ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2977/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2977/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin contestația înregistrată sub

nr. 8211/105 din 12 decembrie 2007 la Tribunalul Prahova, contestatorul I.M.A. a chemat în judecată pe intimata C.N.A.D.N.R. SA

București, în calitate de reprezentant al Statului Român, solicitând instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii de

stabilire a despăgubirilor nr. 284/2007, modificarea acestei hotărâri în sensul

acordării unor despăgubiri pentru terenul expropriat, proprietatea sa, situat

în com. Bărcănești, sat Bărcănești de 814,194 mp T.37 P.604/77 jud. Prahova, în

valoare de 42.787 lei echivalentul a 12.225 Euro, adică 15 Euro/mp, precum și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea

contestației, contestatorul a arătat ca în mod nelegal s-a dispus prin

hotărârea sus-menționată, acordarea unor despăgubiri pentru terenul expropriat

de 10.260,56 lei, fără să se țină seama de prețul de circulație al terenului în

zonă, de amplasamentul acestuia, de pagubele ce i se cauzează ca urmare a

exproprierii acestui teren care reprezintă singura sursa de hrană a familiei

sale.

La data de 08

ianuarie 2008, contestatorul și-a majorat câtimea pretențiilor în sensul că

solicită despăgubiri de 100 Euro/mp pentru terenul expropriat.

Prin sentința civilă nr. 2241 din

2 septembrie 2008 Tribunalul Prahova a admis în parte contestația precizată,

formulată de contestatorul I.M.A., și a anulat în parte Hotărârea nr. 284 din 16

noiembrie 2007 emisă de către intimata C.N.A.D.N.R. și a acordat despăgubiri

pentru terenul de 814,194 mp situat în com. Barcanești, T.37 P.604/77 jud. Prahova

ce aparține contestatorului în valoare totală de 33.316,81 lei.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut că, potrivit hotărârii de stabilire a

despăgubirilor nr. 284 din 16 noiembrie 2007, procesului-verbal nr. 284 din 18

septembrie 2007, documentației topografice din luna martie 2005, memoriului tehnic

depus la dosar, s-a dispus exproprierea și aprobarea acordării de despăgubiri

în favoarea contestatorului pentru exproprierea terenului proprietatea acestuia

de 814,194 mp situat în com. Bărcănești, T.37 P.604/77, despăgubiri stabilite

în baza art. 6 din Legea nr. 198/2004 în valoare totală de 10260,56 lei,

despăgubiri cu care contestatorul nu a fost de acord la 18 septembrie 2007.

În cuprinsul precizărilor

întocmite de expertul consilier al contestatorului ing. B.N., la expertiza

sus-menționată, s-a specificat că terenul în litigiu de 814,194 mp ar fi fost

trecut ulterior în intravilan, aflându-se în aproprierea restului terenului

contestatorului pe care se află casa de locuit, iar valoarea acestuia este de

229.122 lei, respectiv, 281,41 lei/mp, în raport de valoarea aplicată pentru un

teren vecin, stabilită prin Hotărârea nr. 53 din 10 ianuarie 2007 în favoarea

numitului V.A.L.

Din raportul de

expertiza tehnică - completare ing. A.A. efectuat în urma obiecțiunilor

formulate de părți, a reieșit că valoarea totală a terenului supus exproprierii

este de 32.600 lei în funcție de 11 Euro/mp, în raport de valoarea de

circulație la data efectuării expertizei și de 293 lei la 16 noiembrie 2007, în

funcție de prețul pe mp de 36 lei.

Împotriva sus menționatei decizii

a declarat apel în termen legal pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A precizat apelantul că sentința

pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală și netemeinică față de faptul că

instanța de fond, a dispus omologarea raportului de expertiză întocmit de

expert A.A. și obligarea Statului Român prin C.N.A.D.N.R. la plata de

despăgubiri în baza acestuia.

Astfel, potrivit prevederilor

art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994 comisia de experți numită de instanță

trebuie să întocmească un singur raport de expertiză, semnat de toți aceștia,

ceea ce nu s-a întâmplat.

