Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.11.2014
respins

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3097/2014

HOTĂRÂRE
12.11.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3097/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, sub nr. 2235/105/2009, la data de 12 mai 2009, reclamantul M.N. a solicitat, în temeiul Legii nr. 198/2004 și al Legii nr. 33/1994, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R., în calitate de reprezentant al Statului Roman, anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 30 aprilie 2009 și a procesului-verbal din 28 aprilie 2009, în sensul modificării acestora și acordarea unor despăgubiri în valoare de 450.000 RON pentru terenul expropriat, proprietatea sa, în suprafață de 115 mp și construcția situată pe acesta, aflate în comuna Bărcănești, județ Prahova, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că în mod nelegal s-a dispus acordarea unor despăgubiri pentru terenul expropriat și construcția aferentă, în valoare de 112.744 RON, fără să se țină seama de prețul de circulație al terenului în zonă, de amplasamentul acestuia, de pagubele ce i se cauzează ca urmare a exproprierii imobilelor, neavând posibilitatea să-și achiziționeze un alt imobil cu suma oferită. La data de 10 noiembrie 2009, instanța, având în vedere că M.N. a decedat, a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamanți, a moștenitorilor acestuia, M.A. și M.M.V.

Prin Sentința nr. 772 din 1 iunie 2010, Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis în parte acțiunea; a modificat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 aprilie 2009 și procesul-verbal din 28 aprilie 2008 emise de către pârâtă, în sensul că a stabilit în favoarea reclamanților dreptul de a încasa o despăgubire în cuantum total de 122.065 RON, reprezentând contravaloarea imobilului situat în comuna Bărcănești, județ Prahova, compus din terenul în suprafață de 115 mp și construcție, supuse exproprierii, în loc de 112.744 RON, și a obligat pârâta să achite reclamanților contravaloarea acestei sume, plus 900 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 30 aprilie 2009, procesului-verbal din 28 aprilie 2008, documentației și memoriului tehnic depus la dosar, s-a dispus exproprierea și aprobarea acordării de despăgubiri în favoarea autorului reclamanților - defunctul M.N., pentru exproprierea terenului proprietatea acestuia de 115 mp și o construcție situate în comuna Bărcănești, despăgubiri stabilite în valoare totală de 112.744 RON, cu care reclamantul nu a fost de acord. Potrivit raportului de expertiză construcții ing. D.L., valoarea totală a terenului de 115 mp și a construcției expropriate situate în com. Bărcănești este de 122.065 RON, la data emiterii Hotărârii din 30 aprilie 2009, adică de 30 euro/mp.

În cuprinsul punctului de vedere exprimat de expertul pârâtului, M.I., s-a menționat că valoarea reală a despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii este de 112.744 RON, ținându-se seama de criteriile unitare de individualizare, de prejudiciul efectiv suferit de fostul proprietar, de prețurile de tranzacționare practicate în zonă. De asemenea, în baza punctului de vedere exprimat de ing. C.C., expertul reclamanților, s-a specificat că valoarea totală a despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii la data emiterii hotărârii este de 239.952,80 RON și de 190.842,80 RON, în prezent, la data efectuării expertizei - 20 aprilie 2010, ținându-se seama de amplasamentul imobilelor, utilitățile existente, prețurilor practicate pe piața imobiliară în zonă, de metodele comparației directe și abordarea costurilor.

Din analiza probelor administrate în cauză și raportat la dispozițiile art. 5 și urm. din Legea nr. 198/2004, tribunalul a reținut că s-a dispus exproprierea terenului de 115 mp și a construcției aferente, pentru construirea autostrăzii București - Brașov și acordarea cu titlu de despăgubiri a sumei de 112.744 RON însă, din raportul de expertiză tehnică construcții, reiese că valoarea totală a despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii la data emiterii hotărârii, 30 aprilie 2009, este de 122.065 RON, adică de 30 euro/mp, ținându-se seama de amplasamentul imobilelor, de caracteristicile construcției, de existența sau inexistența anumitor utilități, de coeficienții pozitivi și negativi aplicabili, de prețul de tranzacționare pe piața imobiliară practicat în zonă, de daunele cauzate proprietarului, de modul de amplasare a imobilelor, de criteriile unitare de individualizare.

S-a apreciat că valoarea despăgubirilor este cea de la data emiterii hotărârii de expropriere 30 aprilie 2009, nu valoarea de a 120.493 RON calculată la data efectuării expertizei, 14 aprilie 2010, întrucât nu se poate agrava situația contestatorilor în propria cale de atac. Apărările pârâtului în sensul că valoarea reală a despăgubirii este de 112.744 RON, atât la data emiterii hotărârii, cât și la data efectuării expertizei, invocându-se punctul de vedere al expertului M.I., nu au fost avute în vedere de instanță, cu motivarea că acesta nu face altceva decât să exprime opinia sa care a stat la baza emiterii hotărârii și a procesului-verbal contestate în prezenta cauză, opinie care are un caracter pur subiectiv și care nu concordă cu valoarea stabilită de către expertul constructor D.L.

