ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6060/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curí de

Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, la data de 23 martie 2010, C.I. a formulat

„recurs extraordinar” împotriva deciziei nr. 792 din 17 decembrie 2009 a

Tribunalului Mureș, secția civilă, cerere calificată drept

revizuire la momentul repartizării aleatorii a cauzei.

În motivare, revizuientul a

susținut că a cumpărat, fiind de bună credință,

de la B.L. și frații acestuia, un teren în suprafață de

42,67 „arii”, pentru care a achitat suma de 7.000 euro, încheind un contract de

vânzare-cumpărare la data de 30 ianuarie 2004, prin care vânzătorii s-au

obligat să facă demersuri în vederea întabulării în cartea

funciară pe numele său a terenului cumpărat. Vânzătorii nu

s-au achitat de obligația asumată prin contract privind întabularea.

Drept urmare, a mai arătat

revizuentul, a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu

vânzătorii, având ca obiect „obligație de a face”, respinsă prin

sentința civilă nr. 4576/2008 a Judecătoriei Târgu Mureș,

iar recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins prin

decizia nr. 135/2009 a Tribunalului Mureș.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul a formulat contestație în anulare, care a fost respinsă

prin decizia nr. 792 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Mureș, secția

civilă.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 318 C.

proc. civ., această cale extraordinară de atac poate fi

îndreptată împotriva hotărârilor instanțelor de recurs, când

dezlegarea este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul

din motivele de modificare sau de casare.

Din formularea motivelor

contestației în anulare, instanța a apreciat că se invocă

pretinse greșeli de judecată, o interpretare eronată a

stării de fapt. Greșelile instanței de recurs care deschid calea

contestației în anulare sunt greșeli de fapt (materiale) și nu

greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare

a dispozițiilor legale, pe calea contestației în anulare, nefiind

admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate.

Prin cererea de revizuire ce

formează obiectul prezentei cauze, revizuentul a susținut că

deși instanțele aveau dovezi clare privind vinovăția

pârâților, au dat soluții greșite și nu i-a obligat să

facă demersuri în vederea întabulării terenului, situație în

care revizuentul a fost privat de posibilitatea de a deveni proprietar al

bunului cumpărat cu bună credință sau de a-și recupera

suma de bani achitată pentru achiziționarea acestui imobil.

La termenul de azi, 12 noiembrie

2010, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței în

soluționarea cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 323

alin. (1) C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest

aspect.

Față de excepția

invocată din oficiu Înalta Curte apreciază că este

întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 323

alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de revizuire se îndreaptă la

instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă

și a cărei revizuire se cere”.

În speță, se

constată că s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 792 din 17 decembrie

2009 a Tribunalului Mureș, secția civilă.

În consecință, cum

instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă este

Tribunalul Mureș, se va declina competența de soluționare a

cererii de revizuire în favoarea acestei instanțe, în aplicarea

dispozițiilor anterior citate și cu observarea art. 158 alin. (3)

coroborat cu art. 159 pct 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Tribunalului

Mureș competența de soluționare a cererii de revizuire

formulată de C.I., împotriva deciziei civile nr. 792 din 17 decembrie 2009

a Tribunalului Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.