ÎCCJ, decizie (scj.ro #82911)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82911) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Creanțe comerciale
preluate de A.V.A.S. Contestație la titlu. Competență
materială
Cuprins pe materii: Drept
procesual civil. Executare silită
Index alfabetic:
competență materială
-
contestație la titlu
-
creanțe comerciale
-
creanțe neperformante
C. proc. civ., art. 400,
art. 402
O.U.G. nr. 51/1998, art.
44, art. 45
O.U.G. nr. 37/2004, art.
6
Dispozițiile
art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 nu pot fi interpretate in extenso, în sensul
că toate litigiile în legătură cu creanțele comerciale
preluate de AVAS sunt date în competența curții de apel de la sediul
pârâtului întrucât creanțele comerciale preluate în temeiul art. 6 din
O.U.G. nr. 37/2004 sunt diferite de creanțele neperformante în
legătură cu care este reglementată o competență
materială specială.
Astfel,
în cazul unei contestații la titlu care vizează înțelesul,
întinderea și aplicarea unui titlu executoriu care nu emană de la un
organ de jurisdicție, competența de soluționare a cauzei revine
judecătoriei.
Secția a II- a civilă, Decizia nr. 1421 din 14 martie
2012
Prin
cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1
București, petenta SC T. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S.
solicitând instanței să lămurească înțelesul,
întinderea și aplicarea titlurilor executorii din dosarul de executare
întocmit de A.V.A.S. împotriva SC T. SA și să dispună anularea
actelor și măsurilor de executare silită nelegale.
Prin
sentința nr. 3050 din 6 martie 2008 pronunțată de
Judecătoria Sector 1 București a fost admisă contestația la
executare formulată de contestatoarea SC T. SA în contradictoriu cu
intimata A.V.A.S., a fost lămurită întinderea titlurilor executorii
în sensul că suma datorată de contestatoare intimatei este de
36.083.432,07 lei din care 30.795.681,50 lei reprezentând creanță preluată
de A.V.A.S. de la SC D. Sud SA și 5.377.750,57 lei reprezentând
creanță preluată de A.V.A.S. de la SC D. Nord SA. Prin
aceeași sentință s-a dispus anularea actelor de executare
efectuate pentru executarea creanței de 53.359.400,81 lei
prevăzută în Ordinul A.V.A.S. nr.1013 din 17 august 2005.
Împotriva
acestei sentințe, A.V.A.S. a declarat recurs, care a fost admis prin
decizia comercială nr. 359/2009 pronunțată de Tribunalul
București, Secția comercială, a fost casată sentința
recurată, iar cauza a fost trimisă spre competentă
soluționare în primă instanță Curții de Apel
București.
După
casarea cu trimitere, Curtea de Apel București, prin sentința
comercială nr. 35/2010 pronunțată, în dosarul nr.xx71/3/2009, a
admis contestația la executare formulată de contestatoarea SC T. SA
în contradictoriu cu A.V.A.S. și în consecință:
- a lămurit întinderea
titlurilor executorii în sensul că suma datorată de contestatoare
către intimata A.V.A.S. este de 36.083.432,07 lei, din care 30.795.681,50
lei creanță preluată de A.V.A.S. de la SC D.S. SA și suma
de 5.377.750,57 lei creanță preluată de A.V.A.S. de la
D.N. SA.
- a anulat toate actele de
executare efectuate de A.V.A.S. pentru executarea creanței de
53.350.400,81 lei, stabilite prin ordinul A.V.A.S. nr. 1013 din 17 august 2005
sau prin alte acte de executare ulterioare.
- a obligat intimata la
plata către contestatoare a sumei de 6.799 lei cheltuieli de
judecată.
În
termen legal, împotriva acestei sentințe, A.V.A.S. a declarat
recurs, iar prin decizia nr. 3288/2010 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, Secția comercială, a fost admis recursul, a
fost casată sentința atacată și s-a trimis cauza spre
rejudecare Curții de Apel București.
În
motivarea hotărârii, Înalta Curte a reținut, în esență,
încălcarea rolului activ reglementat de dispozițiile art. 129 alin.
