ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 613/2003

Asupra conflictului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba

Iulia la data de 16 august 2002, reclamanta D.A. a chemat în judecată pe pârâta

A.V.A.B. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că debitul

la care reclamanta a fost obligată prin sentința civilă nr. 1083/1998 a

Tribunalului Alba a fost achitat și să se dispună Biroului C.F. de pe lângă

Judecătoria Alba Iulia, radierea ipotecii, notate sub C 1, în C.F. nr. 14404

Alba Iulia, nr. Top 3029/ 1 / 2 / XLII, asupra apartamentului.

În motivarea cererii, debitoarea a arătat că a

garantat cu imobilul proprietatea sa, menționat mai sus, un împrumut acordat de

fosta B.A., sucursala Alba Iulia, către S.C. C & L.C. S.R.L.

Debitoarea a fost obligată, prin sentința menționată

mai sus, la plata sumei de 27.728.192 lei către creditoare, a cărei creanță a

fost preluată prin contractul de cesiune nr. 196335 din 21 iulie 1999, de

A.V.A.B..

Deși debitoarea a făcut demersuri în vederea

eliberării de datorie prin intermediul executorului judecătoresc, creditoarea a

refuzat primirea banilor și radierea ipotecii, deși oferta reală de plată a

fost făcută în condițiile legii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 111 și art. 586 - art. 590 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3919 din 9 octombrie 2002 a

Judecătoriei Alba Iulia s-a admis excepția de necompetență materială invocată

de creditoare și s-a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a constatat că,

în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 19

19

din O.U.G. nr.

51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin încheierea de ședință din 18 decembrie 2002, pronunțată în dosarul nr.

2041/2002, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de

Curte și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii în

favoarea Judecătoriei Alba Iulia, potrivit art. 589 C. proc. civ., constatând

conflict negativ de competență.

Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de

competență, instanța constată că soluționarea în fond a cererii este de

competența Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Art. 19

19

din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată

prin Legea nr. 409/2001, statuează că „cererile de orice natură privind

drepturile și obligațiile în legătură cu activele preluate de A.V.A.B.,

inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor

fizice și juridice, altele decât debitorii prevăzuți de art. 19

12

,

sunt de competența curților de apel în a cărei rază teritorială își are sediul

sau domiciliul pârâtul”.

Având în vedere faptul că, în cauză, reclamanta a

fost obligată prin sentința civilă nr. 1083/1998 a Tribunalului Alba,

definitivă și irevocabilă, la plata sumei de 27.728.192 lei către creditoarea

BA., a cărei creanță a fost preluată prin cesiune de A.V.A.B. și că, în cauză,

sunt aplicabile dispozițiile art. 19

19

din O.U.G. nr. 51/1998,

competența de soluționare în primă instanță revine Curții de Apel București,

căreia urmează să-i fie trimis dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența în favoarea Curții de Apel București,

secția a V-a comercială, în soluționarea litigiului dintre reclamanta debitoare

D.A. și pârâta creditoare A.V.A.B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie

2003.