ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 404/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8

iunie 2007 reclamanta SC I.G. SRL BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâta SC G.

SA CÂMPULUNG Argeș solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să o

oblige la emiterea unui consimțământ în formă autentică privind radierea

dreptului de ipotecă înscris în cărțile funciare nr. 834/N și 944/N Câmpulung.

În motivarea acțiunii, s-a arătat în

esență că a încheiat cu pârâta prin intermediul lichidatorului judiciar un

contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 22 din 8 noiembrie 2003,

prin care s-a vândut către reclamantă întregul său patrimoniu din Câmpulung.

Prețul contractului a fost stabilit a se plăti în 5 tranșe, până la data de 30

iunie 2003.

Reclamanta a revândut, la data de 24

iulie 2003, patrimoniul dobândit de la pârâtă către alte două societăți

comerciale, care și-au asumat obligația de a achita diferența de preț rămasă

neachitată de către pârâtă, însă la finele lunii septembrie 2003, contractul de

vânzare către acestea a fost rezoluționat, iar patrimoniul în discuție a

revenit la reclamant.

Până la finalizarea procesului cu cele

două societăți, pârâta a deschis procedura falimentului împotriva reclamantei,

pentru diferența de preț, astfel că la data de 30 octombrie 2003, reclamanta a achitat

integral prețul contractului.

Întrucât pentru asigurarea plății integrale

a diferenței de preț, a fost instituită o ipotecă convențională asupra blocului

tineret și activului tehnologicgranule, plata fiind realizată, pârâta trebuia

să emită un consimțământ în formă autentică pentru radierea ipotecii, conform

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 R.

Cu toate că i s-a solicitat această

operațiune, pârâta a refuzat cu motivarea că nu s-au finalizat toate litigiile

dintre reclamantă și celelalte pârâte.

La data de 19 septembrie 2007 pârâta a

invocat excepția autorității de lucru judecat precum și pe cea de necompetență

materială a Tribunalului Comercial Argeș, față de existența clauzei

compromisorii din conținutul contractului de vânzare-cumpărare.

Prin încheierea din aceeași dată,

instanța a respins excepția de necompetență materială cu motivarea că litigiul

este unul neevaluabil în bani, respectiv obligația de a face, căreia nu i se

aplică pactul comisoriu privind soluționarea litigiului dintre părți prin

arbitraj.

Tribunalul Comercial Argeș prin sentința

comercială nr. 942/C din 10 octombrie 2007 a respins excepția autorității de

lucru judecat, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să emită un

consimțământ în formă autentică privind radierea dreptului de ipotecă înscris

în cărțile funciare nr. 834/N și 944/N Câmpulung, cu motivarea în esență că nu

sunt întrunite cele trei condiții cumulative impuse de art. 1201 C. civ. iar în

ce privește fondul cauzei, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 29 alin. (5)

din Legea nr. 7/1995 R.

Împotriva sentinței a formulat apel

pârâta SC G. SA CÂMPULUNG criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în

sensul că instanța de fond incorect a respins excepția necompetenței materială

de soluționare a cauzei și a interpretat restrictiv dispozițiile contractuale,

reținând numai pe cele ale art. 7-3 din contract.

Prin decizia nr. 145/A-C din 19 decembrie

2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis apelul pârâtei SC G. SA CÂMPULUNG, a anulat sentința și a

trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Arbitraj de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie Argeș, cu motivarea că prin contractul de

vânzare-cumpărare cu garanții imobiliare nr. 22 din 8 ianuarie 2003 încheiat de

părți, la art. 11 este prevăzută clauza compromisorie și cum instanța de fond a

interpretat greșit această prevedere a contractului a pronunțat o hotărâre

anulabilă.

Cu petiția înregistrată la data de 8

ianuarie 2008 reclamanta SC I.G. SRL București a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel.

Recurenta-reclamantă a arătat prin

recursul său că la primul termen de judecată din apel, instanța s-a pronunțat

pe o excepție cu încălcarea principiului contradictorialității dezbaterilor și

cu încălcarea dreptului la apărare.

Mai menționează recurenta că prin

întâmpinarea transmisă la dosar pentru termenul din data de 19 decembrie 2007 a

solicitat instanței să îl oblige pe reprezentantul reclamantei apărător, să

facă dovada calității sale de reprezentant și de asemeni să facă dovada

faptului că societatea de lichidare nu și-a încetat mandatul. În plus arată

recurenta s-a făcut dovada faptului că litigiul a rămas fără obiect ca efect al

emiterii consimțământului în formă scrisă privind radierea ipotecilor.

Reclamanta nu a motivat în drept recursul

declarat.

Recursul declarat în cauză nu este fondat

și va fi respins pentru următoarele considerente.

Criticile invocate prin recurs nu sunt

critici de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ. și recursul de altfel a rămas fără obiect, ca efect al emiterii

consimțământului în formă scrisă privind radierea ipotecilor.

În concluzie, decizia recurată fiind

legală și motivele de recurs invocate nu sunt de natură să ducă la modificarea

sau casarea hotărârii, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC I.G. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 145/AC din

19 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2009.