ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4595/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Luduș la nr. 322/2002, reclamanta D.G.F.P. Mureș a chemat în

judecată pârâtele SC C. SA și SC T. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea

ce o va pronunța să dispună anularea contractului de vânzare cumpărare

autentificat la 14 decembrie 2001.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că prin contractul de vânzare cumpărare pârâta a înstrăinat pârâtei 2 un

imobil înscris în C.F. deși acesta era grevat de o ipotecă în favoarea sa și nu

putea fi înstrăinat fără acordul pârâtului conform O.G. nr. 11/1996.

După parcurgerea unui prim ciclu

procesual cauza a fost înregistrată pentru soluționare în fond la Tribunalul

Mureș, care prin sentința nr. 3459 din 23 decembrie 2003 a respins cererea

reclamantei.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a

reținut în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei că într-adevăr la data de 16

octombrie 2000 Judecătoria Luduș la cererea reclamantei a dispus notarea

ipotecii execuționale asupra imobilului conform art. 25 alin. (4) O.G. nr.

11/1996, pentru suma de 377.050.142 lei, în favoarea D.G.F.P. Mureș, C.F.

Luduș. Ipoteca a fost ulterior actualizată la suma de 1.271.118.262 lei.

Conform publicației de vânzare din 6

septembrie 2002, reclamanta în calitate de creditoare a scos la vânzare prin

licitație publică imobilul, fixând data de desfășurare a licitației 19

septembrie 2002.

Anterior însă, prin contractul de

vânzare – cumpărare autentificat la 14 decembrie 2001, de către B.N.P. S.N. pârâta

debitoare SC C. SA a vândut imobilul pârâtei SC T. SRL cu notarea transmiterii

ipotecii constituită în favoarea reclamantei, datoriile fiind preluate de

cumpărătoare.

A mai reținut Tribunalul că

înstrăinarea este prealabilă invocarea nulității convenției de către reclamantă

neavând temei legal întrucât art. 46 (invocat pentru aceasta) din O.G. nr.

11/1996 stabilește că nerespectarea interdicției de înstrăinare a unui imobil

indisponibilizat de organul fiscal atrage răspunderea, potrivit legii, a celui

în culpă, nesancționând cu nulitatea actul de înstrăinare astfel realizat.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins ca nefondat prin decizia nr. 208 din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel

Târgu-Mureș, care a apreciat legală și temeinică soluția Tribunalului.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs reclamanta apelantă invocând nulitatea convenției de

înstrăinare. Ca argument invocat în plus în fața instanței de recurs (pe lângă

lipsa acordului său la înstrăinare) este acela că între timp datoriile

debitoarei vânzătoare au fost aduse la zi și se ridică la suma de 3.122.195.736

lei.

Criticile sunt neîntemeiate iar

recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează.

Într-adevăr dispozițiile O.G. nr.

11/1996 invocate de reclamantă stabilesc răspunderea persoanei culpabile de

înstrăinarea unui imobil indisponibilizat în favoarea D.G.F.P., potrivit legii

fără a sancționa cu nulitatea o astfel de tranzacție.

Apoi, înstrăinarea imobilului a avut

loc la 14 decembrie 2001 la o dată anterioară declanșării executării silite a

SC C. SA, conform O.G. nr. 11/1996, notarea ipotecii necesitând act de

executare ci doar somația care se comunică debitorului și se înscrie în

considerentele publicității imobiliare.

Totodată înstrăinarea s-a făcut

anterior reevaluării datoriilor la buget ceea ce a determinat instanța de apel,

în mod corect să constate nulitatea contractului de vânzare – cumpărare

încheiat între cele două pârâte.

Mai mult cumpărătorul a achitat

datoriile preluate prin contract către A.J.O.F.M. Mureș, care a confirmat

plățile astfel că la data de 5 septembrie 2003 prin încheierea nr. 232

Judecătoria Luduș a dispus radierea ipotecii.

Reinvocarea reclamantei, după

recunoașterea plăților cu alte prețuri rezultate din reevaluare nu prezintă

relevanță, întrucât la data constituirii ipotecii titlul executor pentru care

s-a făcut acesta specifică suma de 377.050.142 lei, iar un altul era pentru

suma de 156.165.070 lei.

Față de considerentele ce preced

soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice criticile formulate în

recurs sunt neîntemeiate, recursul urmând a fi respins, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta D.G.F.P. Mureș, împotriva deciziei nr. 208/ A din 9 noiembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 11 octombrie 2005.