ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2774/2005

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea precizată, înregistrată sub nr. 4173 din 14 octombrie 2003 pe rolul Judecătoriei Deva, reclamantul G.C.A. a chemat în judecată pe pârâta B.C.R., sucursala Hunedoara, Deva, solicitând a se dispune validarea plății făcute în contul pârâtei pentru suma de 120.000.000 lei; a se constata că ipoteca înscrisă pentru această valoare asupra imobilului din C.F. 6185/63 Deva, nr.top 802/X/5/63 din imobilul înscris în C.F. 6185 nr.top 802/X/5 este stinsă prin plată și a se dispune radierea acesteia din cartea funciară. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul apartamentului înscris în cartea funciară mai sus menționată și că acest apartament a garantat un împrumut de 120.000.000 lei în favoarea pârâtei BCR, sucursala Hunedoara, Deva, astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 1672/2003 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr. 2016/2003.

Reclamantul a mai arătat că i-a făcut pârâtei oferta reală pentru suma de 120.000.000 lei la 27 iunie 2003 și întrucât aceasta nu a dat nici un răspuns, la 8 iulie 2003 a consemnat suma respectivă la CEC, unitatea Deva, cu recipisa nr. 238/253360102. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că oferta reală de plată și consemnarea nu s-au făcut de reclamant în formele prescrise de dispozițiile art. 586-590 C. proc. civ. și art. 1117-1121 C. civ., în sensul că nu s-au realizat prin intermediul executorului judecătoresc, iar în cazul în care s-ar radia ipoteca, imobilul nu ar putea fi sustras de la executarea silită, deoarece reclamantul a încheiat cu banca și un contract de cauțiune cu nr. 1154/3/2000.

Judecătoria Deva, prin sentința civilă nr. 2724 din 6 noiembrie 2003 a admis acțiunea precizată de reclamantul G.C.A. împotriva pârâtei B.C.R., sucursala Hunedoara, a validat plata efectuată de reclamant, pârâtei, consemnată cu recipisa nr. 2238/253360102 din 8 iulie 2003 în valoare de 120.000.000 lei, a constatat stinsă prin plată ipoteca înscrisă asupra imobilului din Deva, identificată în C.F. 6185/63 nr.top 802/X/5/63 din imobilul înscris în C.F. 6165 Deva nr.top 801/X/5 și a dispus radierea ipotecii din cartea funciară. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr. 1170/2003 a Judecătoriei Deva, irevocabilă, s-a admis contestația la executare formulată de G.C.A.

în contradictoriu cu pârâta, anulându-se formele de executare silită din dosarele execuționale 86/2002 și 687/2002 ale executorului bancar G.L.Ș. S-a dispus radierea ipotecii înscrise în C.F. 6185/63 Deva pentru suma de 1.700.000.000 lei și înscrierea ipotecii în C.F. 6185/63 Deva pentru suma de 120.000.000 lei. Reclamantul a făcut oferta reală de plată pentru suma de 120.000.000 lei, a consemnat la dispoziția creditoarei recipisa din 8 iulie 2003 și cu somația nr. 141 din 28 octombrie 2003 a somat executorul bancar, fără însă, ca, creditoarea să se prezinte la data de 30 octombrie 2003 ora 9 00 , la executorul judecătoresc B.A., în vederea ridicării sumei. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel creditoarea B.C.R.

SA, sucursala Hunedoara, criticând-o sub două aspecte: încălcarea competenței materiale înscrisă în art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. pentru că acțiunea în constatare este neevaluabilă în bani, iar natura ei comercială este determinată de principiul accesorium sequitur principale a contractului de garanție imobiliară, ce s-a încheiat ca accesoriu la contractul de credit. Sub cel de-al doilea aspect se arată că este inadmisibilă acțiunea în temeiul art. 111 C. proc. civ., față de faptul că radierea ipotecii și obținerea proprietății imobilului pot fi obținute pe calea unei acțiuni în realizare. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 205/A din 12 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de B.C.R., sucursala județului Hunedoara, Deva.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că a fost învestită să soluționeze un contract civil, acțiunea fiind precizată pe dispozițiile art. 586 și urm. C. proc. civ., după care a făcut aplicațiunea art. 1800 C. civ. În contra acestei decizii a formulat recurs B.C.R., sucursala județeană Hunedoara, solicitând modificarea în totalitate a soluției atacate în sensul respingerii cererii de constatare a validării plății efectuate de către intimat. A susținut în esență să se constate că plata efectuată de G.C.A. nu este liberatorie, întrucât acesta nu a lăsat originalul recipisei la executorul judecătoresc, conform art. 588 C. proc. civ., pentru ca plata să aibă efect eliberatoriu, motiv pentru care nu se poate efectua încasarea.

Analizând motivele de recurs în raport cu actele dosarului, recursul este nefondat. Critica adusă de recurenta atât în apel cât și reiterată în recurs privind lipsa de competență a instanței de fond, a fost corect soluționată de instanța de apel care a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, când a stabilit natura civilă a contractului de garanție imobiliară a cărui stingere s-a solicitat a se constata prin plata creanței garantate. Referitor la celălalt motiv de recurs invocat, prin care se solicită modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii pe considerentul că reclamantul nu a lăsat la executor originalul recipisei de plată, se constată că această critică a fost formulată pentru prima dată în recurs, instanța de apel nu a fost în măsură să o examineze și să se pronunțe asupra ei.

În acest caz, recurenta-pârâtă, trecând peste apel, nu poate formula critici pentru prima dată în recurs, motiv pentru care recursul urmează a fi respins. Poziția adoptată de recurentă de a refuza în mod constant și sub orice formă să primească această plată de la reclamant sub forma recipisei CEC, care i-a fost pusă la dispoziție de la bun început, aspect dovedit cu înscrisurile de la dosar, este mai mult decât surprinzătoare. O dovadă în plus este confirmarea Biroului Executorului Judecătoresc B.A. din 31 ianuarie 2005, cerută de instanța de recurs în ședința din 3 februarie 2005, prin care se comunică, că recipisa CEC nr. 238 din 8 iulie 2003 în sumă de 120.000.000 lei a fost ridicată la 31 ianuarie 2005 de către reprezentanta BCR, consilier juridic H.V.

În concluzie, în cauza de față, nu există nici un motiv de casare sau de modificare a deciziei atacate, care urmează a fi menținută ca legală și temeinică, motiv pentru care recursul promovat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B.C.R.SA, sucursala județeană Hunedoara, împotriva deciziei nr. 205/A din 12 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Obligă pe pârâta de mai sus, să plătească reclamantului G.C.A. suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.