ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3097/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3097/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova, secția civilă, sub nr. 2235/105/2009, la data de 12 mai

2009, reclamantul M.N. a solicitat, în temeiul Legii nr. 198/2004 și al Legii

nr. 33/1994, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R., în calitate de

reprezentant al Statului Roman, anularea Hotărârii de stabilire a

despăgubirilor din 30 aprilie 2009 și a procesului-verbal din 28 aprilie 2009,

în sensul modificării acestora și acordarea unor despăgubiri în valoare de

450.000 RON pentru terenul expropriat, proprietatea sa, în suprafață de 115 mp

și construcția situată pe acesta, aflate în comuna Bărcănești, județ Prahova,

precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a

arătat că în mod nelegal s-a dispus acordarea unor despăgubiri pentru terenul

expropriat și construcția aferentă, în valoare de 112.744 RON, fără să se țină

seama de prețul de circulație al terenului în zonă, de amplasamentul acestuia,

de pagubele ce i se cauzează ca urmare a exproprierii imobilelor, neavând

posibilitatea să-și achiziționeze un alt imobil cu suma oferită.

La data de 10

noiembrie 2009, instanța, având în vedere că M.N. a decedat, a dispus

introducerea în cauză, în calitate de reclamanți, a moștenitorilor acestuia,

M.A. și M.M.V.

Prin Sentința nr. 772

din 1 iunie 2010, Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis în parte acțiunea;

a modificat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 aprilie

2009 și procesul-verbal din 28 aprilie 2008 emise de către pârâtă, în sensul că

a stabilit în favoarea reclamanților dreptul de a încasa o despăgubire în cuantum

total de 122.065 RON, reprezentând contravaloarea imobilului situat în comuna

Bărcănești, județ Prahova, compus din terenul în suprafață de 115 mp și

construcție, supuse exproprierii, în loc de 112.744 RON, și a obligat pârâta să

achite reclamanților contravaloarea acestei sume, plus 900 RON cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit Hotărârii de

stabilire a despăgubirilor din 30 aprilie 2009, procesului-verbal din 28

aprilie 2008, documentației și memoriului tehnic depus la dosar, s-a dispus

exproprierea și aprobarea acordării de despăgubiri în favoarea autorului

reclamanților - defunctul M.N., pentru exproprierea terenului proprietatea

acestuia de 115 mp și o construcție situate în comuna Bărcănești, despăgubiri

stabilite în valoare totală de 112.744 RON, cu care reclamantul nu a fost de

acord.

Potrivit raportului

de expertiză construcții ing. D.L., valoarea totală a terenului de 115 mp și a

construcției expropriate situate în com. Bărcănești este de 122.065 RON, la

data emiterii Hotărârii din 30 aprilie 2009, adică de 30 euro/mp.

În cuprinsul

punctului de vedere exprimat de expertul pârâtului, M.I., s-a menționat că

valoarea reală a despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii este de

112.744 RON, ținându-se seama de criteriile unitare de individualizare, de

prejudiciul efectiv suferit de fostul proprietar, de prețurile de

tranzacționare practicate în zonă.

De asemenea, în baza

punctului de vedere exprimat de ing. C.C., expertul reclamanților, s-a

specificat că valoarea totală a despăgubirilor pentru imobilele supuse

exproprierii la data emiterii hotărârii este de 239.952,80 RON și de 190.842,80

RON, în prezent, la data efectuării expertizei - 20 aprilie 2010, ținându-se

seama de amplasamentul imobilelor, utilitățile existente, prețurilor practicate

pe piața imobiliară în zonă, de metodele comparației directe și abordarea

costurilor.

Din analiza probelor

administrate în cauză și raportat la dispozițiile art. 5 și urm. din Legea nr.

