ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6060/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curí de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 23 martie 2010, C.I. a formulat „recurs extraordinar” împotriva deciziei nr. 792 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Mureș, secția civilă, cerere calificată drept revizuire la momentul repartizării aleatorii a cauzei. În motivare, revizuientul a susținut că a cumpărat, fiind de bună credință, de la B.L. și frații acestuia, un teren în suprafață de 42,67 „arii”, pentru care a achitat suma de 7.000 euro, încheind un contract de vânzare-cumpărare la data de 30 ianuarie 2004, prin care vânzătorii s-au obligat să facă demersuri în vederea întabulării în cartea funciară pe numele său a terenului cumpărat.

Vânzătorii nu s-au achitat de obligația asumată prin contract privind întabularea. Drept urmare, a mai arătat revizuentul, a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu vânzătorii, având ca obiect „obligație de a face”, respinsă prin sentința civilă nr. 4576/2008 a Judecătoriei Târgu Mureș, iar recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 135/2009 a Tribunalului Mureș. Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație în anulare, care a fost respinsă prin decizia nr. 792 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Mureș, secția civilă. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., această cale extraordinară de atac poate fi îndreptată împotriva hotărârilor instanțelor de recurs, când dezlegarea este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Din formularea motivelor contestației în anulare, instanța a apreciat că se invocă pretinse greșeli de judecată, o interpretare eronată a stării de fapt. Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt (materiale) și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, pe calea contestației în anulare, nefiind admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate. Prin cererea de revizuire ce formează obiectul prezentei cauze, revizuentul a susținut că deși instanțele aveau dovezi clare privind vinovăția pârâților, au dat soluții greșite și nu i-a obligat să facă demersuri în vederea întabulării terenului, situație în care revizuentul a fost privat de posibilitatea de a deveni proprietar al bunului cumpărat cu bună credință sau de a-și recupera suma de bani achitată pentru achiziționarea acestui imobil.

La termenul de azi, 12 noiembrie 2010, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței în soluționarea cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect. Față de excepția invocată din oficiu Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere”. În speță, se constată că s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 792 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Mureș, secția civilă. În consecință, cum instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă este Tribunalul Mureș, se va declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea acestei instanțe, în aplicarea dispozițiilor anterior citate și cu observarea art. 158 alin. (3) coroborat cu art. 159 pct 2 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină în favoarea Tribunalului Mureș competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de C.I., împotriva deciziei civile nr. 792 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.