ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3258/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Prahova, sub nr. 5569/105/2008, reclamanta M.M., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin C.N.A.D.N.R. SA, a formulat

contestație împotriva cuantumului despăgubirii stabilită la art. 2 din

Hotărârea nr. 65 din 10 ianuarie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că este proprietara unui teren situat în comuna Bărcănești,

sat Bărcănești, județul Prahova, iar, în urma aplicării procedurile privind

unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție a autostrăzii din București

către Transilvania, Statul Român a început procedura de expropriere a unei

părți din terenul mai sus menționat, astfel ca, urmare aplicării în teren a

planurilor autostrăzii s-a propus exproprierea unei suprafețe de 365,386 mp, cu

număr cadastral 1330.

A mai susținut

reclamanta, că prin Hotărârea nr. 65 din 10 ianuarie 2007 emisă de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, la art. 2 s-a stabilit cuantumul

despăgubirilor la suma de 4.604, 63 RON, și că nu este de acord cu suma

stabilită ca despăgubire, deoarece terenul are prețul real mult mai mare decât

cel stabilit prin expertiza evaluatorie.

Prin sentința civilă

nr. 811 din 8 aprilie 2009, Tribunalul Prahova a admis cererea formulată în

baza Legii nr. 33/1994 și a modificat în parte hotărârea contestată, în sensul

că a stabilit dreptul la despăgubire al reclamantei M.M. pentru terenul în

suprafață de 365,386 mp, situat în comuna Bărcănești, sat Bărcănești, jud. Prahova,

pentru suma de 6916,76 EURO, în echivalent în lei la data plății, sumă din care

se vor scădea despăgubirile deja achitate, de 4.604,63 lei.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta M.M. a chemat în

judecată Statul Român-prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând modificarea Hotărârii

nr. 65 din 10 ianuarie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor acordate pentru

terenul expropriat, în suprafață de 365,386 mp; că, la stabilirea despăgubirii,

care se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite, se va ține seama de prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia; că reclamantei, în

calitate de proprietar al suprafeței de teren de 365,386 mp supusă exproprierii,

i s-a oferit suma de 4.604, 63 lei cu titlu de despăgubire, prin Hotărârea de

stabilire a despăgubirilor, nr. 65 din 10 ianuarie 2007, și că instanța,

comparând concluziile raportului de expertiză topo întocmit de ing. C.R., cu

oferta efectuată de pârâtă, conform hotărârii mai sus menționată și cu punctul

de vedere exprimat de către expertul-consilier desemnat de intimată-pârâtă, a

apreciat că oferta efectuată de pârâtă este sub prețul de circulație al

imobilului, astfel cum acesta apare în publicațiile imobiliare.

S-a mai reținut, că,

potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul numit de instanță, C.R.,

terenul expropriat, în suprafață de 365,386 mp, face parte dintr-o proprietate

totală de 6547 mp, teren, cu ieșire la DN 1, pe care se află casa reclamantei,

în continuare aflându-se terenul arabil în suprafață de 6277 mp și că, prin

două exproprieri succesive, una de 2100 mp și alta de 365,386 mp, întreaga

proprietate a fost ruptă în trei părți, pe mijloc, astfel că accesul la terenul

din spate se va face în viitor pe căi ocolite.

Prin decizia civilă

nr. 129 din 16 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român

- prin C.N.A.D.N.R. SA; a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul

că a stabilit dreptul la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 365,386 mp,

situat în comuna Bărcănești, sat Bărcănești, județul Prahova, în cuantum de

4.603,86 lei; a menținut restul dispozițiilor sentinței și a obligat pe

intimata M.M., către apelantul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA, la plata sumei

de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că este fondată critica

apelantei în sensul că s-a omologat în mod greșit expertiza întocmit de exp. C.R.,

care nu a avut în vedere prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului

de expertiză, respectiv prețul de piață, ci prețurile din ofertele de vânzare

pe care le-a luat din ziarul „Raid".

Expertul C.R. a

arătat în lucrarea efectuată că prețurile terenurilor sunt cele din

publicațiile imobiliare, ajungând la o valoare a terenului în litigiu de 6.916,

76 Euro.

Chiar dacă expertiza

nu este unică, în sensul că punctul de vedere al expertului consilier M.I. este

depus separat, nu înseamnă că nu s-a depus un raport unic.

Din expertiza

efectuată în apel, rezultă că valorile stabilite pentru terenul expropriat de

experții M.G. și C.C. sunt mult mai mari decât cele stabilite de instanța de

fond, dar, având în vedere că nu se poate înrăutăți situația apelantului în

propria cale de atac, conform art. 296 C. proc. civ., nu s-a omologat acest

punct de vedere.

Ținând cont că

intimata-contestatoare a fost de acord cu prețul stabilit de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004, iar expertul consilier M.I. a ajuns la concluzia

că prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele în zona respectivă este de

12 lei/mp, deci suma la care are dreptul reclamanta este de 4603,86 lei,

stabilită și prin procesul-verbal nr.65/2006, curtea a omologat această

expertiză.

Nu s-a avut în vedere

expertiza efectuată la instanța de fond, cu motivarea că la întocmirea acesteia

nu s-au avut în vedere prețurile cu care se vând în mod obișnuit terenurile în

zona respectivă, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă

cauză.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta M.M., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, a

arătat că, în mod greșit, instanța de apel a admis apelul declarat de C.N.A.D.N.R.

SA.

