ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3288/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3288/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 București, sub nr. 9955/299/2006 petenta SC T. SA a

chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând instanței să lămurească

înțelesul, întinderea și aplicarea titlurilor executorii din dosarul de

executare întocmit de A.V.A.S. împotriva SC T. SA și să dispună anularea

actelor și măsurilor de executare silită nelegale.

Prin sentința nr. 3050 din 6 martie

2008 pronunțată de judecătoria Sector 1 București a fost admisă contestația la

executare formulată de contestatoarea SC T. SA în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.,

a fost lămurit întinderea titlurilor executorii în sensul că suma datorată de

contestatoare intimatei este de 36.083.432,07 lei din care 30.705.681,50 lei

reprezentând creanțe preluate de A.V.A.S. de la SC D.S. SA și 5.377.750,57 lei

reprezentând creanțe preluate de A.V.A.S. de la SC D.N. SA. Prin aceeași

sentință s-a dispus anularea actelor de executare efectuate pentru executarea

creanței de 53.359.400,81 lei prevăzută în Ordinul A.V.A.S. nr. 1013 din 17

august 2005.

Prin decizia comercială nr. 359 din

9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost

admis recursul formulat de recurenta A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 3055

din 6 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr.

9955/299/2006, în contradictoriu cu SC T. SA. Sentința menționată a fost

casată, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare în primă instanță

Curții de Apel București.

După casarea cu trimitere, Curtea de

Apel București, prin sentința comercială nr. 35 din 29 aprilie 2010 pronunțată

în dosarul nr. 1371/3/2009, a admis contestația la executare formulată de

contestatoarea SC T. SA în contradictoriu cu A.V.A.S. astfel:

Lămurește întinderea titlurilor

executorii în sensul că suma datorată de contestatoare către intimata A.V.A.S. este

de 36.083.432,07 lei din care 30.795.681,50 lei creanțe preluate de A.V.A.S. de

la SC D.S. SA și suma de 5.377.750,57 lei creanță preluată de A.V.A.S. de la D.N.

SA.

- Anulează toate actele de executare

efectuate de A.V.A.S. pentru executarea creanței de 53.350.400,81 lei,

stabilite prin ordinul A.V.A.S. 1013 din 17 august 2005 sau prin alte acte de

executare ulterioare.

- Obligă intimata la plata către

contestatoare a sumei de 6.790 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței instanța a

reținut că la data de 28 iunie 2004 între SC D.G.N. D.S. SA în calitate de

cedent și A.V.A.S. în calitate de cesionar s-a încheiat Protocolul nr. 1, prin

care A.V.A.S. a preluat creanțele cedentului, restante deținute asupra contestatoarei

în valoare de 43.927.324,61 RON.

La aceeași dată, prin Protocolul nr.

2 A.V.A.S. în calitate de

cesionar a

preluat de la SC D.G.N. D.N. SA în calitate de cedent

creanțele

comerciale restante deținute asupra contestatoarei în valoare de

10.112.076,20 RON, suma totală

preluată

fiind de 54.039.400, 81 RON.

Suma totală, la data preluării 21

iunie 2004, a fost consolidată, rezultând o creanță comercială de 15.936.125,28

dolari S.U.A.

Titlurile creanțelor cesionate erau

compuse din: pentru creanța

preluată de la

D.S., un număr de 46 facturi emise în perioada

29 februarie 2000 - 31

mai 2004 cu o valoare de încasat de 43.680.007,32 lei la care se adaugă și suma

de 247.317,29 lei cu

titlu

de

cheltuieli de judecată; iar pentru creanța preluată de la D.N., un număr de 38

de facturi emise în perioada

31 octombrie 1998

-

30 aprilie 2004 cu o valoare totală de încasat de 10.112.076,20 lei.

Prin corectarea acestor sume cu

scăderea sumelor refuzate la plată, compensate sau achitate efectiv de către

contestatoare, valoarea creanțelor recunoscute de către contestatoare ca fiind

real datorate intimatei A.V.A.S., se concretizează în suma totală de

36.083.432,07 lei din care: 30.705.681,50 lei, creanțe preluate de D.S. și

5.377.750,57 lei creanțe preluate de la D.N.

