ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 506/2010

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

hotărârea pronunțată la 15 iulie 2008, în dosarul nr. 13491/211/2006,

Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta

SC A.C. SRL,

împotriva pârâților B.M.R. și P.N.P. și, în consecință, a constatat nulitatea

contractului de împrumut încheiat între cei doi pârâți la 20 iunie 2003 și a

celui de ipotecă convențională din 23 iunie 2003; totodată, a dispus radierea

din CF nr. 8742 Cluj a ipotecii înscrise în favoarea pârâtului de rândul 2 P.N.P.,

pentru suma de 205.000 EURO și, de asemenea, i-a obligat pe pârâți, în solidar,

la 3.287,15 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Prin

decizia civilă nr. 233 din 9 decembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile

declarate de pârâți împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a păstrat-o

în întregime. I-a obligat pe apelanți în subsidiar să-i plătească intimatei SC

A.C. SRL Cluj suma de 2.602 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs pârâții P.N.P. și B.M.

În

ședința de la 27 mai 2009, avocatul recurentului P.P. a precizat că recursul pârâtului

B.M. este formulat și împotriva încheierilor din 16 aprilie 2007 și din 4

decembrie 2007, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Deși

pentru termenul de astăzi, 10 februarie 2010, i s-a pus în vedere recurentului

pârât P.N.P. să completeze taxele judiciare de timbru cu taxa judiciară de

timbru în sumă de 10 lei, iar recurentul pârât B.M. a fost citat cu mențiunea

de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 8 lei și timbrul judiciar de

0,3 lei, aceștia nu s-au confirmat dispozițiilor instanței, împrejurare în

care, Înalta Curte a rămas în pronunțare pe excepția legalei timbrări a

recursurilor.

Asupra

recursurilor astfel declarate, examinând primordial excepțiile de insuficientă

timbrare a recursului pârâtului P.N.P. și de netimbrare a recursului pârâtului B.M.,

se constată următoarele:

Prin art. 1 din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se

plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și Normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în

care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea

părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursurile

nu au fost legal timbrate, că recurenții nu s-au conformat obligației de

timbrare a recursurilor declarate, potrivit legii și dispozițiilor instanței,

pentru termenul de judecată din 10 februarie 2010, când procedura de citare a

fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau

ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 30

pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea

recursului pârâtului P.N.P. ca insuficient timbrat și anularea recursului

pârâtului B.M., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de B.M. împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2010.