A învederat apelantul pârât că

expertiza ce se va administra va avea în vedere valoarea reală a despăgubirilor

de la data consemnării sumei de bani în contul expropriatului, întrucât de la

data consemnării despăgubirilor terenul a trecut de drept în proprietatea

statului, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 194/2004.

Pe de altă parte, sentința

instanței de fond este nelegală și netemeinică și datorită faptului că, prin

omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul N.C. si prin admiterea

cererii de chemare în judecată, reclamanta se îmbogățește fără justă cauză pe

seama Statului Român.

Un alt motiv de apel se referă la

faptul că Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a procedat deja la consemnarea sumei

de 10260,56 Ron situație față de care se impunea obligarea doar la diferența

între suma consemnată și valoarea reală stabilită de instanță.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond a formulat apel și reclamantul, criticând-o pentru

nelegalitate față de faptul că despăgubirea trebuia stabilită în cuantumul

precizat de expertul B.N., având în vedere că prețul de circulație a

terenurilor din zonă este mult mai mare decât prețul stabilit de expert D.,

amplasamentul acestui teren care se află în vecinătatea casei sale, astfel

încât terenului rămas neexpropriat îi scade considerabil valoarea, precum și

pagubele produse prin neutilizarea acestui teren pe care a cultivat legume și

cereale.

Curtea, examinând apelurile prin

prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a normelor

legale incidente în cauză, a constatat că acestea sunt fondate deoarece referitor

la apelul declarat de Statul Român prin C.N.A.D.N.R., Curtea constatat că

potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor se va constitui o comisie

de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de

expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse

exproprierii.

Așa fiind, criticile apelantului

potrivit cu care instanța de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit

de expert A.A., a încălcat prevederile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994

care impun ca în cauzele de exproprieri comisia de experți trebuie să

întocmească un singur raport de expertiză, semnat de toți experții sunt

fondate.

Referitor la motivul de apel prin

care se critică faptul că instanța de fond nu a procedat la scăderea din

valoarea despăgubirii a sumei deja consemnate, Curtea a constatat că aceste

este întemeiat, având în vedere că la fila 31 (dosar apel) se află dovada

consemnării sumei la C.E.C. pe numele expropriatului.

Pe cale de consecință a fost

admis apelul declarat de Statul Român prin C.N.A.D.N.R., astfel încât la

stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța de apel a ținut seama de suma

deja consemnată pe numele expropriatului, care a fost scăzută din valoarea

despăgubirii.

Referitor la criticile privind

modul de stabilire a despăgubirilor, formulate de ambii apelanți, Curtea a reținut

că potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

Față de aceste considerente

Curtea și, având în vedere disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994 menționată mai

sus, în conformitate, cu care valoarea despăgubirii se stabilește în funcție de

data întocmirii raportului de expertiză, Curtea a constatat că, valoarea de

31144,44 RON stabilită de raportul de expertiză P.O. ( fila 82 dosar apel)

reprezintă o valoare justă și acoperitoare de despăgubire.

Instanța nu a avut în vedere

valoarea despăgubirilor stabilită prin refacerile ulterioare ale raportului de

expertiză întrucât, deși piața imobiliară a scăzut considerabil, expertul

stabilește pentru terenul expropriat valori în creștere față de raportul de

expertiză inițial.

Față de aceste considerente

Curtea a admis și apelul formulat de contestator, a schimbat în parte sentința

în sensul că valoarea despăgubirilor pentru terenul în litigiu este de

31.144,44 RON, sumă ce a fost calculată de expertul P.O. prin scăderea sumei de

10.260 lei consemnată de expropriator.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței.

În baza art. 276 C. proc. civ. s-au

compensat cheltuielile de judecată.

Împotriva deciziei civile 84 din

27 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești au declarat recurs atât reclamantul,

cât și Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi.

Recurentul Statul Român susține

că raportul de expertiză privind evaluarea imobiliară întocmit în apel nu

respectă dispozițiile legale, având în vedere faptul că expertul desemnat de

către apelantul reclamant nu era abilitat ca expert evaluator și nu era atestat

A.N.E.V.A.R., motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 1 și 9 C. proc. civ.

