ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 135/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 92 din 16 iunie 2008 a respins ca neîntemeiată excepția prematurității invocată de pârâta A.V.A.S. A fost admisă în parte contestația la executare formulată de reclamanta SC A.C. SA cu sediul social în comuna Nalbant, Județul Tulcea în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. cu sediul social în București, în sensul că a anulat formele de executare referitoare la încasarea sumei de 8.078,75 lei și a obligat intimata la restituirea către contestatoare a sumei de 8.078,75 lei încasată ilegal. De asemenea a mai fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 1.328,86 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a analizat cu precădere excepția prematurității, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 51/1998 sub aspectul îndeplinirii procedurii prealabile și nu cele ale art. 720 1 C. proc. civ., care se aplică acțiunilor comerciale evaluabile în bani. A fost respinsă excepția prematurității ca neîntemeiată având în vedere principiul de drept potrivit căruia generalia specialibus non derogant , temeiul juridic invocat de intimată și art. 6 din Declarația Europeană a Drepturilor Omului.

Pe fondul cauzei, s-a constatat că cererea de contestație la executare și de întoarcere a executării este întemeiată în parte și că mențiunile din înscrisurile existente la dosar se coroborează cu recunoașterea intimatei referitor la suma care cade sub incidența Legii nr. 190/2004 și aceea a contestatoarei privitor la suma datorată, cu faptul că referitor la suma de 10.076,85 lei nu sunt mențiuni în certificatul de obligații bugetare și că prin O.P. nr. 319 din 7 martie 2005 intimata a încasat în contul creanței suma totală de 24.649,99 lei, deși trebuia să încaseze doar 1.6571,24 lei. În baza Protocolului nr. 14 din 25 februarie 2004 A.V.A.S. a preluat o creanță fiscală aferentă contestatoarei în valoare nominală de 32.728,74 lei, care reprezintă obligație de plată restantă, existentă în evidența contabilă a CAS la data de 30 iunie 2003, actualizată cu dobânzi și penalități până la data de 31 decembrie 2003. Pentru recuperarea creanței A.V.A.S.

a început procedura executării silite prin afișarea somației colective nr. 4928 din 4 martie 2004 la sediul CAS Tulcea și prin blocarea conturilor contestatoarei. Prin ordinul de plată nr. 319 din 7 martie 2005 intimata a încasat suma de 24.649,99 lei. Prin Ordinul nr. 1512 din 1 octombrie 2006, în baza adreselor ADS nr. 12757 din 7 august 2006 și nr. 13059 din 6 septembrie 2006 a procedat la deblocarea conturilor bancare ale contestatoarei, instituind sechestru asupra patrimoniului S.C. A.C. SA. La data de 22 decembrie 2006 D.G.F.P. CĂLĂRAȘI a emis un nou certificat de obligații bugetare cu nr. 43426, care l-a înlocuit pe cel emis la data de 8 noiembrie 2006 sub nr. 40834. Împotriva sentinței comerciale nr. 92 din 16 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta SC A.C.

SA cât și pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI, care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează. Reclamanta SC A.C. SA Nalbant, fără a indica temeiul de drept al cererii de recurs, a solicitat admiterea recursului, desființarea în totalitate a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii formulate cu consecința obligării A.V.A.S. BUCUREȘTI la restituirea sumei de 18.155,19 Ron actualizată, precum și cheltuieli de judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a expus împrejurarea că, așa cum reiese din Certificatul Fiscal toate datoriile curente erau achitate, iar pârâta A.V.A.S. nu a ținut seama de facilitățile prevăzute în Legea nr. 507/2004, astfel că din totalul debitului de 32.728,74 Ron trebuia executată numai suma de 5.487,10 Ron, urmând ca pentru diferența de 27.341,64 Ron să se emită Ordin Comun.

Recurenta pârâtă A.V.A.S. a solicitat în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței criticate, în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerea ca nelegală și netemeinică a acțiunii reclamantei. S-a evocat, în principal că, instanța de fond a încălcat prevederile art. 129 C. proc. civ. deoarece nu a pus în vedere intimatei să-și precizeze acțiunea, reținându-se că cererea este lacunară și informă sub aspectul dispozițiilor art. 112 pct. 3 și 4 C. proc. civ. S-a cerut admiterea excepției de prematuritate a acțiunii, pe considerentul că nu au fost respectate dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., în realitate fiind aplicabile și dispozițiile art. 46 din O.U.G.

nr. 51/1998, care la rândul lor prevăd îndeplinirea unei proceduri prealabile. De asemenea a mai fost invocată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, în fond A.V.A.S. susținând că suma de 8.078,75 lei a fost încasată legal. În final s-a menționat că greșit A.V.A.S. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu se poate reține reaua credință sau comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea sa în acest proces. Înalta Curte, analizând materialul probator, în raport de toate criticile aduse prin cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente.

