ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1127/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SPAC “A” împotriva sentinței civile nr.79 din 23 iulie 2002 a Curții de Apel București. La apelul nominal s-au prezentat recurenta reclamantă SPAC “A.” prin avocat E. G.și intimata pârâtă A.P.A.P:S. București prin consilier juridic R. B.. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat, după care Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților. Recurenta prin avocat a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în opinia sa competența aparținând Curții de Apel Suceava, cu cheltuieli de judecată. Intimata pârâtă A.V.A.B. prin reprezentant a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, pentru motivele din întâmpinare.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Suceava reclamanta SPAC “A.” a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. A. SA- Sucursala Suceava radierea ipotecii înscrisă asupra apartamentului situat în Suceava, AV. nr.4, motivat de faptul că imobilul a fost vândut de către bancă, reclamanții în calitate de cumpărător, iar prețul obținut a fost depus în contul datoriei. Urmare rejudecării în fond după casare această instanță a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a A.V.A.B.

în baza contractului de cesiune de creanță nr.728967 din 5 decembrie 1999. De asemenea a admis excepția de necompetență materială ridicată de pârâți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București motivat de dispozițiile art.19 din Legea nr.409/2001 pentru aprobarea Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor. Curtea de Apel București ,Secția a VI-a Comercială prin sentința civilă nr.79 din 23 iulie 2002 a respins excepția de necompetență materială ridicată de reclamanți și pe fond a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că față de calitatea părților și obiectul cauzei dedus judecății este competentă să soluționeze pricina, iar pe fond a reținut că reclamanta a achitat în numele debitorului numai o parte din împrumutul datorat, astfel că ipoteca nu poate fi radiată.

Cu petiția înregistrată la data de 14 august 2002 reclamanta a declarat recurs în termen și legal timbrat, criticile vizând aspectele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art.304 pct.3 și 9 Cod procedură civilă. Se susține că deși investit cu soluționarea cauzei Tribunalul Suceava a declinat competența la Curtea de Apel București care nu era competentă să soluționeze conflictul negativ de competență intervenit. Pe fond recurenta susține că atâta timp cât contractul de cesiune dintre B. A. și A.V.A.B. nu a fost transcris nu-i poate fi opozabil, iar pe de altă parte la data de 10 noiembrie 1997 când a cumpărat apartamentul SC” A.” SRL prin B. F. nu mai avea de restituit nici un debit, radierea ipotecii fiind o acțiune de drept comun.

Recursul este nefondat. Potrivit art.19/19 din Legea nr.409/2001 pentru aprobarea O.U:G. nr.51/1998 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B., inclusiv cele pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul său, sau după caz domiciliul pârâtului. Aceste dispoziții stabilesc, fără a lăsa loc la interpretări, competența materială a curților de apel de a soluționa pe fond cererile de orice natură privitoare la creanțele bancare neperformante preluate la datoria publică. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr.1291 din 28 februarie 2001 nu a stabilit cu puterea lucrurlui judecat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Suceava, ci a dispus după casare verificarea legitimității procesuale active și pasive urmare contractului de cesiune intervenit.

Urmare introducerii în cauză a A.V.A.B. această instanță a admis excepția de necompetență materială și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, care a soluționat fondul pricinii. Faptul că instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției de necompetență materială ridicată de reclamantă nu justifică susținerea recurentei că în speță se impunea soluționarea conflictului negativ de competență nefiind întrunite condițiiole prevăzute de art.20-23 Cod procedură civilă. În legătură cu celelalte critici ale recurentei aceasta urmează a fi înlăturate motivat de faptul că potrivit art.9 alin.4 din Legea nr.409/2001, contractele de cesiune nu sunt supuse transcrierii prevăzute de art.1394 Cod civil ,nefiind supuse nici publicității.

Singura formă de publicitate a contractului de cesiune prevăzută de alin.3 al art.9 din Legea nr.409/2001 este notificarea debitorului cedat. Prin contractul de cesiune de creanță nr.728963 din 3 decembrie 1999 și actul adițional din 16 decembrie 1999 intimata a preluat de la B. A. SA creanța neperformantă privind pe debitoarea SC “A.” SRL. În anexa A la acesta este indicată convenția de credit ce face obiectul litigiului, respectiv contractul de credit nr.215 din 27 noiembrie 1996, iar în anexa B sunt indicate contractele de garanție încheiate pentru garantarea creanței cesionate, inclusiv contractul de ipotecă nr.494 din 28 noiembrie 1996 a cărei radiere se solicită. Instanța de fond a analizat înscrisurile depuse reținând că reclamanta recurenta a plătit B. A. suma de 47.500.000 lei, conform chitanței anexate aceasta reprezentând numai o parte din împrumutul datorat de SC “A.

P. C.” SRL conform contractului de credit nr.215 din 27 noiembrie 1996. În aceste condiții justificat s-a respins cererea de radiere a ipotecii, astfel că în considerarea dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SPAC “A.” împotriva sentinței civile nr.79 din 23 iulie 2002 a Curții de Apel București ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.