ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 15/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6710 din 12 decembrie 2008 a Judecătoriei Târgu - Mureș s-a dispus admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu - Mureș în soluționarea acțiunii formulate de reclamanta SC L.M.C. SRL împotriva pârâtei SC R. SA și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea ei în sensul respingerii excepției competenței Judecătoriei Târgu - Mureș și constatarea că acesta este competent soluționării cauzei.

Prin decizia nr. 698 din 26 noiembrie 2009 Tribunalul Mureș, secția civilă, a respins ca nefondat recursul reclamantei, reținându-se, în esență în considerentele deciziei, că în mod corect a reținut Tribunalul Comercial Mureș că litigiul este în competența materială a Tribunalului Comercial Mureș, deoarece se poartă între societăți comerciale și izvorăște din încheierea unei convenții comerciale privind transmiterea dreptului de proprietate între părți asupra unui bun afectat unei activități de comerț, ce face deci parte din fondul de comerț, bun ce are o valoarea de peste 100.000 lei. Totodată au fost înlăturate criticile recurentei vizând evaluarea terenului din litigiu la o sumă ce depășește 100.000 lei de către un evaluator ce nu avea calitatea de expert judiciar și care nu a convocat părțile la fața locului potrivit dispozițiilor art. 208 C. proc.

civ., având în vedere că părțile la termenul de judecată de la 30 mai 2008 au fost de acord cu numirea expertului N.H.P., ulterior demarându-se procedura prevăzută de art. 208 C. proc. civ. Cauza a fost înaintată la Tribunalul Comercial Mureș. Prin sentința nr. 2321 din 11 iunie 2010, Tribunalul Comercial Mureș a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și s-a declinat competența soluționării acțiunii a reclamantei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș; totodată s-a constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Târgu-Mureș și Tribunalul Comercial Mureș și s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru soluționarea conflictului. Curtea de Apel Târgu - Mureș învestită cu soluționarea conflictului de competență ivit între Judecătoria Târgu - Mureș și Tribunalul Comercial Mureș, prin sentința nr. 111/CC din 11 octombrie 2010 a stabilit competența de soluționarea a acțiunii formulate de reclamanta SC L.M.C.

SRL Târgu - Mureș în favoarea Judecătoriei Târgu - Mureș. S-a reținut că obiectul acțiunii promovate de reclamantă o constituie obligarea pârâtei la îndeplinirea obligației de încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare privind o suprafață de teren, ori dispozițiile art. 3 C. com. enumera ca și fapte de comerț doar operațiunile de vânzare-cumpărare a bunurilor mobiliare, operațiunile referitoare la bunuri imobile fiind considerate de natură civilă. Contractele comerciale se disting printr-un element definitoriu respectiv prin comercialitatea acestora în sensul că, potrivit legii ele sunt acte de comerț prin care se stabilesc raporturi juridice comerciale și din care izvorăsc obligații comerciale.

Actul juridic sus menționat prin care proprietarul terenului și-ar fi asumat obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare autentic cu privire la teren, nu a fost încheiat în exercițiul obiectului de activitate a pârâtei ca și comerciant. Sub acest aspect nu prezintă relevanță dacă suprafața de teren la care s-a referit contractul este integrat sau nu fondului de comerț a pârâtei. In consecință întrucât caracterizarea unui litigiu ca fiind civil sau comercial trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raportului juridic existent între părți, instanța a reținut că între părți s-au stabilit raporturi juridice civile guvernat de dispozițiile dreptului civil, urmând în consecință ca la stabilirea instanței competente să fie aplicate dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele cererile în afară de cele date prin lege în competenta altor instanțe. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a admis excepția de necompetentă materială invocată și în consecință a dispuse declinarea competenta materiale în soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Stabilirea competentei materiale a instanței chemate să soluționeze prezenta acțiune dedusă judecății, se face în funcție de obiectul acesteia, așa cum acesta a fost formulat de către reclamantă și anume obligarea pârâtei la îndeplinirea obligației de încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil, în speță, o suprafață de teren; în ceea ce privește materia vânzării așa cum este reglementată de legislația română, este de observat că, în concepția Codului civil, orice fel de lucru mobil sau imobil poate forma obiectul contractului de vânzare civilă, singura restricție fiind impusă de art. 5 C. civ. referitoare la legile ce interesează ordinea publica și bunele moravuri. Astfel o primă derogare făcută de dreptul comercial se referă cu precădere la obiectul actului comercial de vânzare, sau mai exact, rezultă din limitarea obiectului acestor acte înscrise în art. 3 C. com.

Conform art. 3 pct. 1, pct. 2, pct. 3, pct. 4 sunt acte obiective de comerț cumpărările cu scop de revânzare de producte, mărfuri, obligații ale statului sau alte titluri de credit care circulă în comerț. De asemenea sunt acte obiective de comerț și cumpărările, de aceleași bunuri, cu scop de închiriere sau de vânzare după prelucrare. Din examinarea obiectului acestor operații comerciale se degajă concluzia conform căreia numai bunurile mobile și cele incorporale sunt supuse regimului juridic comercial. Or, în prezenta cauză nu se poate susține cu suficient temei că bunul ce formează obiectul prezentului litigiu ar fi fost încheiat în exercițiul obiectul de activitate al pârâtei ca și comerciant, după cum a reținut și Tribunalul Mureș; astfel că în raport de aceste considerente și de legea aplicabilă raportului juridic dedus judecății, care are o natură eminamente civilă, Curtea apreciază că în raport de dispozițiile art. 1 pct. C. proc.

civ., competența soluționării prezentei acțiuni revine Judecătoriei Târgu Mureș. Împotriva sentinței pârâta a declarat recurs criticând-o pentru încălcarea autorității de lucru judecat, respectiv sentința civilă nr. 6710 din 12 decembrie 2008 a Judecătoriei Târgu - Mureș rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 698 din 26 noiembrie 2009 Tribunalul Mureș, secția civilă, prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș cu motivarea ca litigiul este de competența materială a acestui tribunal deoarece se poartă între societăți comerciale și izvorăște din convenții comerciale privind transcrierea dreptului de proprietate între părți asupra unui bun afectat unei activități de comerț.

In continuare, mai susține recurenta că raportat la prezumția de comercialitate prevăzute de art. 4 C. com. a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părțile din proces - care sunt comercianți - nu a fost răsturnată, ci dimpotrivă, scopul încheierii contractului a fost acela al realizării unei investiții adecvate obiectului de activitate al societății reclamante. în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă - întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu - în mod corect instanța a stabilit că este neevaluabil în bani, pentru soluționarea căruia este competent Tribunalul Comercial Mureș.

Referitor la critica recurentei privind autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte urmează să o înlăture, întrucât nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece prin decizia nr. 698 din 26 noiembrie 2009 Tribunalul Mureș, secția civilă, a respins ca nefondat recursul reclamantei, prin care s-a menținut soluția dată de Judecătoria Târgu - Mureș prin sentința nr. 6710 din 12 decembrie 2008 prin care s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii reclamantei la Tribunalul Comercial Mureș.

Ulterior, acestei hotărâri, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Mureș, când la rândul său, acest tribunal, prin sentința nr. 2321 din 11 iunie 2010 a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și s-a declinat competența soluționării acțiunii a reclamantei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș; totodată s-a constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Târgu - Mureș și Tribunalul Comercial Mureș și s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru soluționarea conflictului; conflict ce a fost soluționat de Curtea de Apel Târgu - Mureș (învestită cu soluționarea conflictului de competență ivit între Judecătoria Târgu - Mureș și Tribunalul Comercial Mureș), prin sentința nr. 111/CC din 11 octombrie 2010, hotărârea fiind cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, iar recursul a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin prezenta decizie.

In ceea ce privește criticile formulate vizând competența de soluționare a cauzei sunt întemeiate, potrivit următoarelor considerente: Legea comercială română cârmuiește actele juridice, faptele și operațiunile considerate ca fiind fapte obiective de comerț prin art. 3 C. com., precum și în temeiul prezumției de comercialitate stabilite în art. 4 din același cod, la care participă persoanele care au calitatea de comerciant. Obiectul cauzei dedus judecății este obligația de a face, în speță obligația pârâtei de a încheia la îndeplinirea obligației de încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil, în speță, o suprafață de teren afectat unei activități de comerț, este un litigiu comercial, deoarece se poartă între societăți comerciale și izvorăște din convenții comerciale privind transcrierea dreptului de proprietate între părți asupra unui bun afectat unei activități de comerț.

Pe de altă parte, acțiunea privind obligația de a face - a vinde un teren afectat unei activități de comerț (teren pe care se află edificat un restaurant) - scopul contractului a fost acela al realizării unei investiții adecvate obiectului de activitate al societății reclamante. Prin urmare, rezultă cert faptul că obligația de a face ce formează obiectul acțiunii este comercială, deoarece se poartă între comercianți și constituie o faptă obiectivă de comerț în sensul art. 3 C. com. In consecință, competența de soluționare a cauzei este în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, deoarece se poartă între societăți comerciale și izvorăște din convenții comerciale privind transcrierea dreptului de proprietate între părți asupra unui bun afectat unei activități de comerț, precum și în temeiul prezumției de comercialitate prevăzute de art. 4 C. com.

a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părțile din proces - care sunt comercianți - scopul încheierii contractului a fost acela al realizării unei investiții adecvate obiectului de activitate al societății reclamante. In consecință, în mod greșit Curtea de Apel Târgu - Mureș a stabilit competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Târgu-Mureș, în loc de Tribunalul Comercial Mureș pentru considerentele expuse anterior, situație în care, în temeiul art. 312 pct. (3) C. proc. civ. Înalta Curte urmează să admită recursul , să modifice sentința nr. 111/CC din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu - Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC R. SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 111/CC din camera de consiliu de la 11 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2011.