ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1332/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1332/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Prahova sub nr. 8074/105/2007 reclamanta M.M. a chemat în judecată

pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., solicitând modificarea Hotărârii nr.

300 din 16 noiembrie 2007, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor pe

care pârâtul i-o datorează în urma aplicării procedurii de expropriere pentru

terenul proprietatea sa.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren situat în

comuna Bărcănești,

județul Prahova și, în urma aplicării în teren a planurilor

autostrăzii, s-a propus exproprierea

unei suprafețe de 2111,552 mp, amplasată în T.37 PA604/90 - nr. cad. 1879, iar prin

hotărârea contestată au fost stabilite despăgubiri în cuantum de 26.609,99 lei,

sumă cu care nu a fost de acord, întrucât nu e raportată la prețul real

al terenului preluat și la prejudiciul cauzat

proprietarului.

În cauză au fost administrate probe

cu înscrisuri și expertiză tehnică evaluare bunuri.

Tribunalul Prahova, secția civilă,

prin sentința

civilă nr. 2990 din 25

noiembrie 2008, a admis acțiunea și a modificat Hotărârea nr.

300 din 16 noiembrie 2007, în sensul că a obligat

pârâta să plătească reclamantei 16.744,60 Euro

reprezentând despăgubiri,

astfel cum au fost evaluate prin expertiza întocmită de expert ing. C.C.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a

reținut că, prin Hotărârea nr. 300 din 16 noiembrie 2007, pârâtul

a

dispus exproprierea cu acordarea de despăgubiri pentru terenul în litigiu, în

cuantum de 26.609,99 lei, conform raportului de evaluare întocmit de expert D.M.

S-a reținut că expertul desemnat de

instanță, C.C., a stabilit prețul mediu, ținând seama de raportul dintre cerere

și oferta din zona respectivă, astfel cum prevede art. 26 din Legea 33/1994,

iar pretenția reclamantei este întemeiată. A învederat instanța că, în ce

privește faptul că expertiza efectuată în cauză nu a fost semnată și de către

expertul consilier al pârâtului, s-a avut în vedere faptul că, deși s-au

acordat mai multe termene pentru efectuarea expertizei, și cu toate că acesta a

fost convocat de mai multe ori de către expertul desemnat în cauză, pentru a

participa la efectuarea expertizei, acesta nu s-a prezentat la nicio convocare,

ignorând adresele recomandate de convocare trimise pe cale poștală.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2009

s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința

civilă nr. 2990 din 25 noiembrie 2008, în sensul că pârâtul va fi obligat să

plătească reclamantei suma de 16.744,60 Euro în loc de 16.744,60 lei cum din

eroare fusese consemnat.

Împotriva sentinței,

precum și a încheierii de îndreptare eroare materială din 16

ianuarie 2009, a declarat apel

reclamanta M.M., arătând că

apelanta a arătând

raportul de expertiză efectuat la prima instanță a fost rectificat și

reînregistrat, deoarece conținea erori,

valoarea terenului expropriat fiind

de 47.087,6 Euro.

Împotriva aceleiași hotărâri a

declarat apel și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., arătând că, pentru

obținerea de despăgubiri ca urmare a exproprierii terenului

, reclamanta a formulat cerere de acordare a

despăgubirilor prevăzute de

Legea nr. 198/2004, prin care a declarat că

nu este de acord cu cuantumul despăgubirilor. Față de dezacordul reclamantei,

s-a luat măsura consemnării despăgubirilor

într-un cont bancar.

A precizat că, în mod greșit instanța de fond a

dispus omologarea raportului de expertiză, deoarece, potrivit prevederilor art.

25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, comisia de experți numită de instanță

trebuie să întocmească un singur raport de expertiză, semnat de toți aceștia.

În mod nelegal prima instanță a

omologat raportul de expertiză, deși la stabilirea valorii reale a terenului

expropriat nu s-au luat în considerare prețurile reale de tranzacționare ale

terenurilor din localitatea Bărcănești, ci doar prețurile de ofertare, publicate

de internet și în ziare, iar c

omisia de

experți ar fi trebuit să se adreseze unui birou notarial pentru a i se

comunica

prețurile la care s-au vândut terenuri similare cu cel în discuție.