Pretențiile reclamanților în sensul că despăgubirile pentru imobilele în litigiu trebuie stabilite în raport de opinia exprimată de expertul C.C., invocându-se diferite criterii evidențiate de către acesta din urmă, ajungându-se la valoarea de 239.952,80 RON la 30 aprilie 2009, au fost apreciate ca neîntemeiate, deoarece din analiza raportului de expertiză tehnică construcții a ing. D.L. a rezultat cu certitudine că la stabilirea valorii de 122.065 RON s-a ținut seama de aceleași criterii și metode de evaluare descrise de expertul C.C., iar valorile stabilite între cele două expertize sunt foarte mari, caz în care la determinarea valorii reale a despăgubirilor s-a ținut seama în exclusivitate de raportul de expertiză construcții a ing.

D.L. Prin Decizia nr. 196 din 4 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelurile reclamanților și pârâtului, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță Judecătoriei Ploiești. Prin Decizia nr. 5535 din 28 iunie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamanți și pârât, a casat decizia recurată, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, astfel cum au fost modificate prin art. IV pct. 4 din O.U.G. nr. 228/2008, cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu Statul Român, a dreptului de despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt de competența instanțelor de drept comun.

Potrivit legii speciale în materie de expropriere, Legea nr. 33/1994, instanța de drept comun este tribunalul, capitolul IV din lege (art. 21 - 27) prevăzând procedura în fața instanței privind soluționarea cererii de expropriere și stabilire a despăgubirilor. Art. 21 din actul normativ menționat prevede că "soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului București în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere", în același sens fiind și dispozițiile Normelor metodologice din 8 aprilie 2009 de aplicare a Legii nr. 198/2004, care prin art. 8 fac trimitere la art. 9 din lege și dispun că cererile adresate instanțelor judecătorești de către expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se vor depune la tribunalul în a cărei rază teritorială sunt situate imobilele ce fac obiectul exproprierii.

Din coroborarea și interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior, instanța supremă a statuat că rezultă fără echivoc că tribunalul este competent să soluționeze în primă instanță cererile de expropriere, astfel că Tribunalul Prahova a fost legal învestit ca instanță de fond pentru judecarea contestației reclamantului, formulată în baza Legii nr. 33/1994 și Legii nr. 198/2004. Prin Decizia nr. 169 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în rejudecare, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții M.A. și M.M.V. și de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N. SA, împotriva Sentinței civile nr. 772 din 1 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, constatând calculat corect cuantumul despăgubirilor.

Prin Decizia nr. 7188 din 22 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că instanța de apel și-a întemeiat soluția pronunțată pe raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a fondului, cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât experții nu s-au raportat la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în zona în care este situat imobilul în litigiu la data efectuării raportului de expertiză, așa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare, ci s-au raportat la adresele comunicate de Primăria Bărcănești din care au rezultat prețurile practicate la nivelul anului 2008, pentru terenuri cu construcții în aceeași localitate.

Pe linia deciziei de casare, în considerarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. instanța de rejudecare a dispus, prin încheierea din data de 23 aprilie 2013, completarea probelor cu efectuarea unei expertize în specialitatea construcții-evaluare proprietăți imobiliare A.N.E.V.A.R. Lucrarea a fost întocmită de o comisie de experți potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 respectiv din experții: M.C. numită de instanță, M.C. expert parte pentru reclamanți și M.I. expert parte pentru pârât. Prin Decizia nr. 427 din 6 mai 2014 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul reclamanților; a schimbat în parte sentința în sensul că a admis contestația; a modificat în parte Hotărârea din 30 aprilie 2009 de stabilire a despăgubirilor și procesul-verbal din 28 aprilie 2008 emise de pârât stabilind în favoarea reclamanților dreptul de a încasa o despăgubire în cuantum total de 142.616 RON conform expertizei M.C.

întocmită în rejudecare apel, reprezentând contravaloarea imobilului situat în com. Bărcănești - Prahova, compus din teren în suprafață de 115 mp și construcția supuse exproprierii; a obligat pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, să achite reclamanților această sumă; a respins, ca nefondat, apelul pârâtului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, în speță, prin lucrarea întocmită de comisia de experți numită de instanță în rejudecare, la calcularea prejudiciului cauzat expropriaților s-au avut în vedere prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, ținându-se cont de daunele aduse proprietarului, dar și de amplasarea terenului, corecții aplicabile pentru aprecierea economică și marja de negociere pe piața imobiliară.

