ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 805/2010

Asupra recursurilor de

față;

Prin cererea înregistrată la data de 07 decembrie

2007, reclamanul I.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

prin SC C.N.A.D.N.R. SA, modificarea Hotărârii din 16 noiembrie 2007 emisă de

intimată, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor acordate în urma

exproprierii terenului proprietatea sa în suprafață de 1276,137 mp situat în

comuna Bărcănești.

În motivarea cererii,

reclamantul a criticat cuantumul despăgubirii dispus a fi acordate prin

hotărârea menționată, în sumă de 16.082,01 lei, ce nu corespunde valorii reale

a terenului supus exproprierii.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din

Legea nr. 33/1994.

Prin sentința nr. 2616

din 14 octombrie 2008, Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis acțiunea

reclamantului și a modificat hotărârea din 16 noiembrie 2007 emisă de pârâtă în

sensul majorării cuantumului despăgubirii propus a fi acordate reclamantului,

de la 16.082,01 lei la 82.948,91 lei, la plata căreia a fost obligat pârâtul,

reprezentând contravaloarea terenului expropriat de 1.276,137 mp, situat în

comuna Bărcănești, proprietatea reclamantului.

Prima instanță a

reținut, în esență că lucrarea de expertiză efectuată în cauză de ing. B.N.,

întocmită în conformitate cu dispozițiile legale incidente, a atestat că valoarea

reală de circulație a terenului supus exproprierii este de 82.948,91 lei,

valoare determinată în raport de criteriile legale stipulate în actele

normative (amplasament, valoare economică în prezent și în viitor, prețul

pieței, etc.) și nu astfel cum a procedat pârâta, prin indicarea unor texte de

lege fără corespondent în ce privește modalitatea evaluării bunului și în lipsa

unor dovezi care să ateste/susțină pretinsele criterii respectate cu ocazia emiterii

hotărârii atacate.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva susmenționatei hotărâri a fost admis prin Decizia nr. 135 din 29

iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

A fost schimbată în

parte sentința atacată, în sensul că a fost stabilit cuantumul despăgubirilor

la suma de 36.744,69 lei, restul dispozițiilor sentinței fiind menținute.

Instanța de apel a

reținut, după administrarea expertizei tehnice în conformitate cu dispozițiile art.

26 din Legea nr. 33/1994, că despăgubirea cuvenită reclamantului, determinată

în conformitate cu prescripțiile normei enunțate, se impune a fi stabilită la

un preț de 9,30 euro/mp, evaluare consemnată în concluzia comună a experților C.C.

(desemnat de instanță) și L.D. (desemnată de expropriat). Nu a fost însușită

opinia exprimată de ing. M.I. (desemnat de expropriator) care a determinat

cuantumul despăgubirii prin raportare la suma de 12 lei/mp, mai puțin decât

despăgubirea oferită prin hotărârea contestată în cauză. Din suma rezultată cu

titlu de despăgubire în cuantum de 52.826,70 lei, a fost scăzută suma de

26.082,01 lei consemnată de către pârâtă pe numele reclamantului (conform

borderoului depus la filele 76-81 dosar apel).

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate, sens în

care, dezvoltând motivele de recurs încadrate în prevederile art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ., reclamantul a susținut că prețul real al bunului expropriat

este mult mai mare decât cel stabilit prin expertiza de evaluare.

A arătat că valoarea

de întrebuințare a terenului ce i-a rămas în proprietate în urma exproprierii,

datorită impedimentelor de utilizare normală generate de construirea

autostrăzii, este mult redusă, aspect omis de instanță și care trebuie avut în

vedere la determinarea cuantumului despăgubirii constituindu-se în componentă a

determinării prejudiciului produs prin expropriere.

Greșit au fost

însușite concluziile expertizei efectuate în apel prin raportare la un nivel a

valorii bunului la momentul efectuării lucrării și nu la valoarea de piață a

bunului de la momentul întocmirii primei lucrări de specialitate, împrejurare

ce nu s-a datorat culpei sale și care nu-i poate crea o situație defavorabilă.

