ÎCCJ, decizie (scj.ro #83602)

Competența

materială. Creanțe bancare neperformante

Potrivit art.19/19 din Legea

nr.409/2001, pentru aprobarea OUG nr.51/1998, cererile de orice natură privind

drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAB,

inclusiv cele privind angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și

juridice sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se

află sediul social sau, după caz,  domiciliul pârâtului.

Totodată, aceste dispoziții stabilesc competența materială a curților de apel

de a soluționa pe fond cererile privitoare la creanțele bancare neperformante,

preluate la datoria publică.

(Secția

comercială, decizia nr.1127 din 21 februarie 2003)

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Suceava reclamanta

S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC „B.A.” SA Sucursala Suceava,

radierea ipotecii înscrisă asupra apartamentului situat în Suceava, motivat de

faptul că imobilul a fost vândut de către bancă, reclamanții având calitatea de

cumpărător, iar prețul obținut a fost depus în contul datoriei.

Ca urmare a rejudecării în fond după casare, instanța a dispus introducerea în

cauză în calitate de pârât a A.V.A.B., în baza contractului de cesiune de

creanță și  a admis excepția de necompetență materială, declinând

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, potrivit

dispozițiilor art.19 din Legea nr.409/2001, pentru aprobarea OUG nr.51/1998,

privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor.

Curtea de Apel București Secția a VI-a Comercială, prin sentința civilă nr.79

din 23 iulie 2002, a respins excepția de necompetență materială ridicată de

reclamanți, și pe fond, a respins acțiunea ca nefondată.

Instanța a reținut că, față de calitatea părților și obiectul cauzei dedus

judecății, este competentă să soluționeze pricina iar pe fond, a reținut că

reclamanta a achitat în numele debitorului numai o parte din împrumutul

datorat, astfel că ipoteca nu poate fi radiată.

Reclamanta a declarat recurs, vizând aspectele de nelegalitate și netemeinicie

prevăzute de art.304 pct.3 și 9 C.proc.civ., susținând că în mod greșit

Tribunalul Suceava și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel

București, care nu era competentă să soluționeze conflictul negativ de

competență intervenit.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.19/19 din Legea nr.409/2001, pentru aprobarea OUG nr.51/1998,

cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu

activele bancare preluate de A.V.A.B., inclusiv cele pentru angajarea

răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice sunt de competența Curții

de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul social, sau după caz,

domiciliul pârâtului.

Aceste dispoziții stabilesc, fără a lăsa loc la interpretări, competența

materială a curților de apel de a soluționa, pe fond, cererile de orice natură

privitoare la creanțele bancare neperformante, preluate la datoria publică.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr.1291 din 28 februarie 2001,

nu a stabilit cu puterea lucrului judecat competența de soluționare a cauzei

Tribunalului Suceava, ci a  dispus, după casare, verificarea legitimității

procesuale active și pasive ca urmare a contractului de cesiune intervenit.

Prin introducerea în cauză a A.V.A.B., s-a admis excepția de necompetență

materială și s-a trimis  cauza spre  soluționarea fondului pricinii

Curții de Apel București.

Instanța de fond a analizat și înscrisurile depuse, reținând că

reclamanta   a plătit către SC „B.A”. SA suma, reprezentând numai o

parte din împrumutul datorat de debitoarea SC „A”  SRL, conform

contractului de credit . Astfel că, în aceste condiții, în mod justificat s-a

respins și cererea de radiere a ipotecii.

În consecință, recursul a fost respins.