ÎCCJ, decizie (scj.ro #83216)

Momentul

de la care începe să curgă termenul de prescripție aplicabil

dreptului de a cere executarea silită a creanțelor

neperformante

preluate de AVAS, în reglementarea art.13 din

OUG nr.51/1998

Termenul de prescripție de 7 ani

prevăzut de art.13 alin.5 din OUG 51/1998 începe să curgă de la

data scadenței obligației de plată.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția

comercială decizia nr.453 din 8 februarie 2008)

Prin

sentința comercială nr.177 din 20 septembrie 2007 a Curții de

Apel București – Secția a VI-a comercială s-a respins

excepția

necompetenței

funcționale a acestei instanțe (secția comercială) în

soluționarea cauzei, ridicată de reclamantă, ca

nefondată

.

S-a respins excepția  autorității de lucru judecat

ridicată de pârâtă , ca

nefondată

.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții

F.Ad

., F.M.L., V.I. și V.M. în contradictoriu cu

A.V.A.S. și pârâta a fost obligată să solicite Oficiului

Național de  Cadastru și Publicitate Imobiliară

Mureș

, Biroul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară radierea

înscripțiilor

ipotecare

asupra unor imobile.

S-a respins cererea reclamanților privind stabilirea

caracterului acestei hotărâri de „act apt pentru radierea  ipotecii”,

ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut cu privire la excepția

necompetenței

acestei instanțe în

soluționarea litigiului că intimata AVAS este parte în acest litigiu,

ca urmare a contractului de  cesiune de creanță intervenit

între B. și A.V.A.S. al cărui obiect  stipulat în contract se

referă la creanța deținută de

Bancorex

împotriva debitorului SC C.–I. SRL , rezultate din titlurile cedentului,

contracte  de credit bancar. Că în  urma cesiunii, natura

comercială a raportului juridic  cesionat rămâne neatinsă

și  atrage astfel jurisdicția  comercială, atât sub

aspectul dreptului material aplicabil, cât și sub aspectul regulilor

procesuale aplicabile  în această materie.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat s-a

reținut că în speță nu este îndeplinită

cerința  prevăzută de art.1201 Cod civil a unei triple

identități între cele două litigii respectiv: părți,

obiect și cauză.

Deși părțile și obiectul sunt aceleiași, cauza

juridică  este diferă.

Astfel, în litigiul ce a  format obiectul dosarului  reclamanții

au  invocat că prin declanșarea  împotriva debitorului

principal SC C. –I. SRL a procedurii falimentului, datoriile AVAS  s-au

stins prin plata obținută din valorificarea  bunurilor

debitoarei, ceea ce  a determinat și stingerea  accesoriilor

care garantau  creanța, respectiv ipotecile aplicate asupra

acestora.

În acțiunea dedusă judecății , reclamanții au

invocat un alt temei  juridic de stingere a obligației principale,

prescripția extinctivă a dreptului de a cere plata  și

respectiv executarea silită.

Pe fondul litigiului s-a reținut că în speță se pune

problema prescripției dreptului de a cere executarea silită a

contractelor de credit bancar,  care deși sunt încheiate anterior

intrării în vigoare a prevederilor legii nr.58/1998 privind activitatea

bancară , au caracter de titlu executoriu.

S-a stabilit că  în raport de data scadenței  pentru

contractul de credit nr.45/1996 prescripția dreptului de a  cere

executarea silită a început să curgă la 1 ianuarie  1998,

iar pentru linia de credit  nr.9/1996 aceasta a  început  la 21

mai 1998.

Astfel, față de dispozițiile  art.13 din Ordonanța de

Urgență a Guvernului nr.51/1998 termenul de 7 ani s-a împlinit la 1

ianuarie 2005 și respectiv   21 mai 2005 și nu s-a

reținut existența unei cauze de  întrerupere sau suspendare a

cursului prescripției privind executarea  silită,

dispozițiile art.36 din legea nr.85/2006  fiind aplicabile numai

debitorului  SC C.–I. SRL care a intrat în procedura reorganizării

judiciare și falimentului.

S-a stins așadar dreptul de a cere executarea  silită a celor

două contracte de credit bancar și potrivit  art.1800 alin.1

pct.1 Cod procedură civilă a  încetat dreptul de ipotecă al

pârâtei privind imobilele   proprietatea reclamanților ,

așa încât acțiunea formulată privind radierea

înscripțiilor

ipotecare din  evidențele

cărților  funciare în raport de dispozițiile art.29 din

legea nr.7/1996 este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe AVAS a formulat recurs în temeiul

dispozițiilor art.304 pczt.9 și a solicitat admiterea acestuia,

modificarea în parte a sentinței

recurate

, iar

pe fond respingerea  cererii de obligare a  AVAS la radierea

ipotecilor constituite asupra imobilelor, constatând  că în

cauză nu a intervenit  prescripția. (...)

Referitor la calculul  termenului de prescripție de  7 ani

prevăzut de art.13 (5)  din Ordonanța de Urgență a

Guvernului nr.51/1958 în mod greșit instanța de fond  a

reținut că momentul de la care începe să curgă  este

scadența prevăzută în  cele două contracte de credit

și nu cel al preluării  creanței de către

recurentă de la

Bancorex

prin contractul de

cesiune de creanță 276025 din 21 iulie 1999.

Recursul pârâtei nu este fondat. (...)

Critica recurentei că momentul de la care începe să curgă

termenul de prescripție de 7 ani prevăzut de art.13 alin.5 din

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.51/1998 este data

preluării creanței de la

Bancorex

prin

contractul de cesiune nr.276025 din 21 iulie 1999, nu poate fi

primită  cât timp în fiecare din cele două contracte  s-a

stabilit scadența de plată, acesta fiind momentul de la care începe

să curgă termenul de prescripție.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a admis cererea

intimaților-reclamanți și a reținut că pentru primul

contract de credit prescripția a început la 1 ianuarie 1998 și s-a

împlinit la 1 ianuarie 2005, iar pentru cel de-al doilea contract de credit

aceasta a început la 21 mai 1998 și s-a împlinit  la 21 mai 2005

și a constatat că  s-a împlinit termenul de  7 ani privind

executarea silită.

Pentru considerentele  reținute, Înalta Curte, potrivit art.312 Cod

procedură civilă a respins ca

nefondat

recursul declarat de pârâtă.