A învederat

pârâtul că este necesară efectuarea unei noi expertize, care să aibă în vedere

valoarea reală a despăgubirilor, de

la data consemnării sumei de bani în contul expropriatului, întrucât de la data

consemnării despăgubirilor, terenul a trecut de drept în proprietatea statului,

potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 194/2004.

A mai arătat că, hotărârea instanței

de fond este nelegală și datorită faptului că Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a

procedat deja la consemnarea sumei de 26.609,99 lei, situație față de care, dacă

acțiunea reclamantei ar fi întemeiată, se impunea obligarea sa doar la

diferența dintre

suma consemnată și

valoarea despăgubirilor stabilite de instanță.

Reclamanta M.M.

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității declarării

apelului de către pârâtul

,

față de împrejurarea că există la dosar dovada de comunicare a sentinței

Tribunalului Prahova la data de 16 ianuarie 2009,

iar la data de 23 ianuarie 2009 i s-a

comunicat încheierea de îndreptare

eroare materială.

După cum rezultă din

procesul verbal încheiat de agentul procedural, acesta s-a prezentat la sediul

companiei pârâte, la serviciul registratură, unde a găsit funcționarul

însărcinat

cu primirea corespondenței, care a primit comunicarea, s-a legitimat, a semnat

și a aplicat ștampila unității.

Mai arată reclamanta că, orice

susținere a apelantei cu privire la locul unde trebuia să fie făcută

comunicarea, este în afara cadrului legal, aceasta neindicând că

dorește comunicarea în alt loc decât sediul său

social, cu atât mai mult cu cât în dosar

nu a mai fost reprezentată la

prima instanță de societatea de avocatură T.D. și asociații.

La termenul de judecată

din data de 08 august 2009, instanța a pus în discuția părților

excepția de

tardivitate a declarării apelului de către pârât,

invocată de către reclamantă pe cale

de întâmpinare.

Curtea a respins excepția de

tardivitate a

declarării apelului

, reținând

că

, în cauză a fost indicată, odată cu

sediul ales, și persoana căreia trebuia să i se

facă respectiva

comunicare a actelor de procedură, iar

într-o

atare situație, și de vreme ce nici sentința și nici încheierea de îndreptare

eroare

materială nu au fost comunicare pârâtului în condiții de regularitate

procedurală, acesta este în termenul de exercitare a căii de atac.

În cauză a fost efectuată expertiză

de specialitate.

Prin decizia civilă nr. 31 din 18

februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, Curtea, a fost respins apelul declarat de reclamanta M.M.

și s-a admis apelul pârâtului, fiind schimbată sentința apelată, iar pe fond,

s-a respins acțiunea introductivă.

Sub aspectul apelului declarat de

apelantul pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R., instanța a reținut că,

la termenul de

judecată din data de 22 ianuarie 2008, în

fața tribunalului a fost încuviințată proba cu expertiză

evaluări, fiind numiții și experții, cei desemnați de părți apărând în

încheiere ca experți consilieri, în același sens fiind efectuate și adresele

către aceștia. Î

n aceeași calitate de

experți consilieri, iar nu de membrii ai comisiei constituită

potrivit

legii, cei doi experți desemnați de părți apar și în încheierile și adresele

ulterioare, iar expertul desemnat de pârât nici nu a exprimat punctul său de

vedere.

Așa fiind criticile apelantului

potrivit cu care instanța de fond, prin omologarea raportului de expertiză

întocmit de expert C.C., a încălcat

prevederile

art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994 care impun ca în cauzele de

exproprieri

comisia de experți

trebuie să întocmească un singur raport de expertiză, s-au reținut a fi fondate,

astfel că, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi lucrări de expertiză

de către o comisie de

experți constituită potrivit dispozițiilor legii

speciale, aceștia întocmind o singură lucrare în cadrul căruia și-au exprimat

punctele de vedere.

