ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1327/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1327/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3
noiembrie 2005 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 6687/2005, reclamanta
SC F. SRL a chemat în
judecată pe pârâții H.R. și P.R., solicitând instanței ca prin sentința ce o va
pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă încheiat
între părți și autentificat din 22 noiembrie 2002 de B.N.P. - P.V.M.
Prin încheierea nr.
3054 din 22 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus
strămutarea judecății acestui dosar la Tribunalul Comercial Cluj.
Prin Sentința comercială
nr. 2601 din 2 mai 2007 pronunțată de Tribunalul
Comercial Cluj în Dosar nr. 3854/117/2006
a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a cere anularea contractului
iar pe fond, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin Decizia civilă nr. 22 din 7
februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, a fost admis apelul, a fost schimbată în parte
sentința, s-a admis, în parte, acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a
contractului de ipotecă autentificat din 22 noiembrie 2002 de B.N.P. - P.V.M.
și au fost obligați pârâții la 55,30 lei cheltuieli de judecată.
Pârâții au formulat
recurs iar prin Decizia nr. 200 din 28 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția comercială, a fost anulat recursul ca netimbrat,
reținându-se că la termenul din 8 octombrie 2008 li s-a pus în vedere pârâților
să depună originalul chitanței ce dovedește plata taxei judiciare de timbru,
însă aceștia nu s-au achitat de obligația impusă.
Împotriva acestei
decizii au formulat
contestație
în anulare pârâții
H.R.
și P.R., arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 318 alin. (1)
teza I C. proc. civ., deoarece încă din data de 27 ianuarie 2008 au transmis
prin fax dovada achitării taxei judiciare de timbru, răspunsul la întâmpinare
și dovada împuternicirii avocațiale.
Au mai trimis, încă
odată aceste acte la data de 28 ianuarie 2009 menționând că vor trimite prin poștă
și originalul, solicitând și amânarea pronunțării pentru a se putea depune
concluzii scrise și pentru a ajunge, prin poștă, dovada în original a achitării
taxei judiciare de timbru.
Analizând lucrările Dosarului
nr. 3854/117/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte
constată că la filele 11 și 12 se află o adresă a pârâților din 7 octombrie
2008 către instanța de recurs în care se arată că se atașează dovada achitării
taxei judiciare de timbru în copie (fila 12).
Prin încheierea din 8
octombrie 2008 (fila 16 - dosar recurs) s-a dispus citarea pârâților recurenți
pentru termenul din 28 ianuarie 2009 cu mențiunea achitării unei taxe judiciare
de timbru, în cuantum de 4 lei, dar în contul corect, și a timbrului judiciar
de 0,15 lei, comunicânduli-se și întâmpinarea, fără a se menționa, însă,
obligația de a depune originalul chitanței ce dovedește plata taxei judiciare
de timbru.
La filele 19, 20 și
următoarele din dosarul de recurs se află o adresă a pârâților (trimisă prin
fax și datată 27 ianuarie 2009) prin care se anexează, în copie, dovada plății
taxei judiciare de timbru, împuternicirea avocațială și răspunsul la
întâmpinare.
Aceleași acte au fost
trimise prin fax și la termenul din 28 ianuarie 2009.
Mai mult, la filele
35 și următoarele se află și originalele actelor trimise prin fax, care,
într-adevăr poartă ca dată a primirii - 2 februarie 2009, deci după pronunțarea
hotărârii instanței de recurs.
Având în vedere cele
arătate mai sus, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de recurs este
excesiv de drastică în ce-i privește pe pârâții recurenți mai ales că existau
indicii clare cu privire la dovada plății taxei judiciare de timbru datorate de
recurenți chiar dacă dovada era depusă în copie, iar prin decizia pronunțată,
pârâții au fost lipsiți de dreptul la un recurs efectiv, acestora
nepunânduli-se în vedere să depună originalul chitanței.
De altfel, prin
poștă, au ajuns la dosarul cauzei
în original actele trimise prin fax, chiar
dacă ulterior pronunțării, fapt ce dovedește însă că pârâții și-au îndeplinit,
anterior termenului fixat de instanță, obligația de plată a taxei judiciare de
timbru și a timbrului judiciar.
În concluzie,
constatând îndeplinite condițiile cerute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc.
civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula Decizia nr. 200
din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,
în Dosar nr. 3854/117/2006 și va fixa termen pentru judecata recursului la data
de 2 iunie 2010, cu citarea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
contestația în
anulare formulată de contestatorii H.R. și P.R. împotriva deciziei nr. 200 din
28 ianuarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
comercială, în Dosarul nr. 3854/117/2006, pe care o anulează și fixează termen
pentru judecata recursului la data de 2 iunie 2010, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi
21 aprilie 2010.