ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3288/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, sub nr. 9955/299/2006 petenta SC T. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând instanței să lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea titlurilor executorii din dosarul de executare întocmit de A.V.A.S. împotriva SC T. SA și să dispună anularea actelor și măsurilor de executare silită nelegale. Prin sentința nr. 3050 din 6 martie 2008 pronunțată de judecătoria Sector 1 București a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea SC T. SA în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., a fost lămurit întinderea titlurilor executorii în sensul că suma datorată de contestatoare intimatei este de 36.083.432,07 lei din care 30.705.681,50 lei reprezentând creanțe preluate de A.V.A.S.

de la SC D.S. SA și 5.377.750,57 lei reprezentând creanțe preluate de A.V.A.S. de la SC D.N. SA. Prin aceeași sentință s-a dispus anularea actelor de executare efectuate pentru executarea creanței de 53.359.400,81 lei prevăzută în Ordinul A.V.A.S. nr. 1013 din 17 august 2005. Prin decizia comercială nr. 359 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost admis recursul formulat de recurenta A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 3055 din 6 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr. 9955/299/2006, în contradictoriu cu SC T. SA. Sentința menționată a fost casată, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare în primă instanță Curții de Apel București.

După casarea cu trimitere, Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 35 din 29 aprilie 2010 pronunțată în dosarul nr. 1371/3/2009, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea SC T. SA în contradictoriu cu A.V.A.S. astfel: Lămurește întinderea titlurilor executorii în sensul că suma datorată de contestatoare către intimata A.V.A.S. este de 36.083.432,07 lei din care 30.795.681,50 lei creanțe preluate de A.V.A.S. de la SC D.S. SA și suma de 5.377.750,57 lei creanță preluată de A.V.A.S. de la D.N. SA. - Anulează toate actele de executare efectuate de A.V.A.S. pentru executarea creanței de 53.350.400,81 lei, stabilite prin ordinul A.V.A.S. 1013 din 17 august 2005 sau prin alte acte de executare ulterioare.

- Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 6.790 lei cheltuieli de judecată. În motivarea sentinței instanța a reținut că la data de 28 iunie 2004 între SC D.G.N. D.S. SA în calitate de cedent și A.V.A.S. în calitate de cesionar s-a încheiat Protocolul nr. 1, prin care A.V.A.S. a preluat creanțele cedentului, restante deținute asupra contestatoarei în valoare de 43.927.324,61 RON. La aceeași dată, prin Protocolul nr. 2 A.V.A.S. în calitate de cesionar a preluat de la SC D.G.N. D.N. SA în calitate de cedent creanțele comerciale restante deținute asupra contestatoarei în valoare de 10.112.076,20 RON, suma totală preluată fiind de 54.039.400, 81 RON. Suma totală, la data preluării 21 iunie 2004, a fost consolidată, rezultând o creanță comercială de 15.936.125,28 dolari S.U.A.

Titlurile creanțelor cesionate erau compuse din: pentru creanța preluată de la D.S., un număr de 46 facturi emise în perioada 29 februarie 2000 - 31 mai 2004 cu o valoare de încasat de 43.680.007,32 lei la care se adaugă și suma de 247.317,29 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; iar pentru creanța preluată de la D.N., un număr de 38 de facturi emise în perioada 31 octombrie 1998 - 30 aprilie 2004 cu o valoare totală de încasat de 10.112.076,20 lei. Prin corectarea acestor sume cu scăderea sumelor refuzate la plată, compensate sau achitate efectiv de către contestatoare, valoarea creanțelor recunoscute de către contestatoare ca fiind real datorate intimatei A.V.A.S., se concretizează în suma totală de 36.083.432,07 lei din care: 30.705.681,50 lei, creanțe preluate de D.S.

