ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3258/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova, sub nr. 5569/105/2008, reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin C.N.A.D.N.R. SA, a formulat contestație împotriva cuantumului despăgubirii stabilită la art. 2 din Hotărârea nr. 65 din 10 ianuarie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren situat în comuna Bărcănești, sat Bărcănești, județul Prahova, iar, în urma aplicării procedurile privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție a autostrăzii din București către Transilvania, Statul Român a început procedura de expropriere a unei părți din terenul mai sus menționat, astfel ca, urmare aplicării în teren a planurilor autostrăzii s-a propus exproprierea unei suprafețe de 365,386 mp, cu număr cadastral 1330. A mai susținut reclamanta, că prin Hotărârea nr. 65 din 10 ianuarie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, la art. 2 s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 4.604, 63 RON, și că nu este de acord cu suma stabilită ca despăgubire, deoarece terenul are prețul real mult mai mare decât cel stabilit prin expertiza evaluatorie.

Prin sentința civilă nr. 811 din 8 aprilie 2009, Tribunalul Prahova a admis cererea formulată în baza Legii nr. 33/1994 și a modificat în parte hotărârea contestată, în sensul că a stabilit dreptul la despăgubire al reclamantei M.M. pentru terenul în suprafață de 365,386 mp, situat în comuna Bărcănești, sat Bărcănești, jud. Prahova, pentru suma de 6916,76 EURO, în echivalent în lei la data plății, sumă din care se vor scădea despăgubirile deja achitate, de 4.604,63 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta M.M. a chemat în judecată Statul Român-prin C.N.A.D.N.R.

SA, solicitând modificarea Hotărârii nr. 65 din 10 ianuarie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat, în suprafață de 365,386 mp; că, la stabilirea despăgubirii, care se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, se va ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia; că reclamantei, în calitate de proprietar al suprafeței de teren de 365,386 mp supusă exproprierii, i s-a oferit suma de 4.604, 63 lei cu titlu de despăgubire, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor, nr. 65 din 10 ianuarie 2007, și că instanța, comparând concluziile raportului de expertiză topo întocmit de ing.

C.R., cu oferta efectuată de pârâtă, conform hotărârii mai sus menționată și cu punctul de vedere exprimat de către expertul-consilier desemnat de intimată-pârâtă, a apreciat că oferta efectuată de pârâtă este sub prețul de circulație al imobilului, astfel cum acesta apare în publicațiile imobiliare. S-a mai reținut, că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul numit de instanță, C.R., terenul expropriat, în suprafață de 365,386 mp, face parte dintr-o proprietate totală de 6547 mp, teren, cu ieșire la DN 1, pe care se află casa reclamantei, în continuare aflându-se terenul arabil în suprafață de 6277 mp și că, prin două exproprieri succesive, una de 2100 mp și alta de 365,386 mp, întreaga proprietate a fost ruptă în trei părți, pe mijloc, astfel că accesul la terenul din spate se va face în viitor pe căi ocolite.

Prin decizia civilă nr. 129 din 16 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român - prin C.N.A.D.N.R. SA; a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a stabilit dreptul la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 365,386 mp, situat în comuna Bărcănești, sat Bărcănești, județul Prahova, în cuantum de 4.603,86 lei; a menținut restul dispozițiilor sentinței și a obligat pe intimata M.M., către apelantul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA, la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că este fondată critica apelantei în sensul că s-a omologat în mod greșit expertiza întocmit de exp.

C.R., care nu a avut în vedere prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv prețul de piață, ci prețurile din ofertele de vânzare pe care le-a luat din ziarul „Raid". Expertul C.R. a arătat în lucrarea efectuată că prețurile terenurilor sunt cele din publicațiile imobiliare, ajungând la o valoare a terenului în litigiu de 6.916, 76 Euro. Chiar dacă expertiza nu este unică, în sensul că punctul de vedere al expertului consilier M.I. este depus separat, nu înseamnă că nu s-a depus un raport unic. Din expertiza efectuată în apel, rezultă că valorile stabilite pentru terenul expropriat de experții M.G.

și C.C. sunt mult mai mari decât cele stabilite de instanța de fond, dar, având în vedere că nu se poate înrăutăți situația apelantului în propria cale de atac, conform art. 296 C. proc. civ., nu s-a omologat acest punct de vedere. Ținând cont că intimata-contestatoare a fost de acord cu prețul stabilit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, iar expertul consilier M.I. a ajuns la concluzia că prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele în zona respectivă este de 12 lei/mp, deci suma la care are dreptul reclamanta este de 4603,86 lei, stabilită și prin procesul-verbal nr.65/2006, curtea a omologat această expertiză. Nu s-a avut în vedere expertiza efectuată la instanța de fond, cu motivarea că la întocmirea acesteia nu s-au avut în vedere prețurile cu care se vând în mod obișnuit terenurile în zona respectivă, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.M., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a admis apelul declarat de C.N.A.D.N.R. SA. Împotriva sentinței civile nr. 811 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova si a stabilit aceeași valoare a despăgubirii ca si cea trecuta în hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor emisa de C.N.A.D.N.R. SA., conform punctului de vedere al expertului desemnat de aceasta, motivând că punctele de vedere exprimate in conținutul raportului de expertiza de expertul desemnat de instanța si expertul desemnat de reclamantă nu sunt în concordanță cu normele ce au incidența în materia exproprierilor; că apelanta C.N.A.D.N.R.

