ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 613/2003

Asupra conflictului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 16 august 2002, reclamanta D.A. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.B. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că debitul la care reclamanta a fost obligată prin sentința civilă nr. 1083/1998 a Tribunalului Alba a fost achitat și să se dispună Biroului C.F. de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, radierea ipotecii, notate sub C 1, în C.F. nr. 14404 Alba Iulia, nr. Top 3029/ 1 / 2 / XLII, asupra apartamentului. În motivarea cererii, debitoarea a arătat că a garantat cu imobilul proprietatea sa, menționat mai sus, un împrumut acordat de fosta B.A., sucursala Alba Iulia, către S.C.

C & L.C. S.R.L. Debitoarea a fost obligată, prin sentința menționată mai sus, la plata sumei de 27.728.192 lei către creditoare, a cărei creanță a fost preluată prin contractul de cesiune nr. 196335 din 21 iulie 1999, de A.V.A.B.. Deși debitoarea a făcut demersuri în vederea eliberării de datorie prin intermediul executorului judecătoresc, creditoarea a refuzat primirea banilor și radierea ipotecii, deși oferta reală de plată a fost făcută în condițiile legii. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 și art. 586 - art. 590 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 3919 din 9 octombrie 2002 a Judecătoriei Alba Iulia s-a admis excepția de necompetență materială invocată de creditoare și s-a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a constatat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 19 19 din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea de ședință din 18 decembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 2041/2002, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de Curte și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, potrivit art. 589 C. proc. civ., constatând conflict negativ de competență. Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, instanța constată că soluționarea în fond a cererii este de competența Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Art. 19 19 din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, statuează că „cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele preluate de A.V.A.B., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii prevăzuți de art. 19 12 , sunt de competența curților de apel în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul pârâtul”. Având în vedere faptul că, în cauză, reclamanta a fost obligată prin sentința civilă nr. 1083/1998 a Tribunalului Alba, definitivă și irevocabilă, la plata sumei de 27.728.192 lei către creditoarea BA., a cărei creanță a fost preluată prin cesiune de A.V.A.B. și că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 19 19 din O.U.G.

nr. 51/1998, competența de soluționare în primă instanță revine Curții de Apel București, căreia urmează să-i fie trimis dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în soluționarea litigiului dintre reclamanta debitoare D.A. și pârâta creditoare A.V.A.B. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.