ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3986/2013

Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1969/105 din 15 aprilie 2010, contestatorii B.M., B.C. au chemat în judecată pe intimatul Statul Roman prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună modificarea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 21 din 09 octombrie 2008, a procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 21 din 09 octombrie 2008 și obligarea intimatului să le achite, cu titlu de despăgubiri, suma de 26.901 RON, pentru imobilul proprietatea lor, situat în com. B.D.

În motivarea cererii, contestatorii au arătat că în mod nelegal s-a dispus prin hotărârea sus menționată, acordarea unor despăgubiri de 4.237,71 RON, fără să se țină seama de prețul de circulație al terenurilor în zonă, de amplasamentul acestora, de pagubele ce li se cauzează ca urmare a exproprierii întregului imobil ce reprezintă sursa lor de venit și de inexistența unei alte căi de acces la restul terenului rămas neexpropriat. Ca urmare a decesului numitei B.M., cadrul procesual a fost modificat, în sensul introducerii în proces a moștenitoarei acesteia, T.F., luându-se act că celălalt contestator, B.C. are și calitatea de descendent de gradul I al defunctei. În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și cu expertiză în specialitatea evaluări imobiliare.

Prin sentința nr. 3851 din 29 mai 2012, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația și a modificat hotărârile nr. 21/2008, 72/2008, 89/2009, 104/2009, 15/2009 și procesele-verbale, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pentru terenurile expropriate. A fost obligat intimatul să achite contestatorilor suma de 33.937 RON, fără TVA, pentru suprafața expropriată de 931,27 mp, precum și 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 21 din 09 octombrie 2008, 72 din 25 iunie 2008, 89 din 03 februarie 2009, 104 din 03 februarie 2009, 15 din 24 martie 2009 emise de intimat, s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri în cuantum de 12.795,74 RON pentru imobilul proprietatea contestatorilor, compus din terenuri în suprafață totală de 931,27 mp, situate în comuna B.D.

Tribunalul a constatat că, atât timp cât raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. M.G. atestă că valoarea reală a întregului imobil în litigiu este de 33.937 RON, fără TVA, ținându-se seama de o seamă de criterii (amplasament, valoare economică în prezent și în viitor, prețul pieței etc.), iar prin hotărârile și procesele - verbale existente la dosar s-au stabilit valori ale terenurilor cu titlu de despăgubiri de 12.795,74 RON, înseamnă că acestea nu constituie valori reale de circulație, calculate în raport de criteriile prevăzute de lege. Pretenția contestatorilor, ca despăgubirile pentru terenurile în litigiu să fie stabilite în raport de valoarea de 47.205,33 RON, calculată de expertul consilier C.M.

a fost apreciată neîntemeiată, deoarece din celălalt raport de expertiză, ale cărui concluzii au fost validate, a reieșit valoarea reală în funcție de criteriile legale. Au fost înlăturate apărările intimatului, în sensul că prin hotărârile contestate s-a ținut seama de valoarea reală a terenurilor, de prejudiciul cauzat contestatorilor și de prețul de circulație al imobilelor din zonă, inclusiv referirea pe care a făcut-o partea la concluziile expertului consilier M.I., considerându-se că valoarea de 12.795,74 RON, calculată de acesta este foarte mică în raport de criteriile prevăzute de lege. Împotriva sentinței au declarat recurs (recalificat de instanță ca fiind apel) ambele părți. În dezvoltarea motivelor sale, Statul român prin C.N.A.D.N.R.

a învederat că instanța de fond a acordat despăgubiri pentru terenuri care în realitate nu au mai fost expropriate și care au fost menționate ca atare în hotărârile și procesele-verbale emise. Astfel, a precizat recurentul, suma de 33.937 RON fără TVA, acordată cu titlu de despăgubiri de către instanța de fond, a fost calculată pentru 5 terenuri, deși în realitate, suprafața de 270 mp, pentru care s-au acordat despăgubiri de 9.839 RON fără TVA, nu a fost expropriată. S-a mai susținut că evaluarea întocmită de expertul M.G., validată de prima instanță, nu respectă criteriile prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind avute în vedere prețuri de ofertare cel puțin de 3 ori mai mari decât cele reale, de tranzacționare și că, prin soluția pronunțată, instanța a creat premisele unei îmbogățiri fără justă cauză a contestatorilor, iar obligarea recurentului la plata TVA-ului încalcă dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G.

