ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2226/2010

Prin sentința comercială nr. 4/ F din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-au anulat, ca netimbrate, cererile formulate de reclamanții P.A., P.P., S.Ș. și S.I. împotriva pârâtei A.V.A.S., s-au respins excepțiile necompetenței teritoriale și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile ridicate de pârâta A.V.A.S., fiind admise cererile formulate de reclamanții M.C. și P.S., cu consecința obligării pârâtei A.V.A.S. la emiterea actului de radiere a ipotecii înscrise sub C2 în C.F. Petroșani, proprietatea reclamantului M.C. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâtei de a emite un act necesar radierii ipotecilor înscrise asupra unor imobile cu care reclamanții au garantat creditul acordat SC P. SRL., în condițiile în care limitele în care s-a consimțit inscripționarea ipotecilor au fost indicate în contractul de ipotecă, iar sumele au fost achitate pârâtei.

Față de neîndeplinirea obligațiilor reclamanților P.A., P.P., S.Ș. și S.I. de a timbra cererea de chemare în judecată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin (3) din Legea nr. 146/1997. În privința excepției necompetenței teritoriale s-au reținut prevederile art. 13 alin (1) C. proc. civ. și deci, competența instanței în circumscripția căreia sunt situate imobilele, care are caracter special și exclusiv, inclusiv prin prisma Regulamentului C.E. nr. 44/2001, iar cu privire la excepția prematurității acțiunii s-a reținut respectarea de către reclamanții M.C. și P.S. a dispozițiilor art. 46 alin (1) din O.U.G. nr. 51/1998.

Pe fond, Curtea a reținut că, potrivit art. 1776 C. civ., limita la care subzistă obligația solidară cu debitorul principal este de 2500 lei, prevăzută expres și fără echivoc în contractul de ipotecă și, a aprecia altfel ar însemna să se treacă peste voința expresă a reclamanților, cărora nu le poate fi imputat riscul contractului, pasivitatea creditorului sau a debitorului principal. De asemenea, s-a mai reținut și achitarea integrală de către reclamantul M.C. a sumei pentru a constituit ipoteca în favoarea pârâtei A.P.V.A.S., care a preluat creditul de la creditorul B. SA. În consecință, reținând și dispozițiile art. 969, 1776 și 1788 C. civ., prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită actul de radiere a ipotecii înscrise asupra imobilului întabulat în C.F.

Petroșani, transcris din C.F. nr. X Petroșani, ca urmare a constituirii cărților funciare individuale. Împotriva acestei sentințe, pârâta A.P.V.A.S. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate și respingerii acțiunii, potrivit art. 304 pct. 3 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta susține că sentința s-a pronunțat cu încălcarea competenței teritoriale, care aparține Curții de Apel București, din interpretarea normei speciale cuprinsă în O.U.G. nr. 51/1998, precum și făcând aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., la care însă recurenta, ulterior, a renunțat, în ședința publică din 15 iunie 2010, potrivit consemnărilor din încheierea de ședință corespunzătoare.

Recurenta arată totodată că, potrivit contractelor de garanție reală imobiliară încheiate în vederea garantării convenției de credit nr. 10/1/400 din 04 iunie 1996, garanții s-au obligat solidar cu debitorul principal și au renunțat la beneficiul de discuțiune și divizare, iar susținerile conform cărora garanții au achitat sumele pentru care au garantat, prin constituirea ipotecilor sunt nefondate, făcându-se confuzie între valoarea stabilită prin evaluarea imobilelor aduse în garanție și valoarea creditului, cu dobânzile și comisioanele aferente. Recursul nu este fondat. Reclamantul M.C. a consimțit să garanteze cu ipotecă de rangul 1 asupra imobilului înscris în C.F. nr. X Petroșani, creditul acordat de B. Sa, sucursala Alba Iulia SC P.I.E.

SRL, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1439 din 21 iunie 1996, la B.N.P. G.C., acordul reclamantei P.S. fiind necesar, în favoarea acesteia fiind notată sarcina de întreținere. În mod neechivoc, din cuprinsul contractului de ipotecă rezultă că valoarea pentru care s-a acceptat constituirea ipotecii s-a stabilit la suma de 2500 lei, aspect sub care prima instanță a aplicat corect prevederile art. 1776 C. civ., reținând că doar în această limită subzistă obligația solidară cu debitorul principal, în condițiile în care reclamanții nu au semnat contractul de credit sau Addendum-ul nr. 2 din 19 decembrie 1996 prin care s-au modificat condițiile de creditare.

Din această perspectivă hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii și, reținându-se inclusiv împrejurarea că suma pentru care ipoteca s-a constituit a fost achitată integral pârâtei A.V.A.S., care a preluat creanța bancară neperformantă a B. SA în baza contractului de cesiune de creanță nr. 296158 din 21 iulie 1999, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează ca, în baza art. 312 alin (1) C. proc. civ., recursul pârâtei să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 4/ F din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.