Instanța de

fond a reținut că, din valoarea

creanțelor cesionate de A.V.A.S. de la cele două societăți

menționate, numai o parte au fost recunoscute de către contestatoare și anume

cele în valoare de 38.114.429,21 lei, restul de 15.924.971,60 lei fiind

contestate astfel: suma de

10.943.328,97

lei prin facturi emise de D.S. și refuzate la plată de către

contestatoare

suma de 247.317,29 lei solicitată cu

titlu

de cheltuieli de judecată

într-un dosar în

care nu s-au acordat astfel de cheltuieli

, 4.734.325,63 lei creanțe

preluate de la D.N., dar cu privire la care a operat compensarea legală

potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 152/2001; suma de 680.000,00 lei compensată

prin Ordinele de compensare nr. 4355411 din 23 iunie 2004 și nr. 4326848 din 16

aprilie 2004 și în privința căreia A.V.A.S. a declarat că nu mai stăruie și

suma de

3.111.348,91

lei pe care contestatoarea a achitat-o de bună

voie în perioada

12 februarie  2009 - 29 mai 2009.

Referitor la suma de 4.054.325,64

lei inclusă de către intimata A.V.A.S. în creanța de 10.927.324,61 lei preluată

de la D.N., instanța a reținut că aceasta a fost inclusă în mod ilegal în

cuantumul creanțelor cesionate, în condițiile în care prin dispozițiile exprese

și imperative ale O.U.G. nr. 152/2001, Guvernul a aprobat stingerea prin

compensare legală a acestui debit al contestatoarei față de societatea cedentă

D.N. SA, fapt confirmat de sentința comercială nr. 1445 din 28. iunie 2006

pronunțată de Tribunalul Mureș rămasă definitivă prin decizia nr. 107/ A

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș (dosar nr. 354/43/2006) prin care a

fost respins capătul de cerere privind anularea procesului verbal de compensare

înregistrat sub nr. 15205 din 27 decembrie 2001 la D.G.F.P. MUREȘ.

Având în vedere toate aspectele

menționate, Curtea în baza dispozițiilor art. 399 alin. (1), art. 404 alin. (1)

C. proc. civ., a admis contestația la executare stabilind că suma datorată de

contestatare intimatei este de 36.083.432,07 lei, din care 30.795.681,50 lei

creanțe preluate de A.V.A.S. de la SC D.S. SA și 5.377.750,57 iei reprezentând

creanțe preluate de A.V.A.S. de la SC D.N. SA.

Referitor Ia suma de 10.943.328,68

lei întrucât pe parcursul desfășurării procedurii judiciare sentința comercială

nr. 2497 din 26 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a comercială,

a rămas irevocabilă la data de 18 aprilie 2007, contestatoarea a înțeles să

conteste doar facturile emise de D.S. SA și refuzate la în sumă de 7.831.979,77

lei, restul de 3.111.348,91 fiind achitat de contestatoare în perioada 12

februarie 2009 - 29 mai 2009.

În consecință au fost anulate toate

actele de executare efectuate de A.V.A.S. pentru executarea creanței de

53.359.400,81 lei stabilită prin Ordinul A.V.A.S. nr. 1013 din 17 august 2005.

Împotriva sentinței comerciale nr. 35/2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a formulat

recurs intimata A.V.A.S., recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta arată că în mod greșit instanța de fond lămurește întinderea titlurilor

executorii deținute de A.V.A.S. stabilind că T. SA datorează suma de

36.083.432,07 lei reprezentând 30.795.681,50 lei creanțe preluate de A.V.A.S.

de la D.S. SA și 5.377.750,57 lei creanță preluată de A.V.A.S. de la D.N. SA.

Astfel, A.V.A.S. a preluat prin protocolul nr. 1 din 28 iunie 2004 și prin

Protocolul nr. 2 din 28 iunie 2004 o creanță totală de 54.039.400,80 RON,

consolidată conform art. 21 din O.U.G. nr. 51/1998 la valoarea de 15.936.125,28

dolari S.U.A.

Instanța de fond a stabilit cu

exactitate cuantumul sumelor datorate de contestatoare fără să dispună efectuarea

unei expertize contabile, însușindu-și raportul de expertiză efectuat de o altă

instanță, deși s-a arătat instanței situația de fapt, a creanțelor preluate,

prin adresa nr. 37566 la data de 15 decembrie 2009, apărări față de care instanța

nu s-a pronunțat.

Greșit a fost reținută situația de

fapt astfel că, deși se constată că „suma datorată de contestatoare este de

36.083.432,07 lei”, instanța anulează întreaga executare silită, încălcând

principiul disponibilității.

Instanța putea dispune doar anularea

în parte a ordinului de poprire numai pentru suma de 36.083.432,07 lei.

Eronat susține instanța de fond că

suma datorată de contestatoare este de 36.083.432,07 lei în condițiile în care

chiar contestatoarea recunoaște că datorează o altă sumă, respectiv

38.113.429,21 lei.