Sub aspectul criticilor potrivit cu

care sentința pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală și netemeinică,

față de faptul că instanța de fond, prin omologarea raportului de expertiză

întocmit de expert C.C., a încălcat prevederile legale privitoare la modul de

stabilire a sumelor solicitate de către

reclamantă

instanța de apel a reținut că, în lumina dispozițiilor art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 33/1994,

despăgubirea se

compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului

sau altor persoane îndreptățite. C

oncluziile

comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de

tranzacționare

ale terenurilor de același fel și din aceiași unitate administrativ

teritorială, la momentul efectuării lucrării, iar

nu prețurile de ofertare așa cum în mod

nelegal s-a procedat de către

expertul desemnat de către prima instanță după mai

multe înlocuiri succesive, și pe lucrarea căruia aceasta și-a

fundamentat soluția.

Pe de altă parte, așa cum se reține

din concluziile expertului, desemnat de

instanța

de apel să facă parte din comisia de experți la solicitarea apelantului pârât,

coroborate

cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv datele furnizate de Primăria

comunei Bărcănești cu privire la contracte de vânzare-cumpărare, încheiate

cu privire la terenuri de aceeași categorie, pe

raza unității administrativ teritoriale pe perioada 2007 - 2008, prețurile de

tranzacționare cu privire la acestea au variat.

Într-o atare situație și pentru

stabilirea cu respectarea dispozițiilor legale a calculului despăgubirilor în

mod corect acest expert a procedat la efectuarea unei

variante pornind de la respectivele prețuri, pentru a ajunge la o

valoare unitară justă și

acoperitoare.

În ceea ce privește opinia

expertului desemnat în comisie de către instanță,

acesta a avut în vedere prețurile de ofertă publicate de site-urile de

internet, la care a

aplicat corecții

privind deprecierea socio-economică a perioadei de la data evaluării, cu

nesocotirea criteriilor legale prevăzute de normele legale mai sus amintite.

În ceea ce

privește opinia expertului desemnat în comisie de către expropriat,

acesta a folosit ca date de

comparație prețurile de ofertare din publicațiile de specialitate,

stabilindu-se o valoare de piață ca bază la stabilirea cuantumului

despăgubirilor.

Instanța de

apel

, în lumina

dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, a concluzionat că,

opinia expertului desemnat de expropriator, care a pornit de la prețul de

tranzacționare, la care s-au adăugat și daunele suferite de către expropriat,

este cea care corespunde dispozițiilor legale în materie, iar cuantumul

despăgubirilor stabilite de către acest expert, coincide cu cel oferit de către

expropriator.

Sub aspectul apelului declarat de

apelanta reclamantă, instanța a reținut

că acesta vizează în special modalitatea de calcul a

despăgubirilor de către prima instanță cu consecințe în ceea ce privește

cuantumul acestora. Astfel, în opinia apelantei reclamante, cea mai judicioasă

metodă de evaluare este cea a comparației directe, singura acreditată de corpul

experților A.N.E.V.A.R., deoarece se bazează pe date comparative ale evoluției

pieții imobiliare.

Însă, instanța de apel a reținut că

nu pot fi primite susținerile reclamantei, câtă vreme există o reglementare

specială, cuprinsă în art. 25 - 26 din Legea nr. 34/1994, prin care se

stabilesc criterii ce trebuie avute în vedere de experți, și anume prețurile cu

care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ

teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii

raportului de expertiză, după caz altor persoane îndreptățite, luând în

considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Împotriva deciziei civile nr.31 din

18 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, și a încheierii de ședință din data de 8

aprilie 2009, a aceleiași instanțe, a declarat recurs reclamanta, încadrat în

disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea

recursului, modificarea încheierii din 8 august 2009, în sensul admiterii excepției

tardivității, cu consecința respingerii apelului pârâtului, ca tardiv, iar în

cazul în care se va respinge motivul de recurs referitor la tardivitate, a

solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei apelate în

sensul respingerii apelului declarat de C.N.A.D.N.R. și admiterii apelului

reclamantei și modificarea cuantumului despăgubirilor la suma de 47.087,6 euro,

conform expertizei inițiale de la instanța de fond, iar în subsidiar,

stabilirea cuantumului despăgubirilor la 191.745,50 lei, conform punctului de

vedere al expertului desemnat de instanța de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

reclamanta arată că a solicitat

instanței

de apel să se pronunțe pe excepția

tardivității

declarării apelului de către C.N.A.D.N.R., față de împrejurarea că există la

dosar dovada de comunicare către expropriator, a sentinței

Tribunalului Prahova la data de 16 ianuarie 2009,

iar la data de 23 ianuarie 2009 s-a

comunicat

încheierea de îndreptare a erorii materiale, iar din

procesul verbal al agentului procedural rezultă

că acesta s-a prezentat la sediul companiei, la

serviciul de registratură, unde a găsit pe funcționarul însărcinat cu

primirea corespondentei, B.G., care a primit comunicarea, s-a legitimat, a

semnat

și a aplicat stampila unității.

