ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1327/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 noiembrie 2005 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 6687/2005, reclamanta SC F. SRL a chemat în judecată pe pârâții H.R. și P.R., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă încheiat între părți și autentificat din 22 noiembrie 2002 de B.N.P. - P.V.M. Prin încheierea nr. 3054 din 22 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea judecății acestui dosar la Tribunalul Comercial Cluj. Prin Sentința comercială nr. 2601 din 2 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în Dosar nr. 3854/117/2006 a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a cere anularea contractului iar pe fond, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin Decizia civilă nr. 22 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentința, s-a admis, în parte, acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat din 22 noiembrie 2002 de B.N.P. - P.V.M. și au fost obligați pârâții la 55,30 lei cheltuieli de judecată. Pârâții au formulat recurs iar prin Decizia nr. 200 din 28 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost anulat recursul ca netimbrat, reținându-se că la termenul din 8 octombrie 2008 li s-a pus în vedere pârâților să depună originalul chitanței ce dovedește plata taxei judiciare de timbru, însă aceștia nu s-au achitat de obligația impusă.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare pârâții H.R. și P.R., arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., deoarece încă din data de 27 ianuarie 2008 au transmis prin fax dovada achitării taxei judiciare de timbru, răspunsul la întâmpinare și dovada împuternicirii avocațiale. Au mai trimis, încă odată aceste acte la data de 28 ianuarie 2009 menționând că vor trimite prin poștă și originalul, solicitând și amânarea pronunțării pentru a se putea depune concluzii scrise și pentru a ajunge, prin poștă, dovada în original a achitării taxei judiciare de timbru.

Analizând lucrările Dosarului nr. 3854/117/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte constată că la filele 11 și 12 se află o adresă a pârâților din 7 octombrie 2008 către instanța de recurs în care se arată că se atașează dovada achitării taxei judiciare de timbru în copie (fila 12). Prin încheierea din 8 octombrie 2008 (fila 16 - dosar recurs) s-a dispus citarea pârâților recurenți pentru termenul din 28 ianuarie 2009 cu mențiunea achitării unei taxe judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei, dar în contul corect, și a timbrului judiciar de 0,15 lei, comunicânduli-se și întâmpinarea, fără a se menționa, însă, obligația de a depune originalul chitanței ce dovedește plata taxei judiciare de timbru.

La filele 19, 20 și următoarele din dosarul de recurs se află o adresă a pârâților (trimisă prin fax și datată 27 ianuarie 2009) prin care se anexează, în copie, dovada plății taxei judiciare de timbru, împuternicirea avocațială și răspunsul la întâmpinare. Aceleași acte au fost trimise prin fax și la termenul din 28 ianuarie 2009. Mai mult, la filele 35 și următoarele se află și originalele actelor trimise prin fax, care, într-adevăr poartă ca dată a primirii - 2 februarie 2009, deci după pronunțarea hotărârii instanței de recurs.

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de recurs este excesiv de drastică în ce-i privește pe pârâții recurenți mai ales că existau indicii clare cu privire la dovada plății taxei judiciare de timbru datorate de recurenți chiar dacă dovada era depusă în copie, iar prin decizia pronunțată, pârâții au fost lipsiți de dreptul la un recurs efectiv, acestora nepunânduli-se în vedere să depună originalul chitanței. De altfel, prin poștă, au ajuns la dosarul cauzei în original actele trimise prin fax, chiar dacă ulterior pronunțării, fapt ce dovedește însă că pârâții și-au îndeplinit, anterior termenului fixat de instanță, obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

În concluzie, constatând îndeplinite condițiile cerute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula Decizia nr. 200 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosar nr. 3854/117/2006 și va fixa termen pentru judecata recursului la data de 2 iunie 2010, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de contestatorii H.R. și P.R. împotriva deciziei nr. 200 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 3854/117/2006, pe care o anulează și fixează termen pentru judecata recursului la data de 2 iunie 2010, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.