nr. 434/2009 și ale art. 17 din Legea nr. 198/2004. La rândul lor, contestatorii B.C. și T.F. au invocat încălcarea dispozițiilor art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994. În acest sens, contestatorii au susținut că despăgubirea acordată trebuia omologată în varianta calculului efectuat de expert C.M., întrucât se impunea a se avea în vedere că, din cauza inexistenței unei căi de acces pentru terenul rămas neexpropriat, prejudiciul trebuia raportat la întreg terenul reclamanților și nu numai la suprafața expropriată. Prin decizia civilă nr. 78 din 5 noiembrie 2012 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de Statul Român prin C.N.A.D.N.R. și, în consecință, a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins contestația ca neîntemeiată.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către contestatori. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima critică formulată de către Stat, vizând acordarea de despăgubiri pentru un teren care nu a fost expropriat și greșita modificare a unor hotărâri și procese-verbale prin care nu se dispusese exproprierea, este fondată.

Aceasta întrucât, potrivit actelor existente în dosarul de fond, au fost expropriate următoarele terenuri, ce au aparținut apelanților-contestatori: 336,27 mp cu nr. cadastral A., pentru care s-au emis procesul-verbal și hotărârea din 7 martie 2007; suprafața de 64 mp cu nr. cadastral B., pentru care s-au emis hotărârea și procesul-verbal din 25 iunie 2008; suprafața de 10 mp cu nr. cadastral C., corespunzător procesului-verbal și hotărârii din 24 martie 2009 și suprafața de 251 mp, cu nr. cadastral D., pentru care s-au emis procesul-verbal și hotărârea din 24 martie 2009. Contrar acestor elemente probatorii, instanța de fond a acordat despăgubiri și pentru o suprafață de teren de 270 mp, care a fost evaluată în lucrarea întocmită de expertul tehnic M.G., validată de instanța de fond, la suma de 9.839 RON fără TVA, în condițiile în care nu există o hotărâre de expropriere pentru acest teren.

Cu privire la hotărârile și procesele-verbale modificate în parte de către instanța de fond în urma admiterii contestației, Curtea a reținut că prin dispozitivul sentinței, judecătorul fondului a dispus și modificarea în parte, sub aspectul cuantumului despăgubirilor, a hotărârilor și a proceselor-verbale emise sub nr. 89 din 3 februarie 2009 și respectiv sub nr. 104 din 03 februarie 2009, deși prin hotărârile respective se dispusese încetarea procedurii de expropriere cu privire la alte două terenuri, cu suprafața de 25,755 mp și respectiv 7,00 mp, constatându-se că nu este necesar ca aceste terenuri să fie expropriate, așa încât soluția instanței este în mod evident nelegală.

A fost apreciată întemeiată și critica referitoare la omologarea cuantumului despăgubirilor stabilite de expertul M.G., întrucât, pe lângă includerea despăgubirilor aferente terenului de 270 mp, acesta a avut în vedere, în cadrul metodei de comparație directă, prețurile de ofertare a terenurilor din zonă, menționate în publicațiile imobiliare de pe internet, iar nu, așa cum obligă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială. În acest context, Curtea a constatat că singurul expert care a respectat criteriile reglementate de textul de lege menționat este M.I., care a avut în vedere, conform mențiunilor exprese din raportul de expertiză, prețurile de tranzacționare la care s-au vândut imobilele din comuna B.D.

Fondată a fost găsită și ultima critică formulată de apelantul-intimat, întrucât obligarea C.N.A.D.N.R. la plata TVA, dispusă de instanța de fond, încalcă dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 434/2009 și pe cele ale art. 17 din Legea nr. 198/2004, care stabilesc scutirea de orice taxă către bugetul de stat a operațiunilor efectuate în baza Legii nr. 198/2004. În ce privește apelul contestatorilor, instanța a constatat nefondată critica acestora de a se omologa cuantumul despăgubirilor de 47.205,33 RON, stabilit de expert C.M., reținând sub acest aspect, că experta a inclus în acest cuantum și suma de 13.686,22 RON, acordată pentru terenul de 270 mp, ce nu a făcut obiectul exproprierii și totodată, că în metoda comparației directe, experta a avut în vedere, la fel ca și expertul M.G., prețurile de ofertare ale terenurilor, menționate în publicațiile imobiliare de pe internet, încălcând astfel, dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Ca atare, Curtea a apreciat asupra caracterului nefondat al apelului declarat de contestatori. Față de considerentele reținute în examinarea criticilor pârâtului, instanța de apel a constat că singurul expert care a respectat, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, criteriile reglementate de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este M.I., care în calculul prezentat a arătat că prețul maxim la care s-au vândut terenurile din localitatea B.D. în anul 2009 a fost de 9,70 RON/mp și de 1,05 RON/mp în anul 2010 (pentru anii 2011 și 2012 fiind de notorietate scăderea prețului imobilelor și blocajul pieței imobiliare).

