ÎCCJ, decizie (scj.ro #83216)

Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție aplicabil dreptului de a cere executarea silită a creanțelor neperformante preluate de AVAS, în reglementarea art.13 din OUG nr.51/1998 Termenul de prescripție de 7 ani prevăzut de art.13 alin.5 din OUG 51/1998 începe să curgă de la data scadenței obligației de plată. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.453 din 8 februarie 2008) Prin sentința comercială nr.177 din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel București – Secția a VI-a comercială s-a respins excepția necompetenței funcționale a acestei instanțe (secția comercială) în soluționarea cauzei, ridicată de reclamantă, ca nefondată . S-a respins excepția autorității de lucru judecat ridicată de pârâtă , ca nefondată . S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții F.Ad ., F.M.L., V.I.

și V.M. în contradictoriu cu A.V.A.S. și pârâta a fost obligată să solicite Oficiului Național de Cadastru și Publicitate Imobiliară Mureș , Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară radierea înscripțiilor ipotecare asupra unor imobile. S-a respins cererea reclamanților privind stabilirea caracterului acestei hotărâri de „act apt pentru radierea ipotecii”, ca neîntemeiat. Pentru a hotărî astfel s-a reținut cu privire la excepția necompetenței acestei instanțe în soluționarea litigiului că intimata AVAS este parte în acest litigiu, ca urmare a contractului de cesiune de creanță intervenit între B. și A.V.A.S. al cărui obiect stipulat în contract se referă la creanța deținută de Bancorex împotriva debitorului SC C.–I.

SRL , rezultate din titlurile cedentului, contracte de credit bancar. Că în urma cesiunii, natura comercială a raportului juridic cesionat rămâne neatinsă și atrage astfel jurisdicția comercială, atât sub aspectul dreptului material aplicabil, cât și sub aspectul regulilor procesuale aplicabile în această materie. Referitor la excepția autorității de lucru judecat s-a reținut că în speță nu este îndeplinită cerința prevăzută de art.1201 Cod civil a unei triple identități între cele două litigii respectiv: părți, obiect și cauză. Deși părțile și obiectul sunt aceleiași, cauza juridică este diferă. Astfel, în litigiul ce a format obiectul dosarului reclamanții au invocat că prin declanșarea împotriva debitorului principal SC C. –I.

SRL a procedurii falimentului, datoriile AVAS s-au stins prin plata obținută din valorificarea bunurilor debitoarei, ceea ce a determinat și stingerea accesoriilor care garantau creanța, respectiv ipotecile aplicate asupra acestora. În acțiunea dedusă judecății , reclamanții au invocat un alt temei juridic de stingere a obligației principale, prescripția extinctivă a dreptului de a cere plata și respectiv executarea silită. Pe fondul litigiului s-a reținut că în speță se pune problema prescripției dreptului de a cere executarea silită a contractelor de credit bancar, care deși sunt încheiate anterior intrării în vigoare a prevederilor legii nr.58/1998 privind activitatea bancară , au caracter de titlu executoriu.

S-a stabilit că în raport de data scadenței pentru contractul de credit nr.45/1996 prescripția dreptului de a cere executarea silită a început să curgă la 1 ianuarie 1998, iar pentru linia de credit nr.9/1996 aceasta a început la 21 mai 1998. Astfel, față de dispozițiile art.13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.51/1998 termenul de 7 ani s-a împlinit la 1 ianuarie 2005 și respectiv 21 mai 2005 și nu s-a reținut existența unei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției privind executarea silită, dispozițiile art.36 din legea nr.85/2006 fiind aplicabile numai debitorului SC C.–I. SRL care a intrat în procedura reorganizării judiciare și falimentului.

S-a stins așadar dreptul de a cere executarea silită a celor două contracte de credit bancar și potrivit art.1800 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă a încetat dreptul de ipotecă al pârâtei privind imobilele proprietatea reclamanților , așa încât acțiunea formulată privind radierea înscripțiilor ipotecare din evidențele cărților funciare în raport de dispozițiile art.29 din legea nr.7/1996 este întemeiată. Împotriva acestei sentințe AVAS a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art.304 pczt.9 și a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate , iar pe fond respingerea cererii de obligare a AVAS la radierea ipotecilor constituite asupra imobilelor, constatând că în cauză nu a intervenit prescripția.

(...) Referitor la calculul termenului de prescripție de 7 ani prevăzut de art.13 (5) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.51/1958 în mod greșit instanța de fond a reținut că momentul de la care începe să curgă este scadența prevăzută în cele două contracte de credit și nu cel al preluării creanței de către recurentă de la Bancorex prin contractul de cesiune de creanță 276025 din 21 iulie 1999. Recursul pârâtei nu este fondat. (...) Critica recurentei că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de 7 ani prevăzut de art.13 alin.5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.51/1998 este data preluării creanței de la Bancorex prin contractul de cesiune nr.276025 din 21 iulie 1999, nu poate fi primită cât timp în fiecare din cele două contracte s-a stabilit scadența de plată, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a admis cererea intimaților-reclamanți și a reținut că pentru primul contract de credit prescripția a început la 1 ianuarie 1998 și s-a împlinit la 1 ianuarie 2005, iar pentru cel de-al doilea contract de credit aceasta a început la 21 mai 1998 și s-a împlinit la 21 mai 2005 și a constatat că s-a împlinit termenul de 7 ani privind executarea silită. Pentru considerentele reținute, Înalta Curte, potrivit art.312 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă.