ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2226/2010

Prin sentința comercială nr. 4/ F din 20

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-au anulat,

ca netimbrate, cererile formulate de reclamanții P.A., P.P., S.Ș.

și S.I. împotriva pârâtei A.V.A.S., s-au respins excepțiile

necompetenței teritoriale și excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile ridicate de pârâta A.V.A.S., fiind admise cererile formulate de

reclamanții M.C. și P.S., cu consecința obligării pârâtei A.V.A.S.

la emiterea actului de radiere a ipotecii înscrise sub C2 în C.F. Petroșani,

proprietatea reclamantului M.C.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că obiectul

acțiunii îl reprezintă obligarea pârâtei de a emite un act necesar

radierii ipotecilor înscrise asupra unor imobile cu care reclamanții au

garantat creditul acordat SC P. SRL., în condițiile în care limitele în

care s-a consimțit inscripționarea ipotecilor au fost indicate în

contractul de ipotecă, iar sumele au fost achitate pârâtei.

Față de neîndeplinirea obligațiilor

reclamanților P.A., P.P., S.Ș. și S.I. de a timbra cererea de

chemare în judecată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 20 alin (3) din Legea nr. 146/1997.

În privința excepției necompetenței

teritoriale s-au reținut prevederile art. 13 alin (1) C. proc. civ.

și deci, competența instanței în circumscripția căreia

sunt situate imobilele, care are caracter special și exclusiv, inclusiv

prin prisma Regulamentului C.E. nr. 44/2001, iar cu privire la excepția

prematurității acțiunii s-a reținut respectarea de

către reclamanții M.C. și P.S. a dispozițiilor art. 46 alin

(1) din O.U.G. nr. 51/1998.

Pe fond, Curtea a reținut că, potrivit art.

1776 C. civ., limita la care subzistă obligația solidară cu

debitorul principal este de 2500 lei, prevăzută expres și

fără echivoc în contractul de ipotecă și, a aprecia altfel

ar însemna să se treacă peste voința expresă a

reclamanților, cărora nu le poate fi imputat riscul contractului,

pasivitatea creditorului sau a debitorului principal.

De asemenea, s-a mai reținut și achitarea

integrală de către reclamantul M.C. a sumei pentru a constituit

ipoteca în favoarea pârâtei A.P.V.A.S., care a preluat creditul de la

creditorul B. SA.

În consecință, reținând și

dispozițiile art. 969, 1776 și 1788 C. civ., prima instanță

a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită actul de

radiere a ipotecii înscrise asupra imobilului întabulat în C.F. Petroșani,

transcris din C.F. nr. X Petroșani, ca urmare a constituirii

cărților funciare individuale.

Împotriva acestei sentințe, pârâta A.P.V.A.S. a

declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a

hotărârii atacate și respingerii acțiunii, potrivit art. 304 pct.

3 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta

susține că sentința s-a pronunțat cu încălcarea

competenței teritoriale, care aparține Curții de Apel

București, din interpretarea normei speciale cuprinsă în O.U.G. nr. 51/1998,

precum și făcând aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 C. proc. civ.,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., la care

însă recurenta, ulterior, a renunțat, în ședința

publică din 15 iunie 2010, potrivit consemnărilor din încheierea de

ședință corespunzătoare.

Recurenta arată totodată că, potrivit

contractelor de garanție reală imobiliară încheiate în vederea

garantării convenției de credit nr. 10/1/400 din 04 iunie 1996,

garanții s-au obligat solidar cu debitorul principal și au

renunțat la beneficiul de discuțiune și divizare, iar

susținerile conform cărora garanții au achitat sumele pentru

care au garantat, prin constituirea ipotecilor sunt nefondate, făcându-se

confuzie între valoarea stabilită prin evaluarea imobilelor aduse în

garanție și valoarea creditului, cu dobânzile și comisioanele

aferente.

Recursul nu este fondat.

Reclamantul M.C. a consimțit să garanteze

cu ipotecă de rangul 1 asupra imobilului înscris în C.F. nr. X

Petroșani, creditul acordat de B. Sa, sucursala Alba Iulia SC P.I.E. SRL,

prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1439 din 21 iunie 1996, la

B.N.P. G.C., acordul reclamantei P.S. fiind necesar, în favoarea acesteia fiind

notată sarcina de întreținere.

În mod neechivoc, din cuprinsul contractului de

ipotecă rezultă că valoarea pentru care s-a acceptat

constituirea ipotecii s-a stabilit la suma de 2500 lei, aspect sub care prima

instanță a aplicat corect prevederile art. 1776 C. civ.,

reținând că doar în această limită subzistă

obligația solidară cu debitorul principal, în condițiile în care

reclamanții nu au semnat contractul de credit sau Addendum-ul nr. 2 din 19

decembrie 1996 prin care s-au modificat condițiile de creditare.

Din această perspectivă hotărârea s-a

pronunțat cu aplicarea corectă a legii și, reținându-se

inclusiv împrejurarea că suma pentru care ipoteca s-a constituit a fost

achitată integral pârâtei A.V.A.S., care a preluat creanța

bancară neperformantă a B. SA în baza contractului de cesiune de

creanță nr. 296158 din 21 iulie 1999, nefiind incident motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează ca, în baza

art. 312 alin (1) C. proc. civ., recursul pârâtei să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 4/ F din 20 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2010.