198/2004, tribunalul a reținut că s-a dispus exproprierea terenului de 115 mp

și a construcției aferente, pentru construirea autostrăzii București - Brașov

și acordarea cu titlu de despăgubiri a sumei de 112.744 RON însă, din raportul

de expertiză tehnică construcții, reiese că valoarea totală a despăgubirii

pentru imobilele supuse exproprierii la data emiterii hotărârii, 30 aprilie

2009, este de 122.065 RON, adică de 30 euro/mp, ținându-se seama de

amplasamentul imobilelor, de caracteristicile construcției, de existența sau

inexistența anumitor utilități, de coeficienții pozitivi și negativi

aplicabili, de prețul de tranzacționare pe piața imobiliară practicat în zonă,

de daunele cauzate proprietarului, de modul de amplasare a imobilelor, de

criteriile unitare de individualizare.

S-a apreciat că

valoarea despăgubirilor este cea de la data emiterii hotărârii de expropriere

30 aprilie 2009, nu valoarea de a 120.493 RON calculată la data efectuării

expertizei, 14 aprilie 2010, întrucât nu se poate agrava situația contestatorilor

în propria cale de atac.

Apărările pârâtului

în sensul că valoarea reală a despăgubirii este de 112.744 RON, atât la data

emiterii hotărârii, cât și la data efectuării expertizei, invocându-se punctul

de vedere al expertului M.I., nu au fost avute în vedere de instanță, cu

motivarea că acesta nu face altceva decât să exprime opinia sa care a stat la

baza emiterii hotărârii și a procesului-verbal contestate în prezenta cauză,

opinie care are un caracter pur subiectiv și care nu concordă cu valoarea stabilită

de către expertul constructor D.L.

Pretențiile

reclamanților în sensul că despăgubirile pentru imobilele în litigiu trebuie

stabilite în raport de opinia exprimată de expertul C.C., invocându-se diferite

criterii evidențiate de către acesta din urmă, ajungându-se la valoarea de

239.952,80 RON la 30 aprilie 2009, au fost apreciate ca neîntemeiate, deoarece

din analiza raportului de expertiză tehnică construcții a ing. D.L. a rezultat

cu certitudine că la stabilirea valorii de 122.065 RON s-a ținut seama de

aceleași criterii și metode de evaluare descrise de expertul C.C., iar valorile

stabilite între cele două expertize sunt foarte mari, caz în care la

determinarea valorii reale a despăgubirilor s-a ținut seama în exclusivitate de

raportul de expertiză construcții a ing. D.L.

Prin Decizia nr. 196

din 4 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis

apelurile reclamanților și pârâtului, a anulat sentința atacată și a trimis

cauza spre rejudecare în primă instanță Judecătoriei Ploiești.

Prin Decizia nr. 5535

din 28 iunie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamanți și pârât,

a casat decizia recurată, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel,

reținând că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004,

astfel cum au fost modificate prin art. IV pct. 4 din O.U.G. nr. 228/2008,

cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu

cu Statul Român, a dreptului de despăgubire pentru expropriere și a cuantumului

acesteia sunt de competența instanțelor de drept comun.

Potrivit legii

speciale în materie de expropriere, Legea nr. 33/1994, instanța de drept comun

este tribunalul, capitolul IV din lege (art. 21 - 27) prevăzând procedura în

fața instanței privind soluționarea cererii de expropriere și stabilire a

despăgubirilor.

Art. 21 din actul

normativ menționat prevede că "soluționarea cererilor de expropriere este

de competența tribunalului județean sau a Tribunalului București în raza căruia

este situat imobilul propus pentru expropriere", în același sens fiind și

dispozițiile Normelor metodologice din 8 aprilie 2009 de aplicare a Legii nr.

198/2004, care prin art. 8 fac trimitere la art. 9 din lege și dispun că

cererile adresate instanțelor judecătorești de către expropriatul nemulțumit de

cuantumul despăgubirii se vor depune la tribunalul în a cărei rază teritorială

sunt situate imobilele ce fac obiectul exproprierii.