Orice susținere a C.N.A.D.N.R., cu privire la

locul unde trebuia sa fie

făcută

comunicarea, este în afara cadrului legal, fiind neavenită, compania

neindicând expres că comunicarea în alt loc decât

la

sediul său social, cu atât mai

mult cu cât, în dosar nu a mai fost

reprezentată,

la prima instanță, de societatea de avocatură T.D.

și asociații.

Prin încheierea de ședința de la data de 8 august 2009,

instanța a respins

excepția

tardivității, ceea ce contravine dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

cu raportare la art. 301 C. proc. civ.

Pe fond

, arată ca

instanța de apel i-a creat

o situație defavorabilă prin refacerea expertizei

inițiale, căci reclamanta nu avea nicio culpă asupra modului în care

expertul

desemnat de pârât în primă instanță,

nu a dorit să se prezinte în teren la

culegerea datelor și nici nu

a dorit să semneze lucrarea după întocmire.

Arată că este

de notorietate faptul că

prețurile declarate

în actele notariale, sunt mai mici

decât cele efectiv plătite.

Mai susține că

, este

împotriva spiritului Legii nr. 33/1994, interpretarea dată de instanța de apel,

punctului de vedere exprimat de expertul M.I.

Arată că, la

Primăria

Bărcănești au fost afișate hotărâri de expropriere ale

vecinilor săi,

iar cei nemulțumiți

de suma stabilită au formulat contestație, obținând

chiar

22 de Euro/mp. Astfel,

se încalcă grav principiul egalității in fața legii

și al echității.

Concluzionează

prin a arăta că,

instanța de apel a greșit prin menținerea cuantumului

precizat în hotărârea

de stabilire a despăgubirilor din anul 2007, și nu la

nivelul anului 2010.

Înalta Curte

constată că recursul declarat de reclamanta M.M., împotriva încheierii din 8

aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, nu poate fi primit.

Potrivit art. 90 alin. (1) C. proc.

civ., înmânarea tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau

reședința celui citat, iar conform art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de

domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de

procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană.

Prin întâmpinarea formulată la

acțiunea introductivă de instanță, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. și-a

ales domiciliul la apărătorul său ales, respectiv SCPA „T.D. și asociații”, însă

sentința nr. 2990/2008 și încheierea de îndreptare eroare materială din data de

16 ianuarie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, secția civilă, au

fost comunicate la sediul pârâtului din București, sector 1.

Din coroborarea, analizarea și

interpretarea dispozițiilor legale enunțate și cercetând actele de procedură

prin care s-au comunicat pârâtului hotărârile primei instanțe, rezultă că

acestea nu au fost comunicate în condiții de regularitate procedurală, astfel

încât, în mod just instanța de apel a reținut că apelul C.N.A.D.N.R. este

declarat în termen.

Susținerile reclamantei la termenul

din 17 februarie 2010, în sensul că avocatul M.M. din Baroul Prahova, nu are

nicio legătură cu societatea de avocatură, nu pot fi primite, deoarece, la fila

54 dosar fond se află împuternicirea avocațială prin care avocatul M.M. a fost

împuternicit de C.N.A.D.N.R., prin SCPA „T.D. și asociații”.

Analizând recursul reclamantei împotriva

deciziei atacate, în raport de criticile referitoare la expertiza efectuată în

fața instanței de apel, Înalta Curte, apreciază că sunt nefondate, pentru

următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art.

26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică,

„

despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite.

”

Alineatul 2 al art. 26 din lege

prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia.”