și 5.377.750,57 lei creanțe preluate de la D.N. Instanța de fond a reținut că, din valoarea creanțelor cesionate de A.V.A.S. de la cele două societăți menționate, numai o parte au fost recunoscute de către contestatoare și anume cele în valoare de 38.114.429,21 lei, restul de 15.924.971,60 lei fiind contestate astfel: suma de 10.943.328,97 lei prin facturi emise de D.S. și refuzate la plată de către contestatoare suma de 247.317,29 lei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată într-un dosar în care nu s-au acordat astfel de cheltuieli , 4.734.325,63 lei creanțe preluate de la D.N., dar cu privire la care a operat compensarea legală potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 152/2001; suma de 680.000,00 lei compensată prin Ordinele de compensare nr. 4355411 din 23 iunie 2004 și nr. 4326848 din 16 aprilie 2004 și în privința căreia A.V.A.S.

a declarat că nu mai stăruie și suma de 3.111.348,91 lei pe care contestatoarea a achitat-o de bună voie în perioada 12 februarie 2009 - 29 mai 2009. Referitor la suma de 4.054.325,64 lei inclusă de către intimata A.V.A.S. în creanța de 10.927.324,61 lei preluată de la D.N., instanța a reținut că aceasta a fost inclusă în mod ilegal în cuantumul creanțelor cesionate, în condițiile în care prin dispozițiile exprese și imperative ale O.U.G. nr. 152/2001, Guvernul a aprobat stingerea prin compensare legală a acestui debit al contestatoarei față de societatea cedentă D.N. SA, fapt confirmat de sentința comercială nr. 1445 din 28. iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Mureș rămasă definitivă prin decizia nr. 107/ A pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș (dosar nr. 354/43/2006) prin care a fost respins capătul de cerere privind anularea procesului verbal de compensare înregistrat sub nr. 15205 din 27 decembrie 2001 la D.G.F.P.

MUREȘ. Având în vedere toate aspectele menționate, Curtea în baza dispozițiilor art. 399 alin. (1), art. 404 alin. (1) C. proc. civ., a admis contestația la executare stabilind că suma datorată de contestatare intimatei este de 36.083.432,07 lei, din care 30.795.681,50 lei creanțe preluate de A.V.A.S. de la SC D.S. SA și 5.377.750,57 iei reprezentând creanțe preluate de A.V.A.S. de la SC D.N. SA. Referitor Ia suma de 10.943.328,68 lei întrucât pe parcursul desfășurării procedurii judiciare sentința comercială nr. 2497 din 26 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a comercială, a rămas irevocabilă la data de 18 aprilie 2007, contestatoarea a înțeles să conteste doar facturile emise de D.S.

SA și refuzate la în sumă de 7.831.979,77 lei, restul de 3.111.348,91 fiind achitat de contestatoare în perioada 12 februarie 2009 - 29 mai 2009. În consecință au fost anulate toate actele de executare efectuate de A.V.A.S. pentru executarea creanței de 53.359.400,81 lei stabilită prin Ordinul A.V.A.S. nr. 1013 din 17 august 2005. Împotriva sentinței comerciale nr. 35/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a formulat recurs intimata A.V.A.S., recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că în mod greșit instanța de fond lămurește întinderea titlurilor executorii deținute de A.V.A.S.

stabilind că T. SA datorează suma de 36.083.432,07 lei reprezentând 30.795.681,50 lei creanțe preluate de A.V.A.S. de la D.S. SA și 5.377.750,57 lei creanță preluată de A.V.A.S. de la D.N. SA. Astfel, A.V.A.S. a preluat prin protocolul nr. 1 din 28 iunie 2004 și prin Protocolul nr. 2 din 28 iunie 2004 o creanță totală de 54.039.400,80 RON, consolidată conform art. 21 din O.U.G. nr. 51/1998 la valoarea de 15.936.125,28 dolari S.U.A. Instanța de fond a stabilit cu exactitate cuantumul sumelor datorate de contestatoare fără să dispună efectuarea unei expertize contabile, însușindu-și raportul de expertiză efectuat de o altă instanță, deși s-a arătat instanței situația de fapt, a creanțelor preluate, prin adresa nr. 37566 la data de 15 decembrie 2009, apărări față de care instanța nu s-a pronunțat.

