ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 326/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 326/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

A

supra cauzei civile,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrata la

Tribunalul Prahova sub nr. 22/105/2008 reclamanta M.S., în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N., a formulat contestație împotriva

hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 316 din 17 decembrie 2007 prin care

a solicitat stabilirea despăgubirilor pentru terenul in suprafața de 1836,313

situat în comuna Bărcănești, tarlaua 37, parcela 604/88 mp la suma de 128.590

lei (echivalentul a 36740 Euro - 20 Euro mp).

Reclamanta a arătat în

motivarea acțiunii, că prin hotărârea nr. 316 din 17 decembrie 2007 s-a dispus

exproprierea terenului în suprafața de 1836,313 mp proprietatea sa, situat în

comuna Bărcănești, tarlaua 37, parcela 604/88 mp și s-au stabilit despăgubiri

în cuantum de 23141,40 lei - echivalent a 6600 Euro (3,6 Euro/mp)

A

mai susținut reclamanta că

despăgubirea stabilită este derizorie și nu ține cont de prețul de circulație

al terenului în zona, de amplasamentul acestui teren, aflat in vecinătatea

casei sale, în prelungirea terenului curți construcții, de pagubele produse, pe

acest teren aflându-se o livada, legume și cereale ce constituie sursa de hrana

a familiei reclamantei.

S-a mai susținut că

despăgubirile au fost stabilite diferențiat și fără un criteriu stabilit,

astfel ca altor persoane ale căror terenuri se aflau la o distanță mai mare

față de gospodăria acestora și exproprierea nu le producea prejudicii mari

le-au fost acordate despăgubiri de 4 ori mai mari.

Î

n drept au fost invocate

dispozițiile din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, H.G. nr.

686 /2007, H.G. nr. 941/2004.

Pârâtul Statul Roman prin

C.N.A.D.N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată întrucât despăgubirile stabilite în favoarea reclamantei de 12,60

lei/mp, adică 3, 6 Euro /mp au avut în vedere raportul de evaluare din data de

31 mai 2006 efectuat de expert evaluator imobiliar M.D., expert agreat de

expropriator, astfel că despăgubirea acordată a ținut cont de toate criteriile

impuse de lege.

Prin sentința civilă nr.

1399 pronunțată la data de 14 mai 2008 Tribunalul Prahova a admis în parte

acțiunea, stabilind dreptul reclamantei la despăgubiri în cuantum de 73445 lei

pentru terenul în suprafață de 1836,313 mp situat în com. Bărcănești, jud.

Prahova, tarlaua 37, parcela 604/88, respectiv de 40 lei/mp (aproximativ 11

Euro) supus exproprierii.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de fond a reținut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.

316 din 17 decembrie 2007, reclamantei i s-a propus acordarea unei despăgubiri

în cuantum de 23141,40 lei pentru terenul in suprafața de 1836,313 /mp deținut

de aceasta împreună cu numiții P.E., P.V. și M.E., conform titlului de

proprietate nr. 3530 din 29 iunie 1994 eliberat în temeiul Legii nr. 18/1991 de

Comisia județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor si a certificatului de moștenitor nr. 110 din 16 februarie 1998

eliberat de BNP I.C.

Primind

rezultatul expertizei tehnice de specialitate întocmită de expert topo C.A.

instanța, comparându-1 cu oferta pârâtei și cu pretențiile formulate de părți a

apreciat că oferta efectuată de pârâtă nu exprimă valoarea reala a terenului,

în raport de comuna în care este situat, de poziționarea acestuia în

extravilanul localității, dar în continuarea gospodăriei reclamantei, de categoria

de folosința, de suprafața relativ mare a terenului expropriat, de daunele

propriu-zise care s-ar aduce proprietarilor prin expropriere, în condițiile în

care din constatările expertului C.A. reiese că pe teren se afla o plantație de

pomi și o amenajare de instalație pentru irigat.

Tribunalul a apreciat că

expertul tehnic judiciar C.A. a stabilit reala valoare de circulație a

terenului, având in vedere atât prețurile de circulație orientative pe piața

libera pentru aceasta localitate în ceea ce privește terenurile situate în

extravilan - 8-15 Euro /mp cât și hotărârile anterioare ale Comisiei alcătuită

în temeiul Legii nr. 198/2004 și a H.G. nr. 1546/2006 de stabilire a

despăgubirilor pentru alți proprietari.

S-a apreciat că cererea

reclamantei de acordare a unei despăgubiri în cuantum de 281,41 lei conform

raportului de expertiză întocmit de ing. B.N. nu este fondată, întrucât este

mai mare decât valoarea reală a terenului, iar calculul s-a realizat prin

raportare la o despăgubire primită de un alt proprietar de terenuri din aceeași

comună.

Referitor la cererea

reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, tribunalul a stabilit că

nu poate fi avută în vedere, întrucât a fost formulată prin concluziile scrise

depuse după închiderea dezbaterilor, cu atât mai mult cu cât prin concluziile

orale apărătorul reclamantei a declarat că nu solicită cheltuieli de judecată.