(5) C. proc. civ., întrucât instanța de fond avea obligația de a cere
lămuriri cu privire la primul capăt de cerere al acțiunii având
ca obiect contestația la titlu pentru a se verifica competența în
raport de dispozițiile art. 400 și art. 402 C. proc. civ. pe
acest aspect.
Având
în vedere considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și
Justiție, în fond după casare, Curtea de Apel București a pus în
vedere contestatoarei să depună la dosar precizări cu privire la
primul capăt de cerere având ca obiect contestație la titlu în
vederea verificării competenței de judecată.
Din
interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 44-45 din O.U.G. nr.
51/1998, Curtea a apreciat că îi revine competența materială de
soluționare a cauzelor vizând creanțele neperformante preluate de
A.V.A.S.
În
speță, A.V.A.S. a preluat creanțe comerciale în temeiul art. 6
din O.U.G. nr. 37/2004, care sunt diferite de creanțele neperformante în
legătură cu care este reglementată o competență
materială specială.
Curtea
a avut în vedere temeiul juridic al cererii, respectiv dispozițiile art.
400 C. proc. civ., precum și dispozițiile și considerentele
deciziei nr. XV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
prin care s-a admis recursul în interesul legii vizând aplicarea
dispozițiilor art. 400 și art. 402 C. proc. civ. referitor la
stabilirea competenței de soluționare a contestațiilor la
executare, în primă instanță și în căile de atac,
având ca obiect hotărâri judecătorești pronunțată în
litigiile comerciale, dar și faptul că obiectul acțiunii îl
reprezintă o contestație la titlu care vizează înțelesul,
întinderea și aplicarea unui titlu executoriu ce nu emană de la un
organ de jurisdicție și a reținut că nu are competența
soluționării în fond a cauzei,această competență
revenind judecătoriei.
În
consecință, prin sentința comercială nr. 54/2011
pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a
comercială, a fost admisă excepția lipsei competenței
materiale a Curții de Apel București și a fost declinată
competența de soluționare a cauzei privind contestația la
executare formulată de contestatoarea SC T. SA în contradictoriu cu
intimata A.V.A.S., în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal, A.V.A.S. a declarat recurs, solicitând
admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței comerciale nr.
54 din 17 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,
Secția a V-a comercială.
În
drept, au fost invocate dispozițiile art. 304
1
și art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
În
motivarea recursului, A.V.A.S. a criticat hotărârea atacată pentru
nelegalitate, susținând că în mod greșit Curtea de Apel
București a reținut faptul că dispozițiile art. 45 din
O.U.G. nr. 51/1998 s-ar aplica doar activelor bancare, întrucât prin O.U.G. nr.
23/2004 AVAB s-a transformat în AVAS, și prin modificări succesive au
fost preluate în vederea valorificării, pe lângă creanțele
neperformante ale băncilor și creanțele bugetare, și
creanțele comerciale stabilite prin norme de drept public.
În
opinia recurentei, argumentul Curții de Apel București referitor la
aplicabilitatea exclusivă a prevederilor art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998
doar creanțelor neperformante limitează voința legiuitorului,
voință care a extins sfera creanțelor de valorificat prin legea
specială.
A
apreciat că este greșit și argumentul instanței referitor
la aplicabilitatea unor norme din legea de funcționare a AVAS și ADS,
întrucât s-ar încălca tehnica legislativă, AVAS având aplicabile
dispozițiile cap. VIII, IX și X ca norme de funcționare.
Consideră
ca fiind inaplicabilă cauzei Decizia Nr. XV/2007, prin care s-a admis
recursul în interesul legii declarat de Procurorul General de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea prevederilor
art. 400 și art. 402 C. proc. civ., întrucât, în speță, se
contestă un titlu executoriu emis de o autoritate centrală,
reglementat de normele speciale ale art. 42 și urm. din O.U.G. nr. 51/1998
republicată, cu modificări și completări, care derogă
de la norma generală reglementată de codul de procedură
civilă.