Instanța a omologat, la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, valoarea propusă de expertul numit de instanță - M.C., prin care se respectă întru totul criteriile cerute de dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, și anume suma de 142.616 RON cuprinzând despăgubirea pentru locuință, respectiv, pentru terenul expropriat. Instanța de apel a constatat că nu poate fi primită susținerea pârâtului că în speță și-ar găsi aplicarea dispozițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004 întrucât nu s-a făcut dovada achitării despăgubirilor cuvenite reclamanților. Cât privește omologarea în cauză a variantei propusă de expertul M.I., instanța de rejudecare a respins această solicitare a pârâtului, întrucât opinia acestui expert este singulară, în timp ce valorile stabilite de ceilalți doi experți sunt aproximativ apropiate valorii reale a imobilelor ce au fost supuse exproprierii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atât reclamanții M.A. și M.M.V., cât și pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA. Recurenții-reclamanți M.A. și M.M.V. au arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a fost stabilit cuantumul despăgubirilor, care trebuia raportat la punctul de vedere al expertului C.M. (expertul propus de reclamanți, ce a concluzionat în sensul acordării unei despăgubiri în cuantum de 229.130 RON), singurul care întrunește cerințele impuse de art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994, expertiza fiind efectuată prin metoda "costurilor de reconstrucție", dând astfel posibilitate reclamanților să-și achiziționeze o altă locuință.

Recurenții-reclamanți au mai arătat că la stabilirea cuantumului despăgubirii trebuie avut în vedere prețul de circulație al imobilelor (teren și casă), care în zonă este de două ori mai mare decât cel menționat în expertizele efectuate. Recurentul-pârât Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA a arătat că instanțele anterioare au încălcat dispozițiile art. 25 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv, nu s-au raportat, în stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate expropriatului, la "prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială", așa cum prevăd dispozițiile textului legal anterior menționat. În acest sens, recurentul-pârât arată că, deși prin decizia de casare s-a impus efectuarea unei noi expertize, care să țină cont de criteriile stabilite prin art. 25 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, expertizele efectuate în cauză de către expert M.C.

și M.C. s-au raportat la oferte postate pe internet și în presă, iar nu la contracte autentice de vânzare-cumpărare. Prețurile de tranzacționare trebuiau luate în considerare la data consemnării sumei ca despăgubire, când imobilul a intrat în proprietatea statului. Expertul M.I. a făcut opinie separată și, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, a luat ca bază de calcul prețurile de tranzacționare de 15 RON/mp din 2007 și 16,51 RON/mp din 2008, pentru perioada 2009 - 2013, prețurile fiind mai mici iar nu cele de ofertare, analizând prețurile cu care s-au înstrăinat imobile de același fel în comuna Bărcănești, așa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare ale imobilelor de la sediul Primăriei comunei Bărcănești.

Același expert a arătat că în ultimii ani nu s-au mai făcut tranzacții imobiliare în localitatea Bărcănești, fiind de notorietate prăbușirea pieței imobiliare în România începând cu anul 2009, sens în care și prețurile cu care se vând în mod obișnuit terenurile în unitatea administrativ-teritorială au scăzut. Concluziile acestui expert au statuat că despăgubirile oferite de Statul Român au o valoare dublă față de valoarea cu care se înstrăinează terenuri de același fel în zonă, astfel încât instanța de apel avea obligația de a omologa acest raport de expertiză. Analizând decizia recurată, prin prima criticilor invocate, Înalta Curte reține următoarele: Recursul reclamanților, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. critică exclusiv modalitatea de stabilire a despăgubirilor pentru care a optat instanța de apel, susținând că varianta legală este cea a prețului de reconstrucție a imobilului, astfel cum a fost calculat de expertul C.M. Verificând modul în care, la evaluarea construcției, au fost respectate dispozițiile legale, se constată că ambii experți - cel numit de instanță C.M. și expertul parte al reclamanților, M.C., au aplicat metoda costurilor de reconstrucție, ajungând la un barem de preț unitar similar, 705 RON/mp și la un preț total corectat de 63.882 RON, respectiv 58.435 RON. Diferența dintre valorile reținute de experți de 124.691 RON, respectiv 167.840 RON, provine din reținerea unui procent diferit de uzură de 55%, respectiv 40%, precum și din aplicarea, de către expertul propus de reclamanți, la valoarea actualizată, a unui coeficient suplimentar de 40% de individualizare în zonă.