SA a formulat apel susținând ca expertiza efectuată la instanța de fond nu ar fi fost întocmită cu respectarea dispozițiilor din Legii nr. 33/ 1994, nefiind redactat un raport comun de către toți experții participanți in comisia de evaluare, și că, în faza de apel, instanța a apreciat, îmbrățișând punctul de vedere al apelantei C.N.A.D.N.R. SA, că se impune refacerea probatoriului cu expertiză și a dispus întocmirea unei noi lucrări de către o nouă comisie de experți. După întocmirea lucrării, instanța de apel a apreciat total nelegal că trebuie îndepărtate punctele de vedere ale experților desemnați de instanță, dar si de reclamantă, si a ales punctul de vedere al expertului desemnat de Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., cu mențiunea că numai punctul acestuia de vedere ar corespunde criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, ceea ce este în total dezacord cu norma legală indicată.

Astfel, potrivit textului indicat „despăgubirea” se compune din valoarea reală a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La evaluarea cuantumului despăgubirilor, experții precum si instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare si dovezile prezentate de acestea. Textul legal enunțat stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul, data de referință, în raport de care se determină cuantumul despăgubirii, care este „data întocmirii raportului de expertiză”, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Prin raportare la practica judiciară în materie, fundamentată pe interpretarea corecta și în spiritul normei de drept aplicabile, se arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală prin care a admis apelul părții adverse și a schimbat hotărârea instanței de fond, acordând în fapt aceeași sumă ca cea din conținutul hotărârii de expropriere. Or, expertul desemnat de C.N.A.D.N.R. SA în comisie a expus un punct de vedere cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece, deși expertiza în faza de apel a fost efectuată în luna mai 2010, totuși „valoarea” prezentată în raportul de expertiză este absolut identică cu cea oferită de expropriator la inițierea demersurilor pentru construcția autostrăzii.

S-a conchis, că suma de 6916,76 Euro, reprezenta o medie ponderată între suma stabilită de expertul desemnat de instanța de apel și expertul desemnat de reclamantă, fiind în fapt suma stabilita de prima instanța. Examinând decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente: Prin criticile formulate, recurenta-reclamantă critică decizia civilă recurată ca fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că instanța de apel a însușit punctul de vedere al apelantei-pârâte, respectiv al expertului desemnat de aceasta la efectuarea expertizei, ceea ce a condus, în fapt, la acordarea aceleiași sume ca și cea stabilită prin hotărârea contestată.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se având, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativă teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Experții vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale. În cazul exproprierii parțiale, dacă partea din imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere a daunelor”.

În speță, instanța de apel, legal, nu a omologat expertiza efectuată la prima instanță, întrucât prin aceasta s-a stabilit cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile din publicațiile de vânzare și nu în raport de prețul cu care se vând terenurile în unitatea administrativ-teritorială în care este situat terenul în litigiu, iar, în ceea ce privește expertiza efectuată în apel a stabilit cuantumul despăgubirilor, în principal, ținând seama de faptul că reclamanta a fost de acord cu prețul stabilit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, iar, în subsidiar, de faptul că expertul desemnat de pârâtă a ajuns la concluzia că prețul cu care se vând în zonă terenurile la data efectuării raportului de expertiză este de 12 lei/mp, deci suma la care are dreptul reclamanta este de 4603,86 lei.

Procedând astfel, instanța de apel a analizat apelul pârâtei atât prin raportare la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, cât și prin raportare la dispozițiile art. 20 din același act normativ, deși nu a arătat expres acest fapt. Astfel, prin procesul-verbal nr. 66 din 19.11.2006 încheiat de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local al comunei Bărcănești, județul Prahova, ce se constituie în anexă și face parte integrantă din hotărârea contestată, s-a stabilit despăgubirea la care este îndreptățită reclamanta ca fiind de 4.604,63 lei RON, proces verbal ce a fost semnat de aceasta, în calitate de persoană expropriată, iar din conținutul acestuia rezultă că reclamanta „declară că este de acord ca pentru imobilul ce urmează a fi expropriat, să primească cu titlu de despăgubire suma totală de 4.604,63 lei RON”.

Prin urmare, cu aplicarea corectă a art. 20 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a stabilit dreptul reclamantei la o despăgubire în sumă de 4.604,63 lei (RON), deoarece aceasta nu a respins propunerea expropriatorului cu privire la cuantumul despăgubirii propuse. Or, ulterior acceptării propunerii expropriatorului, reclamanta nu poate veni în instanță și contestă hotărârea prin care „s-a acordat despăgubirea propusă de expropriator și cu care acesta a fost de acord”, deoarece calea contestației în justiție împotriva hotărârii comisiei este deschisă numai în ipoteza respingerii de către persoana expropriată a propunerii de despăgubire. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva deciziei nr. 129 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.