Dispozițiile legale menționate, dispun

că valoarea despăgubirilor va fi apreciată ținându-se cont de prețul cu care se

tranzacționează imobilele la data întocmirii raportului de expertiză. Or,

valoarea despăgubirilor reținută de către instanța de apel este superioară

valorii de tranzacționare a imobilelor la nivelul 2010, indicat de recurentă,

fiind cunoscută adâncirea crizei imobiliare la nivelul acestui an, prețurile

fiind reduse, în medie cu 50%. Nu trebuie omis nici faptul că valoarea

despăgubirilor trebuie să exprime valoarea imobilului la data exproprierii.

Expertiza administrată și omologată

în cauză a fost efectuată cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 26 din

Legea nr. 33/1994, așa cum

rezultă din conținutul raportului întocmit de către experți, aspect reținut și

de instanța de apel, ca urmare a analizării și verificării conținutului

expertizei.

Prin raportul de expertiză întocmit

de comisia formată din cei trei experți - unul desemnat de instanță, unul de

către expropriat și unul de expropriator s-a concluzionat că despăgubirile

cuvenite apelantei-reclamante trebuie calculate fie prin raportare la suma de 93,23

lei/mp - concluzia expertului C.C., desemnat de expropriat, fie la 90,50 lei/mp

- concluzia expertului P.O., desemnat de instanță, fie la 12 lei/mp, concluzia

expertului M.I., desemnat de expropriator.

După cum reiese din concluziile

expertului, desemnat de

instanța de apel să

facă parte din comisia de experți la solicitarea pârâtului,

coroborate

cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv datele furnizate de Primăria

comunei Bărcănești cu privire la contracte de vânzare-cumpărare, încheiate

cu privire la terenuri de aceeași categorie, pe

raza unității administrativ teritoriale pe perioada 2007 - 2008, prețurile de

tranzacționare cu privire la acestea au variat.

Într-o atare situație și pentru

stabilirea cu respectarea dispozițiilor legale a calculului despăgubirilor, în

mod just s-a reținut că, expertul desemnat de pârât a procedat la efectuarea

unei

variante corecte, pornind de la

respectivele prețuri, pentru a ajunge la o valoare unitară justă și

acoperitoare.

Instanța de apel, în considerarea

dispozițiilor art. 27 alin. (1) al Legii nr. 33/1994, primind rezultatul

expertizei, l-a comparat cu oferta și pretențiile formulate de părți și a

concluzionat că opinia expertului desemnat de expropriator, care a pornit de la

prețul de tranzacționare, la care a adăugat și daunele suferite de către

expropriat, corespunde dispozițiilor legale în materie, mai mult cu cât

cuantumul despăgubirilor stabilite de acest expert coincide cu cel oferit de

expropriator.

Referitor la daunele aduse

proprietarului, se constată că reclamanta nu a făcut nicio dovadă cu privire la

acest aspect, iar toți experții au concluzionat că prejudiciul individual

suferit de expropriat este zero.

Văzând dispozițiile legale enunțate

și faptul că s-a făcut aplicarea acestor prevederi la întocmirea raportului de

expertiză tehnică, se constată că, în cauză, s-a stabilit o dreaptă

despăgubire, cu respectarea principiului apărării dreptului de proprietate

privată.

Susținerea reclamantei că, i s-ar fi

creat o situație mai grea în propria cale de atac, prin respingerea apelului, nu

poate fi primită, întrucât instanța de apel, în urma efectuării raportului de

expertiză, a reținut că despăgubirile ce se cuvin expropriatului, în cuantum de

26.609,99 lei, coincid cu cele oferite de expropriator, și consemnate

reclamantei M.M.

Critica recurentei cu privire la prețurile

declarate în contractele de vânzare-cumpărare sunt lipsite de suport probator și

nu pot fi luate în considerare la stabilirea prețului de tranzacționare al

imobilelor.

Față de cele ce preced, se constată

că au fost aplicate corect dispozițiile legale incidente în speță, ceea ce

impune respingerea recursului, în baza art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., cu consecința

păstrării deciziei pronunțate de instanța de apel

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta M.M. împotriva deciziei civile nr. 31 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a

încheierii de ședință din 08 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

februarie 2011.