Din coroborarea și

interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior, instanța supremă a

statuat că rezultă fără echivoc că tribunalul este competent să soluționeze în

primă instanță cererile de expropriere, astfel că Tribunalul Prahova a fost

legal învestit ca instanță de fond pentru judecarea contestației reclamantului,

formulată în baza Legii nr. 33/1994 și Legii nr. 198/2004.

Prin Decizia nr. 169

din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în rejudecare,

a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții M.A. și M.M.V. și

de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N. SA, împotriva Sentinței civile nr. 772

din 1 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, constatând calculat corect

cuantumul despăgubirilor.

Prin Decizia nr. 7188

din 22 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

admis recursul pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, a casat decizia

atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că

instanța de apel și-a întemeiat soluția pronunțată pe raportul de expertiză

efectuat în faza de judecată a fondului, cu încălcarea dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994, întrucât experții nu s-au raportat la prețul cu care se

vând în mod obișnuit imobilele de același fel în zona în care este situat

imobilul în litigiu la data efectuării raportului de expertiză, așa cum rezultă

din contractele de vânzare-cumpărare, ci s-au raportat la adresele comunicate

de Primăria Bărcănești din care au rezultat prețurile practicate la nivelul

anului 2008, pentru terenuri cu construcții în aceeași localitate.

Pe linia deciziei de

casare, în considerarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. instanța de

rejudecare a dispus, prin încheierea din data de 23 aprilie 2013, completarea

probelor cu efectuarea unei expertize în specialitatea construcții-evaluare

proprietăți imobiliare A.N.E.V.A.R.

Lucrarea a fost

întocmită de o comisie de experți potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994 respectiv din experții: M.C. numită de instanță, M.C. expert parte

pentru reclamanți și M.I. expert parte pentru pârât.

Prin Decizia nr. 427

din 6 mai 2014 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul

reclamanților; a schimbat în parte sentința în sensul că a admis contestația; a

modificat în parte Hotărârea din 30 aprilie 2009 de stabilire a despăgubirilor

și procesul-verbal din 28 aprilie 2008 emise de pârât stabilind în favoarea

reclamanților dreptul de a încasa o despăgubire în cuantum total de 142.616 RON

conform expertizei M.C. întocmită în rejudecare apel, reprezentând contravaloarea

imobilului situat în com. Bărcănești - Prahova, compus din teren în suprafață

de 115 mp și construcția supuse exproprierii; a obligat pârâtul Statul Român,

prin C.N.A.D.N.R. SA, să achite reclamanților această sumă; a respins, ca

nefondat, apelul pârâtului.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că, în speță, prin lucrarea întocmită de

comisia de experți numită de instanță în rejudecare, la calcularea

prejudiciului cauzat expropriaților s-au avut în vedere prețurile cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză,

ținându-se cont de daunele aduse proprietarului, dar și de amplasarea

terenului, corecții aplicabile pentru aprecierea economică și marja de

negociere pe piața imobiliară.

Instanța a omologat,

la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, valoarea

propusă de expertul numit de instanță - M.C., prin care se respectă întru totul

criteriile cerute de dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, și anume

suma de 142.616 RON cuprinzând despăgubirea pentru locuință, respectiv, pentru

terenul expropriat.

Instanța de apel a

constatat că nu poate fi primită susținerea pârâtului că în speță și-ar găsi

aplicarea dispozițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004 întrucât nu s-a făcut

dovada achitării despăgubirilor cuvenite reclamanților. Cât privește omologarea

în cauză a variantei propusă de expertul M.I., instanța de rejudecare a respins

această solicitare a pârâtului, întrucât opinia acestui expert este singulară,

în timp ce valorile stabilite de ceilalți doi experți sunt aproximativ

apropiate valorii reale a imobilelor ce au fost supuse exproprierii.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recursuri, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., atât reclamanții M.A. și M.M.V., cât și pârâtul Statul Român, prin

C.N.A.D.N.R. SA.

