ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 15/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 15/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra recursului de față, din actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6710 din 12 decembrie 2008 a
Judecătoriei Târgu - Mureș s-a dispus admiterea excepției necompetenței
materiale a Judecătoriei Târgu - Mureș în soluționarea acțiunii formulate de
reclamanta SC L.M.C. SRL împotriva pârâtei SC R. SA și declinarea competenței
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
reclamanta solicitând modificarea ei în sensul respingerii excepției
competenței Judecătoriei Târgu - Mureș și constatarea că acesta este competent
soluționării cauzei.
Prin decizia nr. 698 din 26 noiembrie 2009 Tribunalul
Mureș, secția civilă, a respins ca nefondat recursul reclamantei, reținându-se,
în esență în considerentele deciziei, că în mod corect a reținut Tribunalul
Comercial Mureș că litigiul este în competența materială a Tribunalului
Comercial Mureș, deoarece se poartă între societăți comerciale și izvorăște din
încheierea unei convenții comerciale privind transmiterea dreptului de
proprietate între părți asupra unui bun afectat unei activități de comerț, ce
face deci parte din fondul de comerț, bun ce are o valoarea de peste 100.000
lei. Totodată au fost înlăturate criticile recurentei vizând evaluarea
terenului din litigiu la o sumă ce depășește 100.000 lei de către un evaluator
ce nu avea calitatea de expert judiciar și care nu a convocat părțile la fața
locului potrivit dispozițiilor art. 208 C. proc. civ., având în vedere că
părțile la termenul de judecată de la 30 mai 2008 au fost de acord cu numirea
expertului N.H.P., ulterior demarându-se procedura prevăzută de art. 208 C.
proc. civ.
Cauza a fost înaintată la Tribunalul Comercial Mureș.
Prin sentința nr. 2321 din 11 iunie 2010, Tribunalul
Comercial Mureș a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu
și s-a declinat competența soluționării acțiunii a reclamantei în favoarea
Judecătoriei Târgu Mureș; totodată s-a constatat conflictul negativ de competență
ivit între Judecătoria Târgu-Mureș și Tribunalul Comercial Mureș și s-a dispus
înaintarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru soluționarea
conflictului.
Curtea de Apel Târgu - Mureș învestită cu
soluționarea conflictului de competență ivit între Judecătoria Târgu - Mureș și
Tribunalul Comercial Mureș, prin sentința
nr.
111/CC
din 11 octombrie 2010 a stabilit competența de soluționarea a
acțiunii formulate de reclamanta SC L.M.C. SRL Târgu - Mureș în favoarea
Judecătoriei Târgu - Mureș.
S-a reținut că obiectul acțiunii promovate de
reclamantă o constituie obligarea pârâtei la îndeplinirea obligației de
încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare privind o suprafață de teren,
ori dispozițiile art. 3 C. com. enumera ca și fapte de comerț doar operațiunile
de vânzare-cumpărare a bunurilor mobiliare, operațiunile referitoare la bunuri
imobile fiind considerate de natură civilă.
Contractele comerciale se disting printr-un element
definitoriu respectiv prin comercialitatea acestora în sensul că, potrivit
legii ele sunt acte de comerț prin care se stabilesc raporturi juridice
comerciale și din care izvorăsc obligații comerciale. Actul juridic sus
menționat prin care proprietarul terenului și-ar fi asumat obligația de a
încheia contractul de vânzare-cumpărare autentic cu privire la teren, nu a fost
încheiat în exercițiul obiectului de activitate a pârâtei ca și comerciant. Sub
acest aspect nu prezintă relevanță dacă suprafața de teren la care s-a referit
contractul este integrat sau nu fondului de comerț a pârâtei.
In consecință întrucât caracterizarea unui litigiu ca
fiind civil sau comercial trebuie făcută în raport de normele juridice
aplicabile raportului juridic existent între părți, instanța a reținut că între
părți s-au stabilit raporturi juridice civile guvernat de dispozițiile
dreptului civil, urmând în consecință ca la stabilirea instanței competente să
fie aplicate dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora
judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele cererile în afară de
cele date prin lege în competenta altor instanțe.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor
art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a admis excepția de necompetentă
materială invocată și în consecință a dispuse declinarea competenta materiale
în soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.
Stabilirea competentei materiale a instanței chemate
să soluționeze prezenta acțiune dedusă judecății, se face în funcție de
obiectul acesteia, așa cum acesta a fost formulat de către reclamantă și anume
obligarea pârâtei la îndeplinirea obligației de încheiere a unui contract de
vânzare-cumpărare a unui bun imobil, în speță, o suprafață de teren; în ceea ce
privește materia vânzării așa cum este reglementată de legislația română, este
de observat că, în concepția Codului civil, orice fel de lucru mobil sau imobil
poate forma obiectul contractului de vânzare civilă, singura restricție fiind
impusă de art. 5 C. civ. referitoare la legile ce interesează ordinea publica
și bunele moravuri.
Astfel o primă derogare făcută de dreptul comercial
se referă cu precădere la obiectul actului comercial de vânzare, sau mai exact,
rezultă din limitarea obiectului acestor acte înscrise în art. 3 C. com.
Conform art. 3 pct. 1, pct. 2, pct. 3, pct. 4 sunt
acte obiective de comerț cumpărările cu scop de revânzare de producte, mărfuri,
obligații ale statului sau alte titluri de credit care circulă în comerț. De
asemenea sunt acte obiective de comerț și cumpărările, de aceleași bunuri, cu
scop de închiriere sau de vânzare după prelucrare.
Din examinarea obiectului acestor operații comerciale
se degajă concluzia conform căreia numai bunurile mobile și cele incorporale
sunt supuse regimului juridic comercial.
