ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5401/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 26 iunie 2003, reclamanta D.G.F.P. Mureș, Administrația Finanțelor Publice Târgu-Mureș a chemat în judecată pârâții P.T. și SC C.P. SRL Târgu-Mureș, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 174/2002 de notarul public N.E., ca fiind făcut în dauna reclamantei, în calitate de creditoare, cu consecința revenirii imobilului în patrimoniul pârâtului-debitor. În motivarea cererii, reclamanta a invocat calitatea sa de creditor al pârâtului P.T., pentru suma de 1.225.584.000 lei confirmată prin hotărâre irevocabilă.

Prin sentința nr. 3794, Tribunalul Mureș, secția comercială, Biroul judecătorului sindic a admis, între altele, cererea reclamantei menționate și a dispus angajarea răspunderii administratorului P.T. pentru pasivul societății debitoare SC M. SRL pentru concurența sumei de 1.225.584.000 lei. În scopul sustragerii de la executarea silită, pârâtul a înstrăinat casa de locuit proprietate personală, prin contractul de vânzare-cumpărare menționat. În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu Casa de Asigurări de Sănătate Mureș, care a solicitat de asemeni anularea contractului de vânzare cumpărare. Pusă în discuție reclamantei, aceasta a precizat că nu înțelege să-și extindă acțiunea și față de soția debitorului menționat.

Prin sentința nr. 453 din 22 aprilie 2004, Tribunalul Mureș a respins acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu. S-a reținut că actul de înstrăinare a fost încheiat, în calitate de vânzători, de ambii soți. Prin urmare, anularea chiar și parțială a contractului este de natură a prejudicia interesele soției debitorului-pârât, ceea ce apare ca inadmisibil în condițiile în care aceasta nu a fost chemată în judecată. Împotriva hotărârii primei instanțe reclamanta a declarat apel, criticile privind greșita aplicare a legii. Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 768/A din 5 octombrie 2004, a respins apelul, ca nefondat. S-a reținut că reclamanta a precizat expres că nu înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât și pe soția pârâtului P.T., chiar bunul înstrăinat a constituit proprietatea comună a celor doi soți.

S-a mai reținut că proprietatea celor doi soți este devălmașă și nu proprietatea comună pe cote părți, așa încât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 493 C. proc. civ., invocate de reclamantă. Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut că neintroducerea în cauză a soției debitorului nu impieta cu nimic asupra stabilirii condițiilor acțiunii pauliene. În acest context, cu referire și la dispozițiile art. 58 din Decretul-lege nr. 115/1938, instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 33 C. fam. În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe și schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 30 C. proc. civ., devălmășia matrimonială se constituie prin dobândirea unui bun, de către unul sau altul dintre soți, în timpul căsătoriei. În cazul dreptului de proprietate comună în devălmășie, titularii nu au o anumită cotă parte precizată din acest drept, întrucât dreptul aparține, nefracționat, ambilor soți. Prin urmare, în mod judicios au fost reținute aceste considerente, cu referire la natura juridică a bunurilor comune a soților, de către prima instanță și, pe cale de consecință, a inadmisibilității anulării chiar și în parte a contractului de vânzare cumpărare a imobilului, atâta timp cât soția debitorului nu a fost chemată în judecată.

Ca atare, în mod judicios prima instanță a respins acțiunea reclamantei. Neinvestind dreptul de proprietate comună în devălmășie, cu revenire la imobilul înstrăinat, în mod întemeiat instanța de control judiciar a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 493 C. proc.civ. Așadar, respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. Mureș împotriva deciziei nr. 768 din 5 octombrie 2004 a Curții de Apel de Târgu-Mureș. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.