În
raport de dispozițiile art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, în
opinia recurentei, aceste litigii trebuie să fie soluționate de o
instanță de grad superior fiind de competenta curții de apel în
a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul
pârâtului, și astfel, cauza de față este de competența
Curții de Apel București având în vedere că AVAS este pârât, iar
sediul acestuia se află în București.
Totodată,
conform dispozițiilor cap. 8 art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998, AVAS poate
dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice
natură, ordin cenzurat de Curtea de Apel.
În mod
eronat, a arătat recurenta, Curtea de Apel București a reținut
că SC T. SA s-ar fi conformat solicitării instanței, întrucât
instanța a solicitat "precizări", iar contestatoarea a
depus "note scrise", astfel că în lipsa comunicării "precizărilor"
AVAS nu poate fi considerat
ă să fi
fost în măsură să pună concluzii, cu atât mai mult cu cât
Curtea de Apel
își verificase competența cu ocazia
judecării fondului contestației.
Intimata
SC T. SA a depus concluzii scrise, solicitând, în esență, respingerea
recursului, ca nefondat.
Analizând
hotărârea recurată în raport de criticile formulate, în limitele
controlului de legalitate, și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte a
constatat că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În
cauză, AVAS a preluat, în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 37/2004 privind
unele măsuri de diminuare a arieratelor din economie, creanțe pe care
SC D. Sud SA și SC D. Nord SA le dețineau asupra SC T. SA,
creanțe comerciale, diferite de cele neperformante în legătură
cu care este reglementată o competență materială specială.
În
acest context, cu privire la aplicarea dispozițiilor speciale ale O.U.G.
nr. 51/1998 invocate de recurentă se impun câteva observații.
Dispozițiile art. 44-45 din O.U.G. nr. 51/1998, la care face trimitere
recurenta, se referă la titlurile executorii în sensul ordonanței, ce
fac obiectul executării silite pornite de AVAS (art. 39 alin.1), la
regulile speciale privind executarea silită (art. 58, 60, 70,71,73)
și la dispozițiile tranzitorii cu privire la litigiile în curs, în
legătură cu creanțele bancare cedate AVAS (art. 82).
Or, litigiul de față nu privește o contestație la executare
în legătură cu creanțele bancare preluate de AVAS, care
să impună concluzia atragerii competenței speciale în temeiul
O.U.G. nr. 51/1998, competență care este reglementată expres de
art. 45 din Capitolul IX și care se referă la ,,cererile de orice
natură privind drepturile și obligațiile în legătură
cu activele bancare preluate de AVAS, inclusiv cele pentru angajarea
răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice altele decât
debitorii definiți de art. 38.
Obiectul
litigiului îl reprezintă o contestație la titlu care vizează
înțelesul, întinderea și aplicarea unui titlu executoriu, care nu
emană de la un organ de jurisdicție, astfel încât nici calitatea
părților și nici raportul juridic dedus judecății nu
atrage aplicarea dispozițiilor legii speciale cu privire la
competența curții de apel în primă instanță, iar
dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 nu pot fi interpretate
in
extenso
, în sensul că toate litigiile în legătură cu
creanțele comerciale preluate de AVAS sunt date în competența
curții de apel de la sediul pârâtului.
Prin
urmare, Curtea de Apel București a făcut o corectă interpretare
și aplicare a dispozițiilor legale incidente speței de
față, dând eficiență art. 400 și art. 402 C. proc.
civ. și stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Sector 1 București, iar criticile recurentei vizând
aceste aspecte sunt total nefondate.
A fost
înlăturată și susținerea recurentei referitoare la
inaplicabilitatea deciziei XV/2007 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție – Secțiile Unite, având în vedere că în speță
este vorba de o contestație la titlu care vizează înțelesul,
întinderea și aplicarea unui titlu executoriu, care nu emană de la un
organ de jurisdicție.
În
consecință, Înalta Curte a constatat că instanța a
interpretat și aplicat corect legea, sentința recurată fiind la
adăpost de orice critică.
Pentru
toate argumentele care preced, recursul A.V.A.S București este nefondat,
motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., a fost respins, menținându-se hotărârea atacată, ca
legală.