ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4546/2013

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova, contestatorii M.I. și M.S.M. au chemat în judecată pe

intimatul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA, solicitând instanței ca, prin sentința ce va

pronunța, să dispună obligarea intimatului la plata sumei de 450.000 RON, cu

titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 485 m.p., situat

în comuna Bărcănești, județul Prahova și 150.000 RON, daune materiale pentru

construcția existentă pe teren, ce a fost grav avariată din cauza lucrărilor

efectuate pentru realizarea autostrăzii și care nu mai poate servi drept

locuință.

În motivarea cererii,

contestatorii au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 796/2000, au dobândit în proprietate teren în suprafață de 1.003 m.p.,

situat în comuna Bărcănești și locuința situată pe acesta. Din terenul de 1.003

m.p. li s-a expropriat suprafața de 485 m.p. (T.28, PA 2213, Ce 2214) conform

H.G. nr. 381/2009, stabilindu-se drept despăgubire suma de 145.306 RON.

Ulterior, contestatorii

și-au precizat cererea, în sensul că înțeleg să conteste Hotărârea nr.

1.011/2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pe

considerentul că despăgubirea stabilită, în cuantum de 145.306 RON, nu

reprezintă o completă despăgubire în sensul art. 1 și art. 26 din Legea nr.

33/1994, nefiind inclusă și valoarea prejudiciului ce le-a fost cauzat prin

expropriere.

În baza probelor

administrate, prin Sentința civilă nr. 1.574 din 01 martie 2012, Tribunalul

Prahova a admis contestația precizată, a modificat în parte hotărârea de

stabilire a despăgubirilor nr. 1.011 din 25 august 2009 emisă de intimat, în

sensul că a stabilit în favoarea contestatorilor dreptul de a încasa o

despăgubire în cuantum total de 499.936 RON, reprezentând c/val imobilului

expropriat, situat în comuna Bărcănești, T.28, Ce 2213, în suprafață de 485

m.p. și prejudiciul creat proprietarilor prin neexproprierea diferenței de

teren de 447 m.p. și deteriorarea majoră a locuinței aflată pe acesta, din

cauza lucrărilor de construcții pentru realizarea autostrăzii

București-Ploiești, conform raportului de expertiza T.C.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 1.011 din 28 august

2009, a fost expropriat terenul contestatorilor în suprafață de 485 m.p.,

situat în comuna Bărcănești, județul Prahova, stabilindu-se o despăgubire de

145.306 RON.

Instanța a apreciat

că, în raport de caracteristicile concrete ale terenului expropriat,

corespunzător criteriilor privind amplasamentul, prețul de tranzacționare pe

piața imobiliară practicată în zonă, coeficienții pozitivi și negativi

aplicabili, precum și față de prejudiciul cauzat prin dezmembrarea terenului de

952 m.p. (rămânând în proprietatea contestatorilor doar suprafața de 447 m.p.

împreună cu locuința, ce nu poate fi exploatată întrucât nu există ieșire la

calea publică, iar locuința prezintă degradări majore din cauza lucrărilor

executate la autostradă) cuantumul just al despăgubirii cuvenite

contestatorilor este de 499.936 RON, conform raportului de expertiză T.C.

Împotriva sentinței

tribunalului au declarat apel intimatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul

Prahova, susținând, în esență, că în mod nelegal prima instanță a omologat un

raport de expertiză ce nu a fost întocmit conform dispozițiilor art. 25 și 26

din Legea nr. 33/1994, pe de o parte, pentru că nu cuprinde și punctul de

vedere al expertului M.I., desemnat de expropriator, iar pe de altă parte,

pentru că, la stabilirea valorii terenului expropriat, nu s-a ținut seama de

prețurile reale de tranzacționare ale terenurilor din localitatea Bărcănești,

ci prețurile de ofertare publicate pe internet și ziare.

Prin Decizia civilă

nr. 10 din 18 februarie 2012 Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile și a

schimbat în tot sentința în sensul respingerii contestației precizate.

Examinând raportul de

expertiză întocmit în cauză, instanța de apel a constatat că singurul expert

care a respectat, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, criteriile

reglementate de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este expertul M.I.

(desemnat de expropriator) conform mențiunilor exprese din lucrare.

Astfel, a stabilit

valoarea unitară de despăgubire a terenului (prețul maxim cu care s-au vândut,

în mod obișnuit, terenurile intravilane în unitatea administrativ-teritorială

comuna Bărcănești) la 16,51 RON/m.p., iar valoarea totală de despăgubire a

terenului la 299,60 RON/m.p. Diferența dintre cele două valori (16,15 RON/m.p.,

respectiv 299,60 RON/m.p.) reprezintă daunele aduse proprietarilor, prin

exproprierea suprafeței de 485 m.p. din 932 m.p. (avându-se în vedere toate

aspectele legate de restul de teren rămas neexpropriat) precum și prin

deteriorarea construcției datorată apropierii de rambleul autostrăzii.