Greșit a fost reținută situația de fapt astfel că, deși se constată că „suma datorată de contestatoare este de 36.083.432,07 lei”, instanța anulează întreaga executare silită, încălcând principiul disponibilității. Instanța putea dispune doar anularea în parte a ordinului de poprire numai pentru suma de 36.083.432,07 lei. Eronat susține instanța de fond că suma datorată de contestatoare este de 36.083.432,07 lei în condițiile în care chiar contestatoarea recunoaște că datorează o altă sumă, respectiv 38.113.429,21 lei. Cheltuielile de judecată în cuantum de 6.799 lei nu sunt justificate în condițiile în care în dosarul de fond intimata - contestatoare nu a efectuat nici o cheltuială. În cauză, proba cu expertiza nu a fost pusă în discuția părților, situație în care instanța nu putea să-și justifice soluția pe o expertiză efectuată de Judecătoria Sector 2 București.

Intimata - reclamantă SC T. SA, a formulat întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este fondat. Astfel, prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlurilor executorii din dosarul de executare întocmit de A.V.A.S. împotriva SC T. SA și anularea actelor și măsurilor de executare silită nelegale. Titlurile executorii în baza căruia s-a emis ordinul nr. 1012 din 17 august 2005 au fost Protocolul nr. 1 și Protocolul nr. 2, ambele din data de 28 iunie 2004, acte prin care A.V.A.S.

a preluat creanțele SC T. SA în cuantum de 54.039.324,61 lei din care 43.927.324,61 lei reprezentând creanțele preluate de la D.S. și 10.112.076,20 lei reprezentând creanțele preluate de la D.N. Contestatoarea solicită lămurirea cu privire la înțelesul întinderea sau aplicarea titlurilor executorii respectiv a facturilor emise în perioada 29 februarie 2000 – 31 mai 2004. În baza rolului activ reglementat de art. 129 pct. 5 C. proc. civ., ce are ca scop asigurarea unui echilibru procesual între părți și respectarea principiului egalității, instanța de fond avea obligația de a cere lămuriri cu privire la primul capăt de cerere al acțiunii având ca obiect contestație la titlu pentru a se verifica competența în raport de dispozițiile art. 400 și 402 C. proc.

civ., pe acest aspect. De asemenea, au fost încălcate și dispozițiile art. 129 pct. 6 C. proc. civ., reclamantul fiind cel care stabilește limitele judecății, instanța trebuind să respecte aceste limite, neputând acorda mai mult decât s-a cerut. În contextul în care s-a stabilit că doar o parte din actele de executare silită nu aveau la bază o creanță certă, lichidă și exigibilă nu se putea dispune anularea tuturor actelor de executare, instanța acordând mai mult chiar decât s-a cerut, depășind limitele investirii, încălcându-se prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ. În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței.

Obligația instanței de a menționa în mod expres și explicit, în considerentele hotărârii date, care sunt argumentele în măsură să îi susțină soluția pronunțată apare ca esențială, din perspectiva dispozițiilor legale evocate, ea fiind de natură a înlătura orice arbitrariu, să convingă părțile în litigiu de temeinicia și legalitatea hotărârii și să facă posibilă exercitarea controlului judiciar. Este adevărat că în dosarul nr. 9955/299/2006 al Judecătoriei Sector 1 București a fost efectuată o expertiză contabilă dar prin hotărârea recurată nu se arată care au fost actele ce au stat la baza hotărârii pronunțate ce titlu executoriu a fost lămurit și care este temeiul de drept reținut pe acest aspect.

Procedând astfel, instanța de fond a încălcat obligația stabilită prin art. 261 pct. 5 C. proc. civ., aceia de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, obligație esențială, a cărei încălcare este sancționată cu nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Nemotivarea hotărârii în privința aspectelor expuse mai sus împiedică exercitarea controlului judiciar, punând instanța de recurs în imposibilitatea de a putea analiza justețea soluției adoptate în întregul său (contestație la titlu și contestație la executare).

Întrucât legalitatea și temeinicia hotărârii atacate se analizează în funcție de motivarea în fapt și în drept reținută de instanța de fond, motive ce trebuie să fie în concordanță cu actele de la dosar și cu celelalte probe administrate, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanța de recurs nu poate verifica legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) raportat la art. 304 pct. 6 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., admite recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței comerciale nr. 35 din 29 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, casează decizia și trimite cauza la aceiași instanță pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 35 din 29 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.