Î

mpotriva sentinței au

declarat apel, în termenul legal atât reclamanta cât și pârâtul, criticând-o ca

nelegală și netemeinică.

Reclamantă a susținut că

este nemulțumită de cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond, care

a refuzat să valideze suma stabilită cu acest titlu de expertul B.N. și nu a

ținut cont de prețul de circulație al terenului, de amplasamentul său - în prelungirea

curții sale, de pagubele produse - pe acest teren a plantat cereale, legume și

o livadă, care asigura hrana familiei sale; respectiv de scăderea considerabilă

a valorii proprietății sale.

P

ârâtul a criticat hotărârea

instanței de fond, arătând că expertiza întocmită de ing. C.A. nu a respectat

dispozițiile instanței, neavându-se în vedere valoarea imobilului la data

emiterii hotărârii nr. 316/2007.

A precizat că instanța le-a

respins neîntemeiat obiecțiunile formulate sub acest aspect și nu a avut în

vedere că nu s-a indicat metodologia în baza căreia expertul a stabilit

cuantumul de 40 lei/mp, care este exagerat de mare, că acesta nu a depus acte

justificative în acest sens, iar investițiile menționate de expert nu au fost

dovedite de către reclamantă, ca de altfel nici scopul pentru care aceasta

pretinde că folosea terenul expropriat.

La termenul de judecată din

data de 22 septembrie 2000, constatând că la instanța de fond raportul de

expertiză nu a fost întocmit cu respectarea disp. art. 25 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, de o comisie formată

din trei experți, în temeiul disp. art. 129 alin. (4) C. proc. civ., rap. la

art. 295 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel a pus în discuția părților

necesitatea refacerii probatoriilor prin efectuarea unui nou raport de

expertiză, cu respectarea disp. art. 25-26 din Legea nr. 33/1994, de o comisie

formată din trei experți, unul desemnat de instanță, unul de expropriat și unul

de expropriator.

Luând act de acordul

exprimat de părțile legal reprezentate, instanța a dispus la acest termen de

judecată efectuarea noului raport de expertiză, având ca obiectiv calcularea,

în conformitate cu disp. art. 25-26 din Legea nr. 33/1994 a cuantumului

despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat.

Prin decizia civilă nr. 43

din 2 martie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanta M.S. și, în

consecință a schimbat în parte sentința civilă nr. 1399 din 14 mai 2009 a

Tribunalului Prahova, în sensul că a admis în totalitate acțiunea; a obligat

pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri pentru terenul expropriat în

suprafață de 1836,313 mp situat în com. Bărcănești, tarlaua 37, parcela 604/88

în cuantum de 22,30 Euro/mp, conform valorii stabilite în apel de expert C.C.

și cheltuieli de judecată în sumă de 2200 lei; a stabilit că plata

despăgubirilor se va face în termen de 30 de zile de la data pronunțării

hotărârii, la cursul BNR din ziua plății; a menținut

dispozițiile sentinței cu privire la

admiterea primului capăt de cerere din acțiune, dar în cuantumul stabilit în

apel; a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român prin

C.N.A.D.N. Din România și a obligat apelantul-pârât să plătească

apelantei-reclamante suma de 1950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în

apel.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a constatat că ambele apeluri conțin critici la

adresa expertizei de evaluare efectuată la instanța de fond, însă aceste

aspecte nu mai pot fi analizate în această cale de atac în condițiile în care

curtea de apel, constatând că raportul de expertiză din dosarul de fond nu a

fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr.

33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, a dispus

refacerea probatoriilor prin efectuarea unui raport de expertiză, evaluare, de

data aceasta cu respectarea dispozițiilor legale menționate.

Î

n ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat, instanța de apel

a statuat că valoarea stabilită de instanța de fond nu poate fi avută în

vedere, întrucât are la bază un raport de expertiză care a fost întocmit cu

încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 25 din Legea nr. 33/1994 și, în

această situație, suma cuvenită reclamantei trebuie stabilită conform disp art.

27 din Legea nr. 33/1994 între limitele minime și maxime determinate de

valoarea oferită de expropriator (12,60 lei) și cea solicitată de către

expropriat (281,41 lei) și, prin raportare directă la sumele stabilite în

raportul de expertiză efectuat în apel.

Cu privire la suma

solicitată de reclamantă, ca reper pentru stabilirea limitei maxime a

despăgubirilor s-a avut în vedere că, deși prin acțiune aceasta a solicitat ca

despăgubirile să fie calculate la prețul de 20 Euro/mp, ulterior, după

depunerea raportului de expertiză de către ing. B.N. și-a majorat câtimea

pretențiilor la suma de 281,41 lei (filele 71,78 dosar fond) și, în această

situație, neexistând nicio prevedere contrară și expresă în Legea nr. 33/1994,

în conformitate cu disp. art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., curtea de

apel a reținut ca limită maximă a despăgubirilor suma de 281,41 lei/mp.