De aceea, stabilirea unei despăgubiri de 12,60 RON/mp la data efectuării raportului de expertiză, egală cu cea stabilită de expropriator prin hotărârile de acordare a despăgubirilor, a fost apreciată de către Curte ca fiind corectă și în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care, admițând apelul acestei părți, a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată. Împotriva deciziei au declarat recurs contestatorii, care au susținut nelegalitatea acesteia cu referire la motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., arătând următoarele: Împotriva sentinței de primă instanță a exercitat apel intimatul, susținând că tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut - în sensul stabilirii de despăgubiri și pentru terenul ce nu a făcut obiectul exproprierii (în suprafață de 270 m.p.).

Or, în această ipoteză se impunea, având în vedere dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., refacerea raportului de expertiză, urmând ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei în funcție de această probă iar nu să admită apelul și să respingă contestația. Neprocedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, căreia îi este incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. - Decizia este nelegală și din punctul de vedere al motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanța nu a validat, conform solicitării apelanților-reclamanți, raportul de expertiză întocmit de C.M., soluție care se impunea, având în vedere că „la stabilirea prejudiciului trebuie avut în vedere că nu mai există cale de acces pentru terenul rămas neexpropriat, astfel încât prejudiciul trebuie raportat la întreg terenul reclamanților.

De asemenea, trebuie să se țină seama că, prin exproprierea unui teren agricol, reclamanții au rămas fără o importantă sursă de hrană și venituri”. Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarele considerente: - Susținerea recurenților, conform căreia instanța de apel n-ar fi putut - față de critica apelantului-intimat referitoare la acordarea de despăgubiri pentru un teren neexpropriat - să judece cauza în fond decât dacă ar fi dispus refacerea raportului de expertiză, este nefundamentată juridic. - Aceasta, în condițiile în care, potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ., text la care recurenții înșiși fac referire, „instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei”.

În speță, niciuna dintre părți nu a solicitat refacerea, completarea sau administrarea de probe noi, pentru a se putea imputa instanței vreo neregularitate procedurală în desfășurarea judecății pe fond, aceasta realizând în mod corect, în condițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., verificarea situației de fapt și aplicarea legii, în limitele cererilor de apel ale părții. În plus, formulând critica de maniera arătată și susținând că este incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenții sunt în eroare asupra conținutului acestui caz de modificare a unei decizii din apel, care vizează situația în care „instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.

Așa cum s-a arătat, judecata în apel s-a desfășurat în limitele devoluțiunii fixate de părți, instanța pronunțându-se - în ce privește excluderea de la evaluarea despăgubirilor, a unei suprafețe de teren - cu referire la una din criticile deduse judecății prin apelul pârâtului. De asemenea, soluția de respingere a contestației, urmare a admiterii apelului și schimbării în totalitate a sentinței nu a reprezentat o pronunțare în afara cadrului procesual, ci a fost consecința determinării cuantumului despăgubirilor raportat la întinderea efectivă a suprafeței de teren expropriate. - Motivul de nelegalitate formulat cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, neîntemeiat, având în vedere aspectele asupra cărora poartă.

Astfel, recurenții pretind nelegalitatea soluției pentru că decizia din apel nu a validat, așa cum au solicitat, raportul întocmit de expert C.M. Or, sub acest aspect care s-a constituit în critică și în faza procesuală anterioară, instanța de apel a arătat, motivat, de ce nu-și poate însuși punctul de vedere al expertului. S-a reținut că, potrivit acestei expertize, care a stabilit un cuantum total al despăgubirilor de 47.205 RON, experta a inclus în această valoare și suma de 13.686 RON (corespunzând suprafeței de 270 m.p., care nu a făcut obiectul exproprierii) și că în metoda comparației directe utilizate au fost folosite prețuri de ofertare menționate în publicații imobiliare de pe internet, încălcându-se astfel art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Fără să combată aceste considerente ale instanței, recurenții-contestatori reiau, de fapt, motivele de apel, reiterând solicitarea de validare a unui raport de expertiză întocmit, așa cum se arată în argumentarea soluției din apel, cu nesocotirea dispozițiilor în materie și care nu ar fi putut astfel, fundamenta o soluție legală. Ca atare, criticile au fost constatate nefondate, recursul urmând să fie respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B.C. și T.F. împotriva deciziei nr. 78 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2013.