Recurenții-reclamanți

M.A. și M.M.V. au arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală și

netemeinică întrucât în mod greșit a fost stabilit cuantumul despăgubirilor,

care trebuia raportat la punctul de vedere al expertului C.M. (expertul propus

de reclamanți, ce a concluzionat în sensul acordării unei despăgubiri în

cuantum de 229.130 RON), singurul care întrunește cerințele impuse de art. 25 -

26 din Legea nr. 33/1994, expertiza fiind efectuată prin metoda

"costurilor de reconstrucție", dând astfel posibilitate reclamanților

să-și achiziționeze o altă locuință.

Recurenții-reclamanți

au mai arătat că la stabilirea cuantumului despăgubirii trebuie avut în vedere

prețul de circulație al imobilelor (teren și casă), care în zonă este de două

ori mai mare decât cel menționat în expertizele efectuate.

Recurentul-pârât

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA a arătat că instanțele anterioare au încălcat

dispozițiile art. 25 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv, nu s-au

raportat, în stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate expropriatului, la

"prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială", așa cum prevăd dispozițiile textului

legal anterior menționat.

În acest sens,

recurentul-pârât arată că, deși prin decizia de casare s-a impus efectuarea

unei noi expertize, care să țină cont de criteriile stabilite prin art. 25 și

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, expertizele efectuate în cauză de către

expert M.C. și M.C. s-au raportat la oferte postate pe internet și în presă,

iar nu la contracte autentice de vânzare-cumpărare. Prețurile de tranzacționare

trebuiau luate în considerare la data consemnării sumei ca despăgubire, când

imobilul a intrat în proprietatea statului.

Expertul M.I. a făcut

opinie separată și, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, a luat ca bază de calcul prețurile de tranzacționare de 15 RON/mp

din 2007 și 16,51 RON/mp din 2008, pentru perioada 2009 - 2013, prețurile fiind

mai mici iar nu cele de ofertare, analizând prețurile cu care s-au înstrăinat

imobile de același fel în comuna Bărcănești, așa cum rezultă din contractele de

vânzare-cumpărare ale imobilelor de la sediul Primăriei comunei Bărcănești.

Același expert a

arătat că în ultimii ani nu s-au mai făcut tranzacții imobiliare în localitatea

Bărcănești, fiind de notorietate prăbușirea pieței imobiliare în România

începând cu anul 2009, sens în care și prețurile cu care se vând în mod

obișnuit terenurile în unitatea administrativ-teritorială au scăzut.

Concluziile acestui

expert au statuat că despăgubirile oferite de Statul Român au o valoare dublă

față de valoarea cu care se înstrăinează terenuri de același fel în zonă,

astfel încât instanța de apel avea obligația de a omologa acest raport de

expertiză.

Analizând decizia

recurată, prin prima criticilor invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul

reclamanților, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică

exclusiv modalitatea de stabilire a despăgubirilor pentru care a optat instanța

de apel, susținând că varianta legală este cea a prețului de reconstrucție a

imobilului, astfel cum a fost calculat de expertul C.M.

Verificând modul în

care, la evaluarea construcției, au fost respectate dispozițiile legale, se

constată că ambii experți - cel numit de instanță C.M. și expertul parte al

reclamanților, M.C., au aplicat metoda costurilor de reconstrucție, ajungând la

un barem de preț unitar similar, 705 RON/mp și la un preț total corectat de

63.882 RON, respectiv 58.435 RON. Diferența dintre valorile reținute de experți

de 124.691 RON, respectiv 167.840 RON, provine din reținerea unui procent

diferit de uzură de 55%, respectiv 40%, precum și din aplicarea, de către

expertul propus de reclamanți, la valoarea actualizată, a unui coeficient

suplimentar de 40% de individualizare în zonă.

