ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 668/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții

J.E., E.J., E.L. și E.E.

au înregistrat la

data de 14 iunie 2001, la Tribunalul Mureș, acțiunea

prin care au chemat

în judecată pe pârâtele SC P. SA, SC A. SRL și SC P.X. Mureș SRL, pentru ca,

prin hotărârea ce se va pronunța, să

se constate că toate înstrăinările privitoare la imobilul, construcții

(secția de

bobinaj, două

ateliere, patru magazii, depozit, cu șopron acoperit) și teren în

suprafață de 1116 mp sunt lovite de nulitate absolută, fiind trecut în

proprietatea statului fără titlu, cu încălcarea prevederilor Decretului nr.

92/1950, să fie obligați pârâții să le restituie

în natură acest imobil, situat în

Târgu

Mureș, înscris în C.F. nr. 90215 Târgu Mureș, nr.

top. 305/2, 369, 365, 366, 367, 420/2, transcris

în C.F. nr. 800/11, respectiv

C.F. nr. 3653 și să fie dispusă

întabularea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară.

Motivându-și acțiunea întemeiată pe prevederile

Legii nr. 10/2001,

reclamanții

au arătat că sunt moștenitorii fostului proprietar al imobilului, E.S., că

trecerea bunului în proprietatea statului a fost făcută

încălcându-se

prevederile Decretului nr. 92/1950 și că deși au notificat unitatea

deținătoare, aceasta l-a înstrăinat.

Prin sentința civilă nr. 298 din 9 aprilie 2003,

pronunțată de Tribunalul

Mureș

au fost respinse acțiunea, cererea de chemare în garanție formulată de

pârâta SC P.X. Mureș SRL împotriva

numiților M.T.M. și

M.C. și au fost obligați reclamanții

să le plătească pârâților cheltuielile de judecată suportate la instanța de

fond.

Sentința

tribunalului a fost confirmată prin decizia nr. 160/A din 6

noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

Târgu-Mureș, secția civilă,

hotărâre

casată cu trimiterea cauzei, aceleiași instanțe, spre rejudecare, prin

decizia

nr. 2851 din 11 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a

pronunțat decizia nr.

9/A din 19 ianuarie 2006, prin care

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței

tribunalului.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut buna-credință a

cumpărătorilor imobilului, conform art. 46 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva

susmenționatei decizii au declarat recurs reclamanții,

încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

susținând, în esență, că instanța de apel a

încălcat dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

; că încă din anul 1995 au încunoștiințat pe pârâta

SC P. SA

Târgu Mureș că sunt proprietari imobilului; că

înstrăinarea bunului de către această pârâtă numitului M.T.M.,

administratorul și asociatul unic al SC A. SRL

este nelegală; că au încasat

despăgubiri

în baza Legii nr. 112/1995, numai pentru locuință, iar nu pentru

imobilul ce formează obiectul litigiului; că

imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu, cu încălcarea

prevederilor Decretului nr.

92/1950,

întrucât era compus dintr-o secție de bobinaj, iar nu o locuință și că cele

două contracte de vânzare-cumpărare succesive sunt lovite de nulitate

absolută.

Recursul este fondat.

Prin decizia nr. 2851 din 11 aprilie 2005,

pronunțată în primul ciclu

procesual

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că reclamanții sunt

„persoane îndreptățite"

a solicita restituirea imobilului, în sensul art. 3 din

Legea

nr. 10/2001, imobil preluat abuziv de către stat de la autorul lor și că

au calitate procesuală activă pentru a solicita

constatarea nulității contractelor

de vânzare-cumpărare încheiate de

pârâți.

În considerentele acestei decizii s-a mai reținut

că notificărilor adresate de reclamanți pârâților, deținători ai imobilului,

fie nu li s-a dat curs, fie li s-a

răspuns prin refuz.

Conform

art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în sensul dispozițiilor

acestei legi, imobile preluate abuziv de către

stat sunt și cele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950, astfel că nu mai

este necesar a se analiza dacă,

trecerea

bunului în proprietatea statului în acest mod, s-a făcut cu încălcarea

prevederilor

decretului.

Instanțele și-au bazat hotărârile pe prevederile

art. 46 alin. (2) (în prezent

art.

45) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, actele juridice de înstrăinare,

inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca

obiect

imobilele preluate fără titlu

valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară

de cazul în care

actul a fost încheiat cu bună credință.

Or,

în prezenta cauză, prezumția de bună-credință a părților

contractante a fost răsturnată, prin probele

administrate în cauză.

La fila 119 din dosarul instanței de fond se află

copia contractului de

vânzare-cumpărare privind imobilul

în litigiu, încheiat între SC P. SA Târgu Mureș și M.T.M., la data de 2

februarie 2000, iar la fila 56 din dosarul

aceleiași instanțe, copia contractului

din

15 noiembrie 2000, prin care M.T.M. și M.C. au

înstrăinat imobilul

pârâtei SCP.X. Mureș SRL.

Anterior încheierii celor două contracte de

vânzare-cumpărare la un

interval

de timp foarte scurt, reclamanții au solicitat pârâtei SC P.

SA, prin adresa înregistrată la această

unitate la data de 25 iulie 1998 (fila 13

din dosarul instanței de fond), anularea

licitației pentru imobilul în litigiu,

susținând că sunt proprietarii bunului și anexând acte doveditoare.

În

atare situație nu se mai poate susține că cele două contracte de

vânzare-cumpărare au fost încheiate cu

bună-credință.

În consecință, recursul urmează a fi admis,

conform art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri, a fi admisă

acțiunea, a fi

constatată

nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, a fi obligați pârâții

să le lase reclamanților, în deplină

proprietate și posesie imobilul în litigiu și a

fi dispusă efectuarea cuvenitelor mențiuni în

cartea funciară.

În ceea ce privește cererea de chemare în

garanție, tribunalul, a cărui

soluție a fost confirmată de

instanța de apel, nu s-a pronunțat pe fond, ci a respins-o ca o consecință a

respingerii acțiunii.

În

atare situație, această cerere nu poate fi soluționată pentru prima

dată în recurs și, în consecință, va fi dispusă

trimiterea ei, spre soluționare,

Tribunalului Mureș.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții

J.E.J., E.J.

, E.L. și E.E.

împotriva deciziei nr. 9/A din 19

ianuarie 2006 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Casează decizia menționată, precum și

sentința nr. 298 din 9 aprilie

2003 a Tribunalului Mureș.

Admite acțiunea formulată de reclamanți.

Constată nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate

sub nr. 111 din 2 februarie 2000, încheiat între

SC P. SA Târgu

Mureș, în calitate de

vânzător și pârâtul M.T.M. și sub nr. 3093

din 15 noiembrie 2000,

încheiat între M.T.M. și M.C.

, în calitate

de vânzători și SC P.X. Mureș SRL, în calitate de

cumpărător.

Obligă pârâții să lase în deplină

proprietate și posesie reclamanților

imobilul situat în Târgu Mureș, compus din teren și

construcții, individualizate prin contractele de vânzare-cumpărare

menționate.

Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în

Cartea funciară.

Trimite spre rejudecare Tribunalului

Mureș cererea de chemare în

garanție formulată de SC P.X.

Mureș SRL împotriva pârâților M.T.M. și M.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

februarie 2008.