Este lipsită de temei legal pretenția reclamanților de a se omologa valoarea majorată cu indicele de zonă, în condițiile în care costul de reconstrucție al unui imobil demolat se raportează la valoarea actualizată a construcției determinată de caracteristicile sale tehnice, astfel cum corect au procedat ceilalți doi experți desemnați în cauză. De asemenea reclamanții au afirmat, combătând concluziile raportului de expertiză omologat în cauză, că valoarea de circulație a terenurilor este mult superioară celei reținute de expert. Or, nu rezultă din actele dosarului și nici recurenții nu au dezvoltat, motivele de recurs fiind lapidare, argumente prin care să probeze că experții au reținut împrejurări eronate ce ar fi dus la o denaturare a cuantumului real al despăgubirilor.

Este adevărat că, în apel, aceștia au formulat obiecțiuni, însă referitoare la prețul pe mp reținut de expertul parte al expropriatorului, care ar fi de 9 ori mai mic decât cel propus chiar de expropriator, aspecte nerelevante față de împrejurarea că, în decizia recurată, instanța nu a omologat prețul terenului propus de expertul parte, ci pe cel care a fost stabilit de expertul desemnat de instanță, în cuantum de 35 euro/mp. Recurentul pârât a criticat, la rândul său, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încălcarea, de către instanța de apel, a dispozițiilor art. 25 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, susținând că la întocmirea expertizei nu s-a ținut seama de tranzacții efective din zonă la momentul consemnării sumei ca despăgubire, ci de oferte iar în condițiile blocării tranzacțiilor pe piața imobiliară din zonă, evaluarea expertului parte era cea corectă.

Nu pot fi reținute nici aceste aserțiuni ca fiind conforme cu dispozițiile legale întrucât legea stabilește fără echivoc faptul că expertiza calculează despăgubirile ținând cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit în zonă imobile cu caracteristici similare, la momentul întocmirii raportului de expertiză și nu la momentul consemnării despăgubirilor, caz în care s-ar nesocoti norma legală. Criteriile de stabilire a despăgubirilor pentru imobilele expropriate sunt strict prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că orice altă metodă de evaluare, care nu ține cont de aceste criterii, este în afara legii și nu poate fi validată.

Însă, față de împrejurarea că în perioada 2009 - 2013, inclusiv la momentul efectuării expertizei în apel, piața imobiliară în zonă era blocată, având în vedere faptul că instanța a dat dovadă de rol activ, dispunând ca experții să ia în considerare datele existente la primăria comunei în ceea ce privește contractele de vânzare încheiate pe raza acestei localități, în mod corect expertul desemnat de instanță a procedat la stabilirea despăgubirilor pe baza informațiilor privind aceste tranzacții, datând din perioada 2007 - 2008, eliberate de primărie, coroborate cu ofertele expropriatorului pentru terenuri similare, aplicând corecțiile necesare, la data prevăzută de lege. Lipsa mai multor tranzacții edificatoare, ca element de comparație, nu poate paraliza faza jurisdicțională a procesului de expropriere.

Expertiza la care instanța de apel s-a raportat în conturarea soluției adoptate respectă dispozițiile legale, în condițiile în care calculele sunt conforme cu recomandările privind determinarea valorii de piață a imobilelor cuprinse în buletinul documentar al Corpului experților tehnici din România. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că evaluarea făcută prin expertiza însușită de instanța de apel respectă criteriile legale reglementate prin Legea nr. 33/1994, în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, astfel încât critica recurentului nu poate fi reținută. În consecință reținând că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile ca nefondate.

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. și de reclamanții M.A., M.M.V. împotriva Deciziei nr. 427 din 6 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AS

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-22
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7188/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 2235/105 din 12 mai 2009, contestatorul M.N. a chemat în judecată pe intimata C.N.A.D.N.R., în calitate de reprezentant al Stat
ÎCCJ 2010-01-25
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 326/2010
i mari le-au fost acordate despăgubiri de 4 ori mai mari. Î n drept au fost invocate dispozițiile din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, H.G. nr. 686 /2007, H.G. nr. 941/2004. Pârâtul Statul Roman prin C.N.A.D.N. a formul
ÎCCJ 2014-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2773/2014
o mai poate folosi. A arătat reclamantul că despăgubirea stabilită este derizorie, la emiterea sa nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, situația reală de fapt, dar și dispozițiile art. 7 din Legea nr. 255/2010,
ÎCCJ 2015-03-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 892/2015
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2010 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții M.I. și M.S.M. au chemat în judecată Statul Român prin CN A.D.N.R. SA și au solicitat
ÎCCJ 2013-11-01
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1178/2014
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 896 din 25 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă excepția tardivității introducerii contestației invocată de intimatul Statul Ro
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă