ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1058/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația la executare silită și la

titlu formulată, contestatorii SC L. SRL prin lichidator judiciar cabinet

individual S.T.A., Tg. Mureș, C.Ș. și C.A. au chemat în judecată pe intimata

creditoare SC O.M.R. I.F.N. SA Tg. Mureș, solicitând instanței să dispună:

- anularea

Publicației de vânzare din data de 10 septembrie 2008;

- să se constate

nulitatea absolută a clauzei penale „dobândă penalizatoare” prevăzută în art. 3

din Contractul de împrumut încheiat la 8 aprilie 2005 și din Condițiile

generale de creditare;

- să se constate că

sumele plătite creditoarei cu titlu de dobânzi penalizatoare, încasate pe lângă

dobânda curentă de 32% pe an, reprezintă plata aferentă creditului împrumutat;

- suspendarea

executării silite pornite în Dosarul execuțional nr. 10/2007 al B.E.J H.E.

Ulterior, prin

completarea petitului nr. 3 al acțiunii, contestatorii au solicitat să se

constate că suma de 448,57 lei plătită cu titlu de dobânzi penalizatoare,

reprezintă plata aferentă creditului acordat.

Prin încheierea de

ședință de la 16 ianuarie 2009, instanța a dispus disjungerea soluționării

contestației la titlu constând în petitele 2 și 3, de soluționarea contestației

la executare, reținând că pentru judecata petitelor 2 și 3 ale cererii, nu erau

îndeplinite cerințele art. 399 C. proc. civ., deoarece legea prevede pentru

judecata acestor cereri, calea dreptului comun, potrivit dispozițiilor art. 2 pct.

1 lit. a) C. proc. civ., motiv pentru care petitele 2 și 3 ale contestației au

fost reînregistrate în Dosarul nr. 666/320/2009 al Judecătoriei Tg.Mureș.

Prin Sentința nr. 1113

din 13 februarie 2009, Judecătoria Tg. Mureș a admis excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Tg. Mureș și a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Tribunalului Mureș. În argumentarea soluției pronunțate,

instanța a reținut că litigiul dedus judecății este de natură comercială,

purtându-se între doi comercianți și fiind izvorât din executarea unui contract

comercial de împrumut, iar față de obiectul primului petit al acțiunii, neevaluabil

în bani, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența

revine tribunalului, ce judecă în primă instanță cererile și procesele în

materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani. În ceea ce

privește petitele accesorii, potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. civ.,

competența de soluționare revine tot instanței competente să judece petitul

principal, respectiv Tribunalului Comercial Mureș.

Prin Sentința nr. 2139

din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Comercial Mureș a admis excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg. Mureș, a constatat ivit

conflictul negativ de competență între această instanță și Judecătoria Tg. Mureș

și a înaintat dosarul Curții de Apel Tg. Mureș, pentru soluționarea

conflictului negativ.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că în raport de Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, obiectul acțiunii are caracter

patrimonial, întrucât este disputată clauza penală în baza căreia s-a reținut

un drept de creanță în valoare de 448,57 lei, iar potrivit art. 2 alin. (1) pct.

1 lit. a) C. proc. civ., competența revine Judecătoriei Tg. Mureș.

Prin Sentința nr. 2/ CC

din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a

contestației, în favoarea Judecătoriei Tg.Mureș. În argumentarea soluției

pronunțate, instanța a făcut referire atât la Decizia nr. 32 a secțiilor unite ale

Înaltei Curți, cât și la dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În acest sens, s-a reținut că potrivit deciziei sus menționate, s-a tranșat

problema calificării unei acțiuni ca având caracter evaluabil, ori de câte ori

se tinde la protejarea unui drept patrimonial, real sau de creanță, fiind

incluse în această categorie și acțiunile în nulitatea actului juridic, în

măsura în care se referă la bunuri evaluabile în bani. În speță, s-a reținut că

atât contractul de împrumut încheiat între părți, precum și clauza cuprinsă în art.

3 din acesta, au caracter patrimonial, iar cum litigiul aferent petitelor 2 și

3 are un obiect patrimonial, valoarea acestuia fiind sub 100.000 lei, potrivit

dispozițiilor art. 1 pct. 1 rap. la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

competența materială pentru soluționarea cauzei aparține Judecătoriei Tg. Mureș.

Împotriva sentinței

sus menționate, au declarat recurs contestatorii C.Ș. și C.A., invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în temeiul

cărora au solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul stabilirii

competenței de soluționare a petitului 2 din contestația la titlu, în favoarea

Tribunalului Comercial Mureș.

În argumentarea

motivelor de recurs, recurenta a susținut în esență, că hotărârea atacată este

nelegală, deoarece petitul 2 al contestației la titlu se referă la constatarea

nulității absolute a clauzei penale „dobândă penalizatoare”, neevaluabil în

bani, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

competența de soluționare a acestui capăt de cerere revine Tribunalului

Comercial Mureș.

Recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Analizând sentința

atacată, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în

vedere și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că în cauză nu sunt motive de nelegalitate, de natură a conduce la

modificarea sau casarea hotărârii recurate.

În speță, în mod

corect a reținut Curtea de Apel că potrivit Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ori de câte ori pe calea acțiunii în

justiție se tinde la protejarea unui drept patrimonial, este posibilă și

necesară evaluarea obiectului litigiului, iar în cazul acțiunii în nulitatea

actului juridic, dreptul subiectiv are caracter patrimonial atunci când poate

fi exprimat ca atare, având în vedere natura contractului a cărui desființare

se urmărește.

De altfel, așa cum

s-a reținut prin decizia sus menționată, nu se poate susține că acțiunea în

constatarea nulității unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu

are caracter evaluabil în bani, întrucât aceasta ar însemna să se ignore însăși

natura dreptului ce face obiectul acțiunii, drept ce are conținut economic. Mai

mult decât atât, acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic,

în speță, a clauzei cuprinsă în art. 3 din contractul de împrumut, este o

cerere patrimonială, atâta timp cât tinde la desființarea unei dispoziții

contractuale ale cărei efecte au caracter patrimonial.

Așa fiind, în mod

temeinic și legal, curtea de apel a dat eficiență Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, și a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 1 pct. 1 rap. la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei

Tg.Mureș.

Pentru considerentele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții C.Ș.și C.A. împotriva Sentinței nr.

2/ CC din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2010.