Împotriva sentinței

civile nr. 811 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova si a

stabilit aceeași valoare a despăgubirii ca si cea trecuta în hotărârea de

stabilire a cuantumului despăgubirilor emisa de C.N.A.D.N.R. SA., conform

punctului de vedere al expertului desemnat de aceasta, motivând că punctele de

vedere exprimate in conținutul raportului de expertiza de expertul desemnat de

instanța si expertul desemnat de reclamantă nu sunt în concordanță cu normele

ce au incidența în materia exproprierilor; că apelanta C.N.A.D.N.R. SA a

formulat apel susținând ca expertiza efectuată la instanța de fond nu ar fi

fost întocmită cu respectarea dispozițiilor din Legii nr. 33/ 1994, nefiind

redactat un raport comun de către toți experții participanți in comisia de

evaluare, și că, în faza de apel, instanța a apreciat, îmbrățișând punctul de

vedere al apelantei C.N.A.D.N.R. SA, că se impune refacerea probatoriului cu expertiză

și a dispus întocmirea unei noi lucrări de către o nouă comisie de experți.

După întocmirea

lucrării, instanța de apel a apreciat total nelegal că trebuie îndepărtate

punctele de vedere ale experților desemnați de instanță, dar si de reclamantă,

si a ales punctul de vedere al expertului desemnat de Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.,

cu mențiunea că numai punctul acestuia de vedere ar corespunde criteriilor

prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, ceea ce este în total dezacord cu

norma legală indicată.

Astfel, potrivit

textului indicat „despăgubirea” se compune din valoarea reală a imobilului si

din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La evaluarea

cuantumului despăgubirilor, experții precum si instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, precum

si de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare si dovezile prezentate de acestea.

Textul legal enunțat

stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirii, compusă din valoarea

reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul, data de

referință, în raport de care se determină cuantumul despăgubirii, care este „data

întocmirii raportului de expertiză”, conform dispozițiilor art. 25 din Legea

nr. 33/1994.

Prin raportare la practica

judiciară în materie, fundamentată pe interpretarea corecta și în spiritul

normei de drept aplicabile, se arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

nelegală prin care a admis apelul părții adverse și a schimbat hotărârea

instanței de fond, acordând în fapt aceeași sumă ca cea din conținutul hotărârii

de expropriere.

Or, expertul desemnat

de C.N.A.D.N.R. SA în comisie a expus un punct de vedere cu încălcarea

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece, deși expertiza în faza

de apel a fost efectuată în luna mai 2010, totuși „valoarea” prezentată în raportul

de expertiză este absolut identică cu cea oferită de expropriator la inițierea

demersurilor pentru construcția autostrăzii.

S-a conchis, că suma

de 6916,76 Euro, reprezenta o medie ponderată între suma stabilită de expertul

desemnat de instanța de apel și expertul desemnat de reclamantă, fiind în fapt

suma stabilita de prima instanța.

Examinând decizia în

limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin criticile

formulate, recurenta-reclamantă critică decizia civilă recurată ca fiind dată

cu aplicarea greșită a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că

instanța de apel a însușit punctul de vedere al apelantei-pârâte, respectiv al

expertului desemnat de aceasta la efectuarea expertizei, ceea ce a condus, în

fapt, la acordarea aceleiași sume ca și cea stabilită prin hotărârea contestată.

Potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La

calcularea despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se având, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativă teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Experții vor defalca despăgubirile

cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.

În cazul exproprierii parțiale, dacă partea din imobil rămasă neexpropriată va

dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții,

ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței

o eventuală reducere a daunelor”.

În speță, instanța de

apel, legal, nu a omologat expertiza efectuată la prima instanță, întrucât prin

aceasta s-a stabilit cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile din

publicațiile de vânzare și nu în raport de prețul cu care se vând terenurile în

unitatea administrativ-teritorială în care este situat terenul în litigiu, iar,

în ceea ce privește expertiza efectuată în apel a stabilit cuantumul

despăgubirilor, în principal, ținând seama de faptul că reclamanta a fost de

acord cu prețul stabilit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, iar,

în subsidiar, de faptul că expertul desemnat de pârâtă a ajuns la concluzia că

prețul cu care se vând în zonă terenurile la data efectuării raportului de

expertiză este de 12 lei/mp, deci suma la care are dreptul reclamanta este de

4603,86 lei.

Procedând astfel,

instanța de apel a analizat apelul pârâtei atât prin raportare la prevederile

art. 26 din Legea nr. 33/1994, cât și prin raportare la dispozițiile art. 20

din același act normativ, deși nu a arătat expres acest fapt.

Astfel, prin procesul-verbal

nr. 66 din 19.11.2006 încheiat de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 -

Consiliul local al comunei Bărcănești, județul Prahova, ce se constituie în

anexă și face parte integrantă din hotărârea contestată, s-a stabilit

despăgubirea la care este îndreptățită reclamanta ca fiind de 4.604,63 lei RON,

proces verbal ce a fost semnat de aceasta, în calitate de persoană expropriată,

iar din conținutul acestuia rezultă că reclamanta „declară că este de acord ca

pentru imobilul ce urmează a fi expropriat, să primească cu titlu de

despăgubire suma totală de 4.604,63 lei RON”.

Prin urmare, cu

aplicarea corectă a art. 20 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a stabilit

dreptul reclamantei la o despăgubire în sumă de 4.604,63 lei (RON), deoarece

aceasta nu a respins propunerea expropriatorului cu privire la cuantumul

despăgubirii propuse.

Or, ulterior

acceptării propunerii expropriatorului, reclamanta nu poate veni în instanță și

contestă hotărârea prin care „s-a acordat despăgubirea propusă de expropriator

și cu care acesta a fost de acord”, deoarece calea contestației în justiție

împotriva hotărârii comisiei este deschisă numai în ipoteza respingerii de

către persoana expropriată a propunerii de despăgubire.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta M.M. împotriva deciziei nr. 129 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 aprilie 2011.