ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5394/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr. 173 din 29 iulie 2003, reclamanta SC C.D.I. SRL București a solicitat în contradictoriu cu pârâții I.N., I.M., C.A. și O.S. radierea mențiunii de ridicare a ipotecii înscrise în Cartea Funciară, în baza Încheierii nr. 2157 din 19 martie 1998 a Judecătoriei Câmpina și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că radierea ipotecii instituită prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1115 din 13 martie 1998 s-a făcut în baza adresei nr. 132 din 27 noiembrie 2001 emisă de reclamantă, în realitate, un fals, deoarece, atât ștampila societății, cât și semnăturile directorului și contabilului șef sunt falsificate.

Reclamanta a mai arătat că prin această adresă s-a susținut achitarea în întregime a creditului garantat de pârâții I.N. și M., împrejurare care nu corespunde realității. În final, reclamanta arată că, la numai trei zile de la radierea ipotecii, pârâții I. au garantat cu același imobil, alte două creanțe, ale pârâților C.A. și O.S. , care au fost chemați în judecată numai pentru opozabilitatea hotărârii. Prin sentința civilă nr. 744 din 7 aprilie 2004 a Judecătoriei Câmpulung au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.A. și excepția lipsei de interes, invocată, de acest pârât, a fost admisă acțiunea, s-a dispus obligarea pârâților I.N., I.E. și C.A. la plata către reclamantă a sumei de 3.204.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că adresa nr. 132 din 27 noiembrie 2001 nu emană de la reclamantă, semnăturile nu aparțin directorului și contabilului șef, ștampila aplicată nu aparține societății iar pârâții I. nu au făcut dovada achitării sumei datorate. Prima instanță a mai reținut că mențiunea de radiere a ipotecii este nelegală și se impune reînscrierea acestei mențiuni, cu toate consecințele prevăzute de lege. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât pârâții I.N. și I.M. cât și pârâtul C.A. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 2690 din 21 octombrie 2004 a respins apelul declarat de pârâții I.N. și I.M. împotriva sentinței nr. 744 din 7 aprilie 2004 a Judecătoriei Câmpina, ca tardivă și a admis apelul declarat de pârâtul C.A.

împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu reclamanta SC C.D.I. SRL și pârâții I.N., I.M. și O.S. A schimbat, în parte, sentința, în sensul că a înlăturat obligarea pârâtului C.A. la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 3.237.000 lei. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut cu privire la apelurile pârâților I.N. și I.M. că sunt tardive deoarece hotărârea instanței de fond le-a fost comunicată la data de 16 aprilie 2003 iar ei au depus cererea de apel, la Oficiul Poștal, la 4 mai 2004, după expirarea termenului de 15 zile, prevăzut de lege. În ceea ce privește apelul pârâtului C.A., Curtea a apreciat că apelul este fondat numai în ceea ce privește stabilirea obligării acestuia la plata cheltuielilor judecată deși acesta a fost chemat în judecată numai pentru a-i fi opozabilă hotărârea, neavând astfel, nici o culpă procesuală.

Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recursuri I.N. și C.A. Recurentul I.N. a susținut că apelul său nu ar fi tardiv, cum greșit s-a reținut, deoarece ar fi fost formulat la 30 aprilie 2004 și nu la 4 mai 2004. Recurentul C.A., în motivarea demersului său, a susținut că, greșit, instanța de fond a admis acțiunea, dispunând radierea ipotecii, pe baza unei adrese socotite false. Că, în felul acesta, s-a încălcat legea deoarece la data soluționării cauzei de către instanța de fond și de către instanța de apel nu există o hotărâre penală definitivă, care să fi declarat adresa respectivă falsă. Ambele recursuri sunt nefondate. În dosar, nu există nici o dovadă în baza căreia să se poată stabili că recurentul I.N.

ar fi depus apelul, la o altă dată decât cea de 4 mai 2004, dată în raport de care, acesta este tardiv. În raport de acest fapt, desigur că soluția de respingere a apelului ca tardiv este corectă și va trebui menținută. Nici recursul pârâtului C.A. nu poate fi primit. În conformitate cu art. 36 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, se poate solicita radierea unei mențiuni din Cartea Funciară în cazul în care această înscriere sau actul în baza căruia s-a făcut înscrierea nu sunt valabile. Din aceste dispoziții legale rezultă că pentru promovarea unei acțiuni de rectificare a Cărții Funciare nu este necesar ca în prealabil să se constate prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nevalabilitatea actului în baza căruia s-a făcut înscrierea.

Or, în speță, nevalabilitatea actului s-a făcut cu raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică întocmit de Serviciul criminalistic al Poliției Prahova și cu alte probe din dosar, inclusiv cu refuzul pârâților I., de a se prezenta la interogatoriu. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească ca nefondate recursurile declarate de pârâții I.N. și C.A. împotriva deciziei nr. 2690 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești și a le respinge, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții I.N. și C.A. împotriva deciziei nr. 2690 din 21 octombrie 2001 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.