Pârâta a susținut, în

dezvoltarea motivului de recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, întrucât textul menționat are în vedere prețul de

tranzacționare al bunurilor supuse exproprierii, menționat în acte de

vânzare-cumpărare și nicidecum „prețul de ofertare” postat pe diverse pagini de

internet sau ziare din județ.

Aceste prețuri

trebuie luate în considerare la data la care bunul a intrat în proprietatea

statului, respectiv data la care a fost consemnată suma stabilită ca

despăgubire.

Au fost greșit

aplicate și interpretate dispozițiile art. 5 alin. (1) și (8) din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcții de autostrăzi și

drumuri naționale, întrucât instanța de apel a omis să precizeze că din suma

totală stabilită ca despăgubire urmează a fi scăzută suma de 16.082,01 lei,

consemnată pe numele reclamantului.

Recursurile nu sunt

fondate.

Potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică

„despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La evaluarea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța nu ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de acestea (…)”.

Textul legal enunțat

stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirii compusă din valoarea

reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul (data de

referință în raport cu care se determină cuantumul despăgubirii, care este

„data întocmirii raportului de expertiză” întocmit în conformitate cu

prescripțiile art. 25 din Lege, aceasta fiind proba și modalitatea sa de

administrare admisă de textul ce o reglementează).

În cauză, experții în

opinie majoritară au determinat cuantumul despăgubirii prin raportare la

criteriile enunțate de textul citat, stabilind că valoarea reală/valoarea de

piață a bunului este de 9,30 euro/mp, la data efectuării expertizei și au

conchis că valoarea despăgubirii în care se include și prejudiciul individual

suferit de expropriat, potrivit formulei de calcul de „estimare a valorii

despăgubirii totale” este de 52.826,70 lei, despăgubire ce se constată a fi

legal reținută de instanța de apel.

De menționat că,

potrivit constatărilor aceleiași lucrări (fila 67 dosar apel) experții

evaluatori au avut în vedere atât situația terenului (analiza de piață) rămas

în proprietatea reclamantului după expropriere, consecințe asupra diminuării

valorii sale prin realizarea scopului exproprierii, transpus în indicativul

prejudiciu individual, dar și valoarea despăgubirilor acordate de același

expropriator pentru un teren învecinat celui litigios cu suprafața aproximativ

egală și pentru care, la data expertizei, s-a oferit un preț de 23,3034 euro/mp,

aspect ce rezultă de altfel și din borderoul de plată a despăgubirilor pentru

terenuri expropriate în zona Bărcănești, aceeași în care se află bunul în

litigiu.

Nu se poate susține

cu temei, în lipsa oricăror dovezi din care să rezulte o situație de fapt

contrară, că sintagma „prețul cu care se vând” din textul art. 26 alin. (2) din

Lege se verifică exclusiv prețul inserat în contractul de vânzare-cumpărare

(critică exclusiv formală, nesusținută de probe) și nu valoarea de circulație a

bunului, unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste

și echitabile în accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale

(art. 44 din Constituție).

Corect nu au fost

primite criteriile de evaluare și, prin consecință, concluzia expertului M.I.,

propus de expropriator, întrucât aceasta a reținut drept criteriu de

determinare a cuantumului despăgubirii prețul de vânzare a terenurilor din zona

Bărcănești inserate în acte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2007, 2008,

deci în afara datei de referință stipulate de textul legii și enunțat (data

efectuării lucrării) și fără indicarea amplasamentelor acestor terenuri în

raport de cel litigios, pentru a se putea verifica compatibilitatea

sumelor/prețurilor indicate în aceste înscrisuri (de altfel neindicate și

nedepuse, ci indicate generic) cu cel al bunului în litigiu.

Nu poate fi primită

nici critica privind nededucerea despăgubirii acordate de expropriator din cea

reținută de instanță, întrucât atât din considerente cât și dispozitiv rezultă

cu evidență respectarea cerinței legale invocate în recurs, ceea ce face ca

critica astfel formulată să apară nu numai nefondată, dar și formală și în

afara dispozițiilor hotărârii atacate.

Ca urmare, față de

cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile deduse

judecății vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamantul I.C. și de pârâtul Statul Român prin SC

C.A.D.N. SA împotriva Deciziei nr. 135 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel

Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2010.