Or, în prezenta cauză nu se poate susține cu
suficient temei că bunul ce formează obiectul prezentului litigiu ar fi fost
încheiat în exercițiul obiectul de activitate al pârâtei ca și comerciant, după
cum a reținut și Tribunalul Mureș; astfel că în raport de aceste considerente
și de legea aplicabilă raportului juridic dedus judecății, care are o natură
eminamente civilă, Curtea apreciază că în raport de dispozițiile art. 1 pct. C.
proc. civ., competența soluționării prezentei acțiuni revine Judecătoriei Târgu
Mureș.
Împotriva sentinței pârâta a declarat recurs
criticând-o pentru încălcarea autorității de lucru judecat, respectiv sentința
civilă nr. 6710 din 12 decembrie 2008 a Judecătoriei Târgu - Mureș rămasă
definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 698 din 26 noiembrie 2009 Tribunalul
Mureș, secția civilă, prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului Comercial Mureș cu motivarea ca litigiul este de
competența materială a acestui tribunal deoarece se poartă între societăți
comerciale și izvorăște din convenții comerciale privind transcrierea dreptului
de proprietate între părți asupra unui bun afectat unei activități de comerț.
In continuare, mai susține recurenta că raportat la prezumția de comercialitate
prevăzute de art. 4 C. com. a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de
părțile din proces - care sunt comercianți - nu a fost răsturnată, ci
dimpotrivă, scopul încheierii contractului a fost acela al realizării unei
investiții adecvate obiectului de activitate al societății reclamante. în ce
privește cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă - întabularea
în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu
- în mod corect instanța a stabilit că este neevaluabil în bani, pentru
soluționarea căruia este competent Tribunalul Comercial Mureș.
Referitor la critica recurentei privind autoritatea
de lucru judecat, Înalta Curte urmează să o înlăture, întrucât nu operează
autoritatea de lucru judecat, deoarece prin decizia nr. 698 din 26 noiembrie
2009 Tribunalul Mureș, secția civilă, a respins ca nefondat recursul
reclamantei, prin care s-a menținut soluția dată de Judecătoria Târgu - Mureș
prin sentința nr. 6710 din 12 decembrie 2008 prin care s-a stabilit competența
de soluționare a acțiunii reclamantei la Tribunalul Comercial Mureș.
Ulterior, acestei hotărâri, cauza a fost înregistrată
la Tribunalul Comercial Mureș, când la rândul său, acest tribunal, prin
sentința nr. 2321 din 11 iunie 2010 a admis excepția de necompetență materială
invocată din oficiu și s-a declinat competența soluționării acțiunii a reclamantei
în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș; totodată s-a constatat conflictul negativ
de competență ivit între Judecătoria Târgu - Mureș și Tribunalul Comercial
Mureș și s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru
soluționarea conflictului; conflict ce a fost soluționat de Curtea de Apel
Târgu - Mureș (învestită cu soluționarea conflictului de competență ivit între
Judecătoria Târgu - Mureș și Tribunalul Comercial Mureș), prin sentința nr.
111/CC din 11 octombrie 2010, hotărârea fiind cu recurs în termen de 5 zile de
la comunicare, iar recursul a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială, prin prezenta decizie.
In ceea ce privește criticile formulate vizând
competența de soluționare a cauzei sunt întemeiate, potrivit următoarelor
considerente:
Legea comercială română cârmuiește actele juridice,
faptele și operațiunile considerate ca fiind fapte obiective de comerț prin
art. 3 C. com., precum și în temeiul prezumției de comercialitate stabilite în
art. 4 din același cod, la care participă persoanele care au calitatea de
comerciant.
Obiectul cauzei dedus judecății este obligația de a
face, în speță obligația pârâtei de a încheia la îndeplinirea obligației de
încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil, în speță, o
suprafață de teren afectat unei activități de comerț, este un litigiu
comercial, deoarece se poartă între societăți comerciale și izvorăște din
convenții comerciale privind transcrierea dreptului de proprietate între părți
asupra unui bun afectat unei activități de comerț.
Pe de altă parte, acțiunea privind obligația de a
face - a vinde un teren afectat unei activități de comerț (teren pe care se
află edificat un restaurant) - scopul contractului a fost acela al realizării
unei investiții adecvate obiectului de activitate al societății reclamante.
Prin urmare, rezultă cert faptul că obligația de a
face ce formează obiectul acțiunii este comercială, deoarece se poartă între
comercianți și constituie o faptă obiectivă de comerț în sensul art. 3 C. com.
In consecință, competența de soluționare a cauzei
este în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, deoarece se poartă între
societăți comerciale și izvorăște din convenții comerciale privind transcrierea
dreptului de proprietate între părți asupra unui bun afectat unei activități de
comerț, precum și în temeiul prezumției de comercialitate prevăzute de art. 4
C. com. a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părțile din proces -
care sunt comercianți - scopul încheierii contractului a fost acela al
realizării unei investiții adecvate obiectului de activitate al societății
reclamante.
In consecință, în mod greșit Curtea de Apel Târgu -
Mureș a stabilit competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Târgu-Mureș,
în loc de Tribunalul Comercial Mureș pentru considerentele expuse anterior,
situație în care, în temeiul art. 312 pct. (3) C. proc. civ. Înalta Curte
urmează să admită recursul , să modifice sentința nr. 111/CC din 11 octombrie
2010 a Curții de Apel Târgu - Mureș, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, în sensul că stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, căruia i se va trimite dosarul
pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC R.
SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței
nr. 111/CC
din camera de consiliu de la 11 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de
Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios
administrativ, pe care o modifică în sensul că stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 ianuarie 2011.