ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5401/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 26 iunie 2003, reclamanta

D.G.F.P. Mureș, Administrația Finanțelor Publice Târgu-Mureș a chemat în

judecată pârâții P.T. și SC C.P. SRL Târgu-Mureș, pentru ca prin hotărârea ce

se va pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună anularea contractului

de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 174/2002 de notarul public N.E., ca

fiind făcut în dauna reclamantei, în calitate de creditoare, cu consecința

revenirii imobilului în patrimoniul pârâtului-debitor.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat

calitatea sa de creditor al pârâtului P.T., pentru suma de 1.225.584.000 lei

confirmată prin hotărâre irevocabilă.

Prin sentința nr. 3794, Tribunalul

Mureș, secția comercială, Biroul judecătorului sindic a admis, între altele,

cererea reclamantei menționate și a dispus angajarea răspunderii

administratorului P.T. pentru pasivul societății debitoare SC M. SRL pentru

concurența sumei de 1.225.584.000 lei.

În scopul sustragerii de la

executarea silită, pârâtul a înstrăinat casa de locuit proprietate personală,

prin contractul de vânzare-cumpărare menționat.

În cauză a formulat cerere de

intervenție în interes propriu Casa de Asigurări de Sănătate Mureș, care a

solicitat de asemeni anularea contractului de vânzare cumpărare.

Pusă în discuție reclamantei, aceasta

a precizat că nu înțelege să-și extindă acțiunea și față de soția debitorului

menționat.

Prin sentința nr. 453 din 22 aprilie

2004, Tribunalul Mureș a respins acțiunea și cererea de intervenție în interes

propriu.

S-a reținut că actul de înstrăinare

a fost încheiat, în calitate de vânzători, de ambii soți.

Prin urmare, anularea chiar și

parțială a contractului este de natură a prejudicia interesele soției

debitorului-pârât, ceea ce apare ca inadmisibil în condițiile în care aceasta

nu a fost chemată în judecată.

Împotriva hotărârii primei instanțe

reclamanta a declarat apel, criticile privind greșita aplicare a legii.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 768/A din 5 octombrie 2004, a respins apelul, ca

nefondat.

S-a reținut că reclamanta a precizat

expres că nu înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât și pe soția

pârâtului P.T., chiar bunul înstrăinat a constituit proprietatea comună a celor

doi soți.

S-a mai reținut că proprietatea

celor doi soți este devălmașă și nu proprietatea comună pe cote părți, așa

încât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 493 C. proc. civ., invocate

de reclamantă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanta a declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut că neintroducerea în

cauză a soției debitorului nu impieta cu nimic asupra stabilirii condițiilor

acțiunii pauliene.

În acest context, cu referire și la

dispozițiile art. 58 din Decretul-lege nr. 115/1938, instanța a aplicat greșit

dispozițiile art. 33 C. fam.

În concluzie, reclamanta a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului

declarat împotriva hotărârii primei instanțe și schimbarea în tot a acesteia,

în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum rezultă din dispozițiile

art. 30 C. proc. civ., devălmășia matrimonială se constituie prin dobândirea

unui bun, de către unul sau altul dintre soți, în timpul căsătoriei.

În cazul dreptului de proprietate

comună în devălmășie, titularii nu au o anumită cotă parte precizată din acest

drept, întrucât dreptul aparține, nefracționat, ambilor soți.

Prin urmare, în mod judicios au fost

reținute aceste considerente, cu referire la natura juridică a bunurilor comune

a soților, de către prima instanță și, pe cale de consecință, a

inadmisibilității anulării chiar și în parte a contractului de vânzare

cumpărare a imobilului, atâta timp cât soția debitorului nu a fost chemată în

judecată.

Ca atare, în mod judicios prima

instanță a respins acțiunea reclamantei.

Neinvestind dreptul de proprietate

comună în devălmășie, cu revenire la imobilul înstrăinat, în mod întemeiat

instanța de control judiciar a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 493

C. proc.civ.

Așadar, respingând apelul și

menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o

hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., invocat de recurentă.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.G.F.P.

Mureș împotriva deciziei nr. 768 din 5 octombrie 2004 a Curții de Apel de Târgu-Mureș.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.