Este lipsită de temei

legal pretenția reclamanților de a se omologa valoarea majorată cu indicele de

zonă, în condițiile în care costul de reconstrucție al unui imobil demolat se

raportează la valoarea actualizată a construcției determinată de

caracteristicile sale tehnice, astfel cum corect au procedat ceilalți doi

experți desemnați în cauză.

De asemenea

reclamanții au afirmat, combătând concluziile raportului de expertiză omologat

în cauză, că valoarea de circulație a terenurilor este mult superioară celei

reținute de expert. Or, nu rezultă din actele dosarului și nici recurenții nu

au dezvoltat, motivele de recurs fiind lapidare, argumente prin care să probeze

că experții au reținut împrejurări eronate ce ar fi dus la o denaturare a

cuantumului real al despăgubirilor.

Este adevărat că, în

apel, aceștia au formulat obiecțiuni, însă referitoare la prețul pe mp reținut

de expertul parte al expropriatorului, care ar fi de 9 ori mai mic decât cel

propus chiar de expropriator, aspecte nerelevante față de împrejurarea că, în

decizia recurată, instanța nu a omologat prețul terenului propus de expertul parte,

ci pe cel care a fost stabilit de expertul desemnat de instanță, în cuantum de

35 euro/mp.

Recurentul pârât a

criticat, la rândul său, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încălcarea, de

către instanța de apel, a dispozițiilor art. 25 și 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994, susținând că la întocmirea expertizei nu s-a ținut seama de tranzacții

efective din zonă la momentul consemnării sumei ca despăgubire, ci de oferte

iar în condițiile blocării tranzacțiilor pe piața imobiliară din zonă,

evaluarea expertului parte era cea corectă.

Nu pot fi reținute

nici aceste aserțiuni ca fiind conforme cu dispozițiile legale întrucât legea

stabilește fără echivoc faptul că expertiza calculează despăgubirile ținând

cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit în zonă imobile cu

caracteristici similare, la momentul întocmirii raportului de expertiză și nu

la momentul consemnării despăgubirilor, caz în care s-ar nesocoti norma legală.

Criteriile de

stabilire a despăgubirilor pentru imobilele expropriate sunt strict prevăzute

de art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că orice altă metodă de evaluare, care

nu ține cont de aceste criterii, este în afara legii și nu poate fi validată.

Însă, față de

împrejurarea că în perioada 2009 - 2013, inclusiv la momentul efectuării expertizei

în apel, piața imobiliară în zonă era blocată, având în vedere faptul că

instanța a dat dovadă de rol activ, dispunând ca experții să ia în considerare

datele existente la primăria comunei în ceea ce privește contractele de vânzare

încheiate pe raza acestei localități, în mod corect expertul desemnat de

instanță a procedat la stabilirea despăgubirilor pe baza informațiilor privind

aceste tranzacții, datând din perioada 2007 - 2008, eliberate de primărie,

coroborate cu ofertele expropriatorului pentru terenuri similare, aplicând

corecțiile necesare, la data prevăzută de lege.

Lipsa mai multor

tranzacții edificatoare, ca element de comparație, nu poate paraliza faza

jurisdicțională a procesului de expropriere. Expertiza la care instanța de apel

s-a raportat în conturarea soluției adoptate respectă dispozițiile legale, în

condițiile în care calculele sunt conforme cu recomandările privind

determinarea valorii de piață a imobilelor cuprinse în buletinul documentar al

Corpului experților tehnici din România.

Prin urmare, Înalta

Curte apreciază că evaluarea făcută prin expertiza însușită de instanța de apel

respectă criteriile legale reglementate prin Legea nr. 33/1994, în determinarea

cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, astfel încât critica

recurentului nu poate fi reținută.

În consecință

reținând că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale, nefiind

îndeplinite condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. și

de reclamanții M.A., M.M.V. împotriva Deciziei nr. 427 din 6 mai 2014 a Curții

de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - AS