Instanța de fond, printr-o completă și integrală apreciere a probelor, a stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor așa cum decurg ele din documentația corect interpretată pe tot parcursul soluționării litigiului de natură comercială. De remarcat că în cauză a fost exercitat pe deplin un rol activ al instanței, fiind puse în discuția părților toate excepțiile invocate, a fost respectat principiul contradictorialității și în egală măsură al dreptului la apărare, acordate termene pentru a se lua cunoștință de întâmpinări, precum și amânarea pronunțării pentru depunerea de note scrise. Este adevărat că, potrivit art. 129 pct. 5 C. proc.

civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Fără a fi adusă atingere principiului disponibilității părților în procesul civil, corect instanța a calificat natura juridică a acțiunii formulată de reclamantă ca fiind o contestație la executare și de restabilire a situației anterioare executării, în condițiile art. 404 1 - 404 3 C. proc. civ., în contextul în care competența materială de soluționare revine curții de apel ca primă instanță.

Nu poate fi primită excepția prematurității acțiunii din perspectiva nerespectării dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ. Acest cadru procesual este aplicabil numai în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, obligând reclamantul, ca înainte de introducerea cererii de chemare în judecată să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, situație care nu se regăsește în prezenta cauză. Nici excepția prematurității acțiunii față de dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 nu se justifică a fi admisă. Este adevărat că potrivit art. 46 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998 reclamantul are obligația să comunice cererea și actele pe care se întemeiază demersul său juridic prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanță, dar prin nerespectarea lor, pârâta nu a fost cu nimic prejudiciată și nici împiedicată de a-și formula toate apărările necesare în faza procesuală a judecării cauzei în fond. Mai mult, întreaga documentație menționată de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 a fost comunicată pârâtei, odată cu cererea de chemare în judecată. Ulterior, toate actele depuse pe parcursul judecății, au fost comunicate A.V.A.S., astfel că dreptul la apărare al pârâtei nu a fost îngrădit sub nici un aspect. Admiterea în parte a contestației la executare, prin anularea formelor de executare referitoare la încasarea sumei de 8.078,75 lei și obligarea A.V.A.S.

la restituirea către contestatoare numai a acestei sume, a fost fundamentată pe o corectă interpretare a întregii documentații și o legală aplicare a dispozițiilor care sunt incidente în prezentul litigiu. Așa cum a precizat în mod constant pârâta, prin întâmpinare și motivele de recurs, a fost formulată o Notă privind emiterea Ordinului comun de către A.V.A.S. și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Agenția Domeniilor Statului, privind acordarea de facilitate la plata pentru SC A.C. SA conform Legii nr. 190/2004 și art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 26/2005 cu modificările și completările ulterioare constând în scutirea la plată a sumei de 8.078,75 lei, reprezentând sume datorate și neachitate.

Ordinul comun privind acordarea de facilități la plată a fost avizat la nivelul A.V.A.S. și a fost remis spre semnare către ADS cu adresa nr. VP4/3236 din 30 octombrie 2007. Argumentele mai sus expuse, fac ca toate criticile, atât ale reclamantei reclamante cât și recurentei pârâte să nu fie primite, reținând sub acest aspect, soluția primei instanțe, aceea de anulare a formelor de executare numai pentru încasarea sumei de 8.078,75 lei. Și cheltuielile de judecată, în cuantum de 1.328,86 lei, la care a fost obligată A.V.A.S. în favoarea contestatoarei își regăsesc justificarea. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Cum cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă a fost admisă în parte, și, regimul juridic al acordării cheltuielilor de judecată a produs efecte, prin obligarea A.V.A.S. la plata corespunzătoare a lor. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC A.C. SA Nalbant și A.V.A.S. împotriva sentinței comerciale nr. 92 din 16 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Nalbant, împotriva sentinței nr. 92 din 16 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.