Cheltuielile de judecată în cuantum

de 6.799 lei nu sunt justificate în condițiile în care în dosarul de fond

intimata - contestatoare nu a efectuat nici o cheltuială.

În cauză, proba cu expertiza nu a

fost pusă în discuția părților, situație în care instanța nu putea să-și

justifice soluția pe o expertiză efectuată de Judecătoria Sector 2 București.

Intimata - reclamantă SC T. SA, a

formulat întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând sentința recurată în

raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, se constată că

recursul este fondat.

Astfel, prin cererea de chemare în

judecată, contestatoarea a solicitat lămurirea cu privire la înțelesul,

întinderea și aplicarea titlurilor executorii din dosarul de executare întocmit

de A.V.A.S. împotriva SC T. SA și anularea actelor și măsurilor de executare

silită nelegale.

Titlurile executorii în baza căruia s-a

emis ordinul nr. 1012 din 17 august 2005 au fost Protocolul nr. 1 și Protocolul

nr. 2, ambele din data de 28 iunie 2004, acte prin care A.V.A.S. a preluat

creanțele SC T. SA în cuantum de 54.039.324,61 lei din care 43.927.324,61 lei

reprezentând creanțele preluate de la D.S. și 10.112.076,20 lei reprezentând creanțele

preluate de la D.N.

Contestatoarea solicită lămurirea cu

privire la înțelesul întinderea sau aplicarea titlurilor executorii respectiv a

facturilor emise în perioada 29 februarie 2000 – 31 mai 2004.

În baza rolului activ reglementat de

art. 129 pct. 5 C. proc. civ., ce are ca scop asigurarea unui echilibru

procesual între părți și respectarea principiului egalității, instanța de fond

avea obligația de a cere lămuriri cu privire la primul capăt de cerere al

acțiunii având ca obiect contestație la titlu pentru a se verifica competența

în raport de dispozițiile art. 400 și 402 C. proc. civ., pe acest aspect.

De asemenea, au fost încălcate și

dispozițiile art. 129 pct. 6 C. proc. civ., reclamantul fiind cel care

stabilește limitele judecății, instanța trebuind să respecte aceste limite,

neputând acorda mai mult decât s-a cerut. În contextul în care s-a stabilit că

doar o parte din actele de executare silită nu aveau la bază o creanță certă,

lichidă și exigibilă nu se putea dispune anularea tuturor actelor de executare,

instanța acordând mai mult chiar decât s-a cerut, depășind limitele investirii,

încălcându-se prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă

motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței.

Obligația instanței de a menționa în

mod expres și explicit, în considerentele hotărârii date, care sunt argumentele

în măsură să îi susțină soluția pronunțată apare ca esențială, din perspectiva dispozițiilor

legale evocate, ea fiind de natură a înlătura orice arbitrariu, să convingă

părțile în litigiu de temeinicia și legalitatea hotărârii și să facă posibilă

exercitarea controlului judiciar.

Este adevărat că în dosarul nr. 9955/299/2006

al Judecătoriei Sector 1 București a fost efectuată o expertiză contabilă dar

prin hotărârea recurată nu se arată care au fost actele ce au stat la baza

hotărârii pronunțate ce titlu executoriu a fost lămurit și care este temeiul de

drept reținut pe acest aspect.

Procedând astfel, instanța de fond a

încălcat obligația stabilită prin art. 261 pct. 5 C. proc. civ., aceia de a

demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis

susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, obligație esențială,

a cărei încălcare este sancționată cu nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin.

(2) C. proc. civ.

Nemotivarea hotărârii în privința

aspectelor expuse mai sus împiedică exercitarea controlului judiciar, punând

instanța de recurs în imposibilitatea de a putea analiza justețea soluției

adoptate în întregul său (contestație la titlu și contestație la executare).

Întrucât legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate se analizează în funcție de motivarea în fapt și în drept

reținută de instanța de fond, motive ce trebuie să fie în concordanță cu actele

de la dosar și cu celelalte probe administrate, în lipsa indicării unor

asemenea motive, instanța de recurs nu poate verifica legalitatea și temeinicia

soluției primei instanțe.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) raportat la art. 304 pct. 6

și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., admite recursul declarat de A.V.A.S.

împotriva sentinței comerciale nr. 35 din 29 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, casează decizia și trimite cauza la aceiași

instanță pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de A.V.A.S.

București împotriva sentinței comerciale nr. 35 din 29 martie 2010 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, casează sentința și trimite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2010.