ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 506/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea pronunțată la 15 iulie 2008, în dosarul nr. 13491/211/2006, Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.C. SRL, împotriva pârâților B.M.R. și P.N.P. și, în consecință, a constatat nulitatea contractului de împrumut încheiat între cei doi pârâți la 20 iunie 2003 și a celui de ipotecă convențională din 23 iunie 2003; totodată, a dispus radierea din CF nr. 8742 Cluj a ipotecii înscrise în favoarea pârâtului de rândul 2 P.N.P., pentru suma de 205.000 EURO și, de asemenea, i-a obligat pe pârâți, în solidar, la 3.287,15 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 233 din 9 decembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a păstrat-o în întregime. I-a obligat pe apelanți în subsidiar să-i plătească intimatei SC A.C. SRL Cluj suma de 2.602 lei cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții P.N.P. și B.M. În ședința de la 27 mai 2009, avocatul recurentului P.P. a precizat că recursul pârâtului B.M. este formulat și împotriva încheierilor din 16 aprilie 2007 și din 4 decembrie 2007, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Deși pentru termenul de astăzi, 10 februarie 2010, i s-a pus în vedere recurentului pârât P.N.P. să completeze taxele judiciare de timbru cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, iar recurentul pârât B.M. a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 8 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei, aceștia nu s-au confirmat dispozițiilor instanței, împrejurare în care, Înalta Curte a rămas în pronunțare pe excepția legalei timbrări a recursurilor. Asupra recursurilor astfel declarate, examinând primordial excepțiile de insuficientă timbrare a recursului pârâtului P.N.P.

și de netimbrare a recursului pârâtului B.M., se constată următoarele: Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și Normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursurile nu au fost legal timbrate, că recurenții nu s-au conformat obligației de timbrare a recursurilor declarate, potrivit legii și dispozițiilor instanței, pentru termenul de judecată din 10 februarie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 30 pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea recursului pârâtului P.N.P. ca insuficient timbrat și anularea recursului pârâtului B.M., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de B.M. împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.