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

întrucât instanța nu a validat, conform solicitării apelanților-reclamanți, raportul

de expertiză întocmit de C.M., soluție care se impunea, având în vedere că „la stabilirea

prejudiciului trebuie avut în vedere că nu mai există cale de acces pentru terenul

rămas neexpropriat, astfel încât prejudiciul trebuie raportat la întreg terenul

reclamanților. De asemenea, trebuie să se țină seama că, prin exproprierea unui

teren agricol, reclamanții au rămas fără o importantă sursă de hrană și venituri”.

Analizând criticile formulate,

Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarele considerente:

- Susținerea recurenților,

conform căreia instanța de apel n-ar fi putut - față de critica apelantului-intimat

referitoare la acordarea de despăgubiri pentru un teren neexpropriat - să judece

cauza în fond decât dacă ar fi dispus refacerea raportului de expertiză, este nefundamentată

juridic.

- Aceasta, în condițiile

în care, potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ., text la care recurenții înșiși

fac referire, „instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor

administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în

condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei”.

În speță, niciuna dintre

părți nu a solicitat refacerea, completarea sau administrarea de probe noi, pentru

a se putea imputa instanței vreo neregularitate procedurală în desfășurarea judecății

pe fond, aceasta realizând în mod corect, în condițiile art. 295 alin. (2) C.

proc. civ., verificarea situației de fapt și aplicarea legii, în limitele cererilor

de apel ale părții.

În plus, formulând critica

de maniera arătată și susținând că este incident motivul prevăzut de art. 304

pct. 6 C. proc. civ., recurenții sunt în eroare asupra conținutului acestui caz

de modificare a unei decizii din apel, care vizează situația în care „instanța a

acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.

Așa cum s-a arătat, judecata

în apel s-a desfășurat în limitele devoluțiunii fixate de părți, instanța pronunțându-se

- în ce privește excluderea de la evaluarea despăgubirilor, a unei suprafețe de

teren - cu referire la una din criticile deduse judecății prin apelul pârâtului.

De asemenea, soluția de

respingere a contestației, urmare a admiterii apelului și schimbării în totalitate

a sentinței nu a reprezentat o pronunțare în afara cadrului procesual, ci a fost

consecința determinării cuantumului despăgubirilor raportat la întinderea efectivă

a suprafeței de teren expropriate.

- Motivul de nelegalitate

formulat cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, neîntemeiat,

având în vedere aspectele asupra cărora poartă.

Astfel, recurenții pretind

nelegalitatea soluției pentru că decizia din apel nu a validat, așa cum au solicitat,

raportul întocmit de expert C.M.

Or, sub acest aspect care

s-a constituit în critică și în faza procesuală anterioară, instanța de apel a arătat,

motivat, de ce nu-și poate însuși punctul de vedere al expertului.

S-a reținut că, potrivit

acestei expertize, care a stabilit un cuantum total al despăgubirilor de 47.205

RON, experta a inclus în această valoare și suma de 13.686 RON (corespunzând suprafeței

de 270 m.p., care nu a făcut obiectul exproprierii) și că în metoda comparației

directe utilizate au fost folosite prețuri de ofertare menționate în publicații

imobiliare de pe internet, încălcându-se astfel art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994.

Fără să combată aceste

considerente ale instanței, recurenții-contestatori reiau, de fapt, motivele de

apel, reiterând solicitarea de validare a unui raport de expertiză întocmit, așa

cum se arată în argumentarea soluției din apel, cu nesocotirea dispozițiilor în

materie și care nu ar fi putut astfel, fundamenta o soluție legală.

Ca atare, criticile au

fost constatate nefondate, recursul urmând să fie respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții

B.C. și T.F. împotriva deciziei nr. 78 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești,

secția I civilă

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie

2013.