ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3883/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr. 157 din 8 septembrie 2006 a respins excepția necompetenței materiale a curții de apel și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., cu sediul social în București împotriva pârâtei S.I.F.M. SA cu sediul social în municipiul Bacău județul Bacău. Instanța de fond a reținut că prin întâmpinare, pârâta S.I.F.M. Bacău a invocat excepțiile necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău, a inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității de folosință a fostului F.P.P.M.

de a încheia acte de fidejusiune și a prescripției creanței. Având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și faptul că o parte din excepțiile invocate sunt peremptorii, absolute, de ordine publică, a fost analizată excepția necompetenței materiale a curții de apel, care a fost găsită nefondată, cu motivarea că potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului. Cererea reclamantei vizează o creanță neperformantă preluată de la B. SA. S-a apreciat că este fondată excepția prescripției acțiunii, deoarece nu sunt incidente prevederile art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998. În termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, respectiv termenul general de prescripție de 3 ani. Dacă termenul de prescripție curge de la data la care reclamanta apreciază că s-a născut dreptul la acțiune, respectiv data încheierii contractului de cesiune, pe considerentul că la această dată A.V.A.S. avea posibilitatea fie să valorifice biletele la ordin, fie să pornească o acțiune cambială pentru obținerea unui titlu executor, termenul s-a împlinit în anul 2002. Împotriva sentinței nr. 157 din 8 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. București, care a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune iar în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., casarea aceleiași hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Bacău. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a evocat, în esență, că biletul la ordin fiind scadent la 22 aprilie 1997, dreptul B. de a cere executarea silită nu era prescris la data încheierii contractului de cesiune de creanță nr. 326425 din 21 iulie 1999, iar pentru că termenul de prescripție nu se împlinise, devin aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, referitoare la termenul special de prescripție de 7 ani. Calculul termenului special de prescripție de 7 ani se face de la data preluării creanței A.V.A.S.

asupra debitorului cedat SC A. SRL, prin contractul de cesiune de creanță nr. 326425 din 21 iulie 1999. Intimata-pârâtă S.I.F.M. Bacău a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 930 din 14 februarie 2007, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare secției comerciale, cu motivarea că obiectul pricinii îl reprezintă raportul juridic comercial creat întocmirii biletului la ordin și avalizarea acestuia. Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei S.I.F.M. SA la plata sumei de 250.000 dolari S.U.A., reprezentând valoarea obligației de plată rezultată din avalizarea de către S.I.F.M. SA a biletului la ordin emis de SC A. SRL Bacău, creanță preluată de către A.V.A.S. prin contractul de cesiune de creanță nr. 326425 din 21 iulie 1999 încheiat cu B. SA. Temeiul de drept al acțiunii a fost precizat de reclamantă ca fiind dispozițiile art. 1652 și 16662 C. civ., art. 42 C. com., art. 112 C. proc. civ., precum și dispozițiile cuprinse în O.U. nr. 51/1998. Apărarea invocată constant de reclamantă în sensul că potrivit art. 13 alin (5) din O.U.G. nr. 51/1998, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz au fost investite cu formulă executorie este de 7 ani nu poate fi primită.

Așa cum, amplu și bine documentat a expus în considerente prima instanță, în speță sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, care instituie un termen general de prescripție de 3 ani. Cererea reclamantei de chemare în judecată a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău, la data de 20 iunie 2006, fiind trimisă prin poștă, așa cum atestă corespondența din data de 14 iunie 2006. În răspunsul conferit la întâmpinarea pârâtei, A.V.A.S. a menționat că, în opinia sa, calculul termenului special de prescripție de 7 ani se face de la data preluării creanței asupra debitorului cedat SC A. SRL, prin contractul de cesiune de creanță nr. 326425 din 20 ianuarie 2004. De asemenea, s-a mai invocat, că în perioada 2000 - 2002 SC A. SRL s-a aflat în procedura de reorganizare judiciară și faliment prevăzută de Legea nr. 64/1995, în toată această perioadă termenul de prescripție fiind suspendat, conform prevederilor art. 44 din Legea nr. 64/1995.

Este de necontestat că art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 definește prescripția extinctivă în următorii termeni: „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”. Termenul de prescripție extinctivă, având caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligaționale, este instituit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 ca fiind de 3 ani. Raportat la momentul când s-a născut dreptul la acțiune și cel al promovării cererii de chemare în judecată, în contextul aplicării dispozițiilor legale care reglementează prescripția extinctivă în condițiile Decretului nr. 167/1958, apare cât se poate de evident că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinare a fost corect găsită întemeiată.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 157 din 8 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva sentinței nr. 157 din 8 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 noiembrie 2007.