ÎCCJ, decizie (scj.ro #82911)

Creanțe comerciale preluate de A.V.A.S. Contestație la titlu. Competență materială Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executare silită Index alfabetic: competență materială - contestație la titlu - creanțe comerciale - creanțe neperformante C. proc. civ., art. 400, art. 402 O.U.G. nr. 51/1998, art. 44, art. 45 O.U.G. nr. 37/2004, art. 6 Dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 nu pot fi interpretate in extenso, în sensul că toate litigiile în legătură cu creanțele comerciale preluate de AVAS sunt date în competența curții de apel de la sediul pârâtului întrucât creanțele comerciale preluate în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 37/2004 sunt diferite de creanțele neperformante în legătură cu care este reglementată o competență materială specială.

Astfel, în cazul unei contestații la titlu care vizează înțelesul, întinderea și aplicarea unui titlu executoriu care nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei. Secția a II- a civilă, Decizia nr. 1421 din 14 martie 2012 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, petenta SC T. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând instanței să lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea titlurilor executorii din dosarul de executare întocmit de A.V.A.S. împotriva SC T. SA și să dispună anularea actelor și măsurilor de executare silită nelegale.

Prin sentința nr. 3050 din 6 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea SC T. SA în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., a fost lămurită întinderea titlurilor executorii în sensul că suma datorată de contestatoare intimatei este de 36.083.432,07 lei din care 30.795.681,50 lei reprezentând creanță preluată de A.V.A.S. de la SC D. Sud SA și 5.377.750,57 lei reprezentând creanță preluată de A.V.A.S. de la SC D. Nord SA. Prin aceeași sentință s-a dispus anularea actelor de executare efectuate pentru executarea creanței de 53.359.400,81 lei prevăzută în Ordinul A.V.A.S. nr.1013 din 17 august 2005. Împotriva acestei sentințe, A.V.A.S.

a declarat recurs, care a fost admis prin decizia comercială nr. 359/2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția comercială, a fost casată sentința recurată, iar cauza a fost trimisă spre competentă soluționare în primă instanță Curții de Apel București. După casarea cu trimitere, Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 35/2010 pronunțată, în dosarul nr.xx71/3/2009, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea SC T. SA în contradictoriu cu A.V.A.S. și în consecință: - a lămurit întinderea titlurilor executorii în sensul că suma datorată de contestatoare către intimata A.V.A.S. este de 36.083.432,07 lei, din care 30.795.681,50 lei creanță preluată de A.V.A.S.

de la SC D.S. SA și suma de 5.377.750,57 lei creanță preluată de A.V.A.S. de la D.N. SA. - a anulat toate actele de executare efectuate de A.V.A.S. pentru executarea creanței de 53.350.400,81 lei, stabilite prin ordinul A.V.A.S. nr. 1013 din 17 august 2005 sau prin alte acte de executare ulterioare. - a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 6.799 lei cheltuieli de judecată. În termen legal, împotriva acestei sentințe, A.V.A.S. a declarat recurs, iar prin decizia nr. 3288/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția comercială, a fost admis recursul, a fost casată sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel București. În motivarea hotărârii, Înalta Curte a reținut, în esență, încălcarea rolului activ reglementat de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., întrucât instanța de fond avea obligația de a cere lămuriri cu privire la primul capăt de cerere al acțiunii având ca obiect contestația la titlu pentru a se verifica competența în raport de dispozițiile art. 400 și art. 402 C. proc. civ. pe acest aspect. Având în vedere considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în fond după casare, Curtea de Apel București a pus în vedere contestatoarei să depună la dosar precizări cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect contestație la titlu în vederea verificării competenței de judecată. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 44-45 din O.U.G. nr. 51/1998, Curtea a apreciat că îi revine competența materială de soluționare a cauzelor vizând creanțele neperformante preluate de A.V.A.S.

În speță, A.V.A.S. a preluat creanțe comerciale în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 37/2004, care sunt diferite de creanțele neperformante în legătură cu care este reglementată o competență materială specială. Curtea a avut în vedere temeiul juridic al cererii, respectiv dispozițiile art. 400 C. proc. civ., precum și dispozițiile și considerentele deciziei nr. XV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii vizând aplicarea dispozițiilor art. 400 și art. 402 C. proc. civ.

referitor la stabilirea competenței de soluționare a contestațiilor la executare, în primă instanță și în căile de atac, având ca obiect hotărâri judecătorești pronunțată în litigiile comerciale, dar și faptul că obiectul acțiunii îl reprezintă o contestație la titlu care vizează înțelesul, întinderea și aplicarea unui titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție și a reținut că nu are competența soluționării în fond a cauzei,această competență revenind judecătoriei. În consecință, prin sentința comercială nr. 54/2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială, a fost admisă excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind contestația la executare formulată de contestatoarea SC T. SA în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, A.V.A.S. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței comerciale nr. 54 din 17 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, A.V.A.S. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit Curtea de Apel București a reținut faptul că dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 s-ar aplica doar activelor bancare, întrucât prin O.U.G. nr. 23/2004 AVAB s-a transformat în AVAS, și prin modificări succesive au fost preluate în vederea valorificării, pe lângă creanțele neperformante ale băncilor și creanțele bugetare, și creanțele comerciale stabilite prin norme de drept public.

În opinia recurentei, argumentul Curții de Apel București referitor la aplicabilitatea exclusivă a prevederilor art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998 doar creanțelor neperformante limitează voința legiuitorului, voință care a extins sfera creanțelor de valorificat prin legea specială. A apreciat că este greșit și argumentul instanței referitor la aplicabilitatea unor norme din legea de funcționare a AVAS și ADS, întrucât s-ar încălca tehnica legislativă, AVAS având aplicabile dispozițiile cap. VIII, IX și X ca norme de funcționare. Consideră ca fiind inaplicabilă cauzei Decizia Nr. XV/2007, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea prevederilor art. 400 și art. 402 C. proc.

civ., întrucât, în speță, se contestă un titlu executoriu emis de o autoritate centrală, reglementat de normele speciale ale art. 42 și urm. din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, cu modificări și completări, care derogă de la norma generală reglementată de codul de procedură civilă. În raport de dispozițiile art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, în opinia recurentei, aceste litigii trebuie să fie soluționate de o instanță de grad superior fiind de competenta curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului, și astfel, cauza de față este de competența Curții de Apel București având în vedere că AVAS este pârât, iar sediul acestuia se află în București. Totodată, conform dispozițiilor cap. 8 art. 42 din O.U.G.

nr. 51/1998, AVAS poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice natură, ordin cenzurat de Curtea de Apel. În mod eronat, a arătat recurenta, Curtea de Apel București a reținut că SC T. SA s-ar fi conformat solicitării instanței, întrucât instanța a solicitat "precizări", iar contestatoarea a depus "note scrise", astfel că în lipsa comunicării "precizărilor" AVAS nu poate fi considerat ă să fi fost în măsură să pună concluzii, cu atât mai mult cu cât Curtea de Apel își verificase competența cu ocazia judecării fondului contestației. Intimata SC T. SA a depus concluzii scrise, solicitând, în esență, respingerea recursului, ca nefondat. Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: În cauză, AVAS a preluat, în temeiul art. 6 din O.U.G.

nr. 37/2004 privind unele măsuri de diminuare a arieratelor din economie, creanțe pe care SC D. Sud SA și SC D. Nord SA le dețineau asupra SC T. SA, creanțe comerciale, diferite de cele neperformante în legătură cu care este reglementată o competență materială specială. În acest context, cu privire la aplicarea dispozițiilor speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 invocate de recurentă se impun câteva observații. Dispozițiile art. 44-45 din O.U.G.

nr. 51/1998, la care face trimitere recurenta, se referă la titlurile executorii în sensul ordonanței, ce fac obiectul executării silite pornite de AVAS (art. 39 alin.1), la regulile speciale privind executarea silită (art. 58, 60, 70,71,73) și la dispozițiile tranzitorii cu privire la litigiile în curs, în legătură cu creanțele bancare cedate AVAS (art. 82). Or, litigiul de față nu privește o contestație la executare în legătură cu creanțele bancare preluate de AVAS, care să impună concluzia atragerii competenței speciale în temeiul O.U.G.

nr. 51/1998, competență care este reglementată expres de art. 45 din Capitolul IX și care se referă la ,,cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAS, inclusiv cele pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice altele decât debitorii definiți de art. 38. Obiectul litigiului îl reprezintă o contestație la titlu care vizează înțelesul, întinderea și aplicarea unui titlu executoriu, care nu emană de la un organ de jurisdicție, astfel încât nici calitatea părților și nici raportul juridic dedus judecății nu atrage aplicarea dispozițiilor legii speciale cu privire la competența curții de apel în primă instanță, iar dispozițiile art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998 nu pot fi interpretate in extenso , în sensul că toate litigiile în legătură cu creanțele comerciale preluate de AVAS sunt date în competența curții de apel de la sediul pârâtului. Prin urmare, Curtea de Apel București a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente speței de față, dând eficiență art. 400 și art. 402 C. proc. civ. și stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, iar criticile recurentei vizând aceste aspecte sunt total nefondate. A fost înlăturată și susținerea recurentei referitoare la inaplicabilitatea deciziei XV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, având în vedere că în speță este vorba de o contestație la titlu care vizează înțelesul, întinderea și aplicarea unui titlu executoriu, care nu emană de la un organ de jurisdicție.

În consecință, Înalta Curte a constatat că instanța a interpretat și aplicat corect legea, sentința recurată fiind la adăpost de orice critică. Pentru toate argumentele care preced, recursul A.V.A.S București este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins, menținându-se hotărârea atacată, ca legală.