Prin

urmare, ținând cont că în speță terenul expropriat se află situat în

extravilanul localității, dar pe de altă parte, se află în continuarea curții

reclamantei și este folosit de aceasta pentru cultura

de plante și pomi, reținând și

împrejurarea că, urmare directă a exproprierii, valoarea terenului rămas în

proprietatea reclamantei expropriate se diminuează considerabil, că de altfel

și eventualele posibilități de exploatare agricolă a sa, curtea de apel a

stabilit că despăgubirile ce se cuvin reclamantei trebuie calculate la prețul

stabilit de expertul propus de expropriator, de 22,30 Euro/mp

.

Instanța de apel nu a

validat suma de 40 Euro/mp propusă de ceilalți doi experți, întrucât în raport

de categoria de folosință a terenului extravilan, agricol, o astfel de sumă

apare ca exagerată, depășind cu mult valoarea reală a unui astfel de teren.

S-a apreciat ca fondat

motivul de apel formulat de către reclamantă, referitor la cheltuielile de

judecată, întrucât acestea au fost solicitate la instanța de fond prin

concluziile orale formulate de apărătorul reclamantei, astfel cum se

menționează expres în încheierea de amânare a pronunțării, aflată la fila 78

dosar fond.

Cu privire la apelul

pârâtului s-au avut în vedere doar motivele formulate de acesta în cadrul

termenului legal prevăzut de disp. art. 284 alin. (1) și art. 287 alin. (2) și

(4) C. proc. civ., criticile formulate de acesta prin concluziile orale la

termenul de judecată din data de 23 februarie 2009 fiind invocate în afara

termenului legal stipulat de textele de lege menționate.

In considerarea celor

menționate în precedent, instanța a respins ca nefondat apelul declarat de

pârât și a admis apelul reclamantei.

Î

mpotriva menționatei decizii

au formulat recurs, în termen legal, reclamanta M.S. și pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N. din România.

Î

n dezvoltarea motivelor de

recurs, reclamanta a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.

26 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului.

S-a mai susținut că pe

terenul expropriat au fost plantate o livadă, legume și fructe ce constituiau

hrana familiei precum și faptul că în mod greșit s-a omologat raportul de

expertiză superficial efectuat de expertul consilier C.C., fără a avea în

vedere raportul de expertiză comun.

Î

n recursul său, pârâtul a

susținut că atât instanța de fond cât și cea de apel au încălcat dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care prevăd că la calculul despăgubirii

experții vor ține cont de prețul cu

care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, adică în localitatea Bărcănești, aceasta însemnând,

în opinia pârâtului prețul de tranzacționare al terenului și nu cel de ofertare.

Analizând

recursurile formulate, în raport de criticile comune referitoare la expertiza

efectuată în fața instanței de apel, Înalta Curte, apreciază că sunt nefondate,

pentru următoarele considerente:

Î

n conformitate cu

dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se

compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau

altor persoane îndreptățite."

Alineatul (2) al art. 26 din

lege prevede că „la calcularea cuantumului

despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data

întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau,

după caz altor persoane îndreptățite, luând în

considerare și dovezile prezentate de

aceștia."

Expertiza administrată și

omologată în cauză a fost efectuată cu respectarea cerințelor prevăzute de art.

26 din Legea nr. 33/1994, așa cum rezultă din conținutul raportului întocmit de

către experți, aspect reținut și de instanța de apel, ca urmare a analizării și

verificării conținutului expertizei.

Prin raportul de expertiză

întocmit de comisia formată din cei trei experți - unul desemnat de instanță,

unul de către expropriat și unul de expropriator s-a concluzionat că

despăgubirile cuvenite apelantei-reclamante trebuie calculate fie prin

raportare la suma de 22,30 Euro/mp - concluzia expertului C.C., desemnat de

expropriator, fie la 40 Euro/mp- concluzia experților C.M. și B.N., experți

desemnați de instanță și respectiv de expropriat.

Totodată, în raportul

menționat, experta desemnată de instanță a stabilit o valoare unitară de 31,50

Euro/mp calculată ca medie între valorile de 22, 30 și 40,00 ale celor trei

experți( filele 70,71 dosar).

Referitor la daunele aduse

proprietarului, în mod corect s-a statuat că reclamanta nu a făcut nicio dovadă

cu privire la acest aspect.

Văzând dispozițiile legale

enunțate și faptul că s-a făcut aplicarea acestor prevederi la întocmirea

raportului de expertiză tehnică, se constată că, în cauză, s-a stabilit o

dreaptă despăgubire, cu respectarea principiului apărării dreptului de

proprietate privată.

Față de cele ce preced, se

constată că au fost aplicate corect dispozițiile legale incidente în speță,

ceea ce impune respingerea recursurilor, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., cu consecința păstrării deciziei pronunțate de instanța de apel.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursurile declarate de reclamanta M.S. și de pârâtul Statul Român prin

C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 43 din 2 martie 2009 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2010.