Se consideră că atât instanța

de apel, cât și cea de fond au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 conform cărora la calcularea despăgubirilor, experții precum

și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând imobilele de același fel

în unitatea administrativ teritorială, motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel, prin omologarea

punctelor de vedere întocmite de experți, a ținut cont la stabilirea

despăgubirilor de prețurile de ofertare apărute pe internet și în presa

prahoveană, ignorând astfel dispozițiile legale ale art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994.

În concepția recurentului‚ Statul

Român, există o diferență foarte mare între prețurile de „ofertare” și cele

reale, iar despăgubirea acordată de Statul Român, prin hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 316 din 17 decembrie 2007 este îndestulătoare.

Și reclamantul I.A. a declarat

recurs împotriva deciziei civile nr. 84 din 27 aprilie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, susținând că aceasta este dată cu aplicarea greșită a

legii, în speță, prin încălcarea art. 25-26 din Legea 33/1994.

Recurentul precizează că prețul

de circulație al terenului în zonă este mult mai mare decât prețul stabilit de exp.

D. (care a „evaluat” la aceeași valoare majoritatea terenurilor din zona de

sud-est a țării fără a avea în vedere pagubele produse prin expropriere,

categoria de folosință a acestor terenuri și valoarea de circulație).

Mai mult, despăgubirile au fost

stabilite diferențiat și fără un criteriu stabilit - astfel, au fost acordate

despăgubiri de 10 ori mai mari, unor persoane ale căror terenuri se aflau la

mare distanță față de gospodăria acestora și exproprierea nu producea

prejudicii mari.

Instanța, deși a admis de 4 ori

obiecțiunile reclamantului la raportul de expertiză efectuat (dispunându-se

refacerea expertizei), la pronunțarea deciziei a avut în vedere raportul de

expertiză inițial (refăcut de 4 ori) și nu raportul de expertiză final, conform

căruia despăgubirea cuvenită contestatorului ar fi fost în cuantum de 61.216

lei, încălcând astfel dispozițiile art. 25-26 din Legea 33/1994. Mai mult, pentru

un teren similar ( aflat în aceeași tarla și aceeași parcelă) s-au acordat

contestatoarei despăgubiri în cuantum de 30 Euro/mp.

Analizând recursurile declarate

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce succed:

Pentru a fi incident motivul de

nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca

hotărârea să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie

lipsită de temei legal.

În cauză susținerile recurenților

privind eronata interpretare a dispozițiilor art. 25-26 din Legea nr. 33/1994

nu se justifică.

Reținându-se caracterul

excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării

unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată,

dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituția României a fost preluată în

Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din această lege statuându-se că exproprierea de

imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate

publică, după o deplină și prealabilă despăgubire, prin hotărâre

judecătorească.

Art. 26 din Legea nr. 33/1994

prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La

stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

De asemenea, jurisprudența contenciosului

European a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, ca o măsură

privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele

interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor

fundamentale ale individului. Această măsură trebuie să fie, în același timp,

convenabilă pentru realizarea actului ei legitim și nedisproporționată față de

acesta (CEDO, Hotărârea din 21 februarie 1986, James și alții c. Regatul Unit).

Din dispozițiile legale

menționate rezultă că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul

unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea

adevărată a bunului expropriat.

În cauză, instanțele de judecată

au aplicat și interpretat în mod just dispozițiile legale suscitate, raportul

de expertiză întocmit în faza procesuală a apelului respectând aceste proceduri

legale. Critica recursului Statul Român privind lipsa abilitării ca expert

evaluator și a atestării expertului desemnat nu se justifică, din înscrisul

depus la dosarul cauzei rezultă că acest expert posedă acest atestat, fiind

întrunite condițiile prevăzute de textul de lege în privința compunerii

comisiei de experți.

Nici celelalte susțineri ale

recurentului reclamant și ale recurentului pârât nu pot conduce la reținerea

nelegalității deciziei recurate, expertiza efectuată în cauză a avut în vedere

dispozițiile art. 25-26 din Legea nr. 33/1994, a ținut cont de prețurile cu

care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, în unitatea

administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Pentru aceste considerente, se

vor respinge ambele recursuri, în baza art. 312 C. proc. civ. și se va menține

decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamantul I.A. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA

împotriva deciziei civile nr. 84 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 martie 2011.