Instanța nu a

omologat cuantumul despăgubirilor stabilit de experții T.C. și C.C. (499.036

RON, respectiv 491.194 RON) întrucât, pe de o parte, au avut în vedere

prețurile de ofertare ale terenurilor menționate în publicațiile imobiliare de

pe internet, iar pe de altă parte, au inclus în cuantum valoarea de piață și a

terenului de 447 m.p., precum și a construcției existentă pe acesta, ce nu au

făcut obiectul exproprierii, ajungându-se astfel, în pofida dispozițiilor

legale arătate în precedent, la o îmbogățire fără justă cauză a

contestatorilor.

În considerarea argumentelor

expuse în precedent, instanța, prin raportare la art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 33/1994, și-a însușit punctul de vedere al expertului M.I., apreciind că

stabilirea unei despăgubiri de 299,60 RON/m.p. la data efectuării raportului de

expertiză, egală cu cea stabilită de apelantul-intimat prin hotărârea de

acordare a despăgubirilor, este cea corectă și în conformitate cu dispozițiile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, reprezentând o justă despăgubire a

proprietarilor.

Împotriva deciziei instanței

de apel au declarat recurs reclamanții, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ. susținând că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și

a pronunțat o hotărâre nelegală. În argumentare au arătat că greșit s-a

apreciat că prin acordarea despăgubirilor pentru terenul neexpropriat s-ar

realiza o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților. De asemenea, greșit s-a

avut în vedere punctul de vedere al expertului M. care nu a propus nicio sumă

pentru acoperirea prejudiciului și a avut în vedere prețurile imobilelor de

același fel de la nivelul anilor 2007 - 2008, deși expertiza s-a efectuat în

cursul anului 2011.

Instanța având a se

pronunța cu precădere asupra excepției nulității recursului invocată de

Reprezentanta Ministerului Public, va respinge această excepție întrucât

criticile inserate în motivarea recursului vizează nerespectarea condițiilor

legale impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1994 și se încadrează în pct. 9 al

art. 304 C. proc. civ.

Recursul este fondat

pentru considerentele care succed.

Singurul criteriu

pentru stabilirea despăgubirii, prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 este valoarea reală a imobilului, ținându-se seama de prețul cu care se

vând imobilele de același fel la data efectuării raportului de expertiză.

Or, în speță, punctul

de vedere al expertului M.I. însușit de instanța de apel, nu a ținut cont de

acest criteriu, întrucât s-a raportat la prețurile de vânzare de la nivelul

anilor 2007 - 2008, fără a aplica niciun indice de corecție, deși raportul s-a

efectuat la 2 iunie 2011.

De asemenea, soluția

propusă de instanța de apel vine în contradicție și cu dispozițiile art. 26

alin. (1) din Legea nr. 33/1994 care prevăd că despăgubirea acordată se compune

din valoarea reală a bunului și din prejudiciul cauzat proprietarului. În

cauză, reclamanților nu le-a fost expropriat tot terenul, ci doar 845 mp,

rămânându-le în proprietate o diferență de 447 mp pe care se află amplasată o

construcție care nu poate fi exploatată întrucât terenul nu mai are ieșire la

calea publică și care a fost serios avariată de lucrările executate la

autostradă.

Nu se poate susține

că urmare a exproprierii recurenților nu li s-ar fi creat un prejudiciu și că

prin acoperirea acestuia s-ar realiza o îmbogățire fără just temei pentru aceștia,

deoarece, în realitate recurenții sunt prejudiciați, în condițiile în care,

după exproprierea suprafeței de teren din litigiu, restul de teren rămas în

proprietatea lor pe care se află construcția nu mai are cale de acces, iar

construcția nu mai poate fi folosită potrivit scopului pentru care a fost

edificată.

La stabilirea

cuantumului real al despăgubirii, instanța trebuia să aibă în vedere și aceste

aspecte. Mai mult, ar fi trebuit să observe și jurisprudența contenciosului

european care a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că o măsură

privativă de libertate trebuie să păstreze un just echilibru între exigențele

interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor

fundamentale ale individului.

Față de considerentele

expuse, recursul se va admite, iar decizia atacată va fi casată cu trimitere

spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, se va

reface raportul de expertiză avându-se în vedere toate aspectele semnalate în

prezentele considerente, respectiv stabilirea prețului real al terenului

expropriat la data efectuării raportului de expertiză, prin aplicarea indicelui

de corecție la valoarea de piață și a prejudiciului cauzat recurenților de

imposibilitatea folosirii normale a imobilelor rămase în proprietatea lor. La

stabilirea cuantumului prejudiciului se vor avea în vedere și constatările din

raportul sinteză potrivit cărora terenul rămas în proprietatea recurenților, în

urma exproprierii, nu mai are acces la calea publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de reprezentanta Ministerului Public.

Admite recursul

declarat de contestatorii M.S.M. și M.I. împotriva Deciziei nr. 10 din 18

februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pe care o casează și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AM