ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 668/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții J.E., E.J., E.L. și E.E. au înregistrat la data de 14 iunie 2001, la Tribunalul Mureș, acțiunea prin care au chemat în judecată pe pârâtele SC P. SA, SC A. SRL și SC P.X. Mureș SRL, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că toate înstrăinările privitoare la imobilul, construcții (secția de bobinaj, două ateliere, patru magazii, depozit, cu șopron acoperit) și teren în suprafață de 1116 mp sunt lovite de nulitate absolută, fiind trecut în proprietatea statului fără titlu, cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, să fie obligați pârâții să le restituie în natură acest imobil, situat în Târgu Mureș, înscris în C.F.

nr. 90215 Târgu Mureș, nr. top. 305/2, 369, 365, 366, 367, 420/2, transcris în C.F. nr. 800/11, respectiv C.F. nr. 3653 și să fie dispusă întabularea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară. Motivându-și acțiunea întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii fostului proprietar al imobilului, E.S., că trecerea bunului în proprietatea statului a fost făcută încălcându-se prevederile Decretului nr. 92/1950 și că deși au notificat unitatea deținătoare, aceasta l-a înstrăinat. Prin sentința civilă nr. 298 din 9 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Mureș au fost respinse acțiunea, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC P.X.

Mureș SRL împotriva numiților M.T.M. și M.C. și au fost obligați reclamanții să le plătească pârâților cheltuielile de judecată suportate la instanța de fond. Sentința tribunalului a fost confirmată prin decizia nr. 160/A din 6 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, hotărâre casată cu trimiterea cauzei, aceleiași instanțe, spre rejudecare, prin decizia nr. 2851 din 11 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a pronunțat decizia nr. 9/A din 19 ianuarie 2006, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut buna-credință a cumpărătorilor imobilului, conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs reclamanții, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

; că încă din anul 1995 au încunoștiințat pe pârâta SC P. SA Târgu Mureș că sunt proprietari imobilului; că înstrăinarea bunului de către această pârâtă numitului M.T.M., administratorul și asociatul unic al SC A. SRL este nelegală; că au încasat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, numai pentru locuință, iar nu pentru imobilul ce formează obiectul litigiului; că imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu, cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, întrucât era compus dintr-o secție de bobinaj, iar nu o locuință și că cele două contracte de vânzare-cumpărare succesive sunt lovite de nulitate absolută. Recursul este fondat.

Prin decizia nr. 2851 din 11 aprilie 2005, pronunțată în primul ciclu procesual de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că reclamanții sunt „persoane îndreptățite" a solicita restituirea imobilului, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, imobil preluat abuziv de către stat de la autorul lor și că au calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți. În considerentele acestei decizii s-a mai reținut că notificărilor adresate de reclamanți pârâților, deținători ai imobilului, fie nu li s-a dat curs, fie li s-a răspuns prin refuz.

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în sensul dispozițiilor acestei legi, imobile preluate abuziv de către stat sunt și cele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950, astfel că nu mai este necesar a se analiza dacă, trecerea bunului în proprietatea statului în acest mod, s-a făcut cu încălcarea prevederilor decretului. Instanțele și-au bazat hotărârile pe prevederile art. 46 alin. (2) (în prezent art. 45) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință.

Or, în prezenta cauză, prezumția de bună-credință a părților contractante a fost răsturnată, prin probele administrate în cauză. La fila 119 din dosarul instanței de fond se află copia contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu, încheiat între SC P. SA Târgu Mureș și M.T.M., la data de 2 februarie 2000, iar la fila 56 din dosarul aceleiași instanțe, copia contractului din 15 noiembrie 2000, prin care M.T.M. și M.C. au înstrăinat imobilul pârâtei SCP.X. Mureș SRL. Anterior încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare la un interval de timp foarte scurt, reclamanții au solicitat pârâtei SC P. SA, prin adresa înregistrată la această unitate la data de 25 iulie 1998 (fila 13 din dosarul instanței de fond), anularea licitației pentru imobilul în litigiu, susținând că sunt proprietarii bunului și anexând acte doveditoare.

În atare situație nu se mai poate susține că cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu bună-credință. În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri, a fi admisă acțiunea, a fi constatată nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, a fi obligați pârâții să le lase reclamanților, în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu și a fi dispusă efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, tribunalul, a cărui soluție a fost confirmată de instanța de apel, nu s-a pronunțat pe fond, ci a respins-o ca o consecință a respingerii acțiunii. În atare situație, această cerere nu poate fi soluționată pentru prima dată în recurs și, în consecință, va fi dispusă trimiterea ei, spre soluționare, Tribunalului Mureș.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții J.E.J., E.J. , E.L. și E.E. împotriva deciziei nr. 9/A din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Casează decizia menționată, precum și sentința nr. 298 din 9 aprilie 2003 a Tribunalului Mureș. Admite acțiunea formulată de reclamanți. Constată nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 111 din 2 februarie 2000, încheiat între SC P. SA Târgu Mureș, în calitate de vânzător și pârâtul M.T.M. și sub nr. 3093 din 15 noiembrie 2000, încheiat între M.T.M. și M.C. , în calitate de vânzători și SC P.X. Mureș SRL, în calitate de cumpărător. Obligă pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților imobilul situat în Târgu Mureș, compus din teren și construcții, individualizate prin contractele de vânzare-cumpărare menționate.

Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în Cartea funciară. Trimite spre rejudecare Tribunalului Mureș cererea de chemare în garanție formulată de SC P.X. Mureș SRL împotriva pârâților M.T.M. și M.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.