ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2823/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. “G.” S.A. Târnăveni împotriva

deciziei  civile nr.81 A din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția

civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: intimații-reclamanți N.E.și N.G., ambii reprezentați

de avocat A.D.. A lipsit recurenta-pârâtă S.C. “G.”

S.A.

Târnăveni.

Procedura

completă.

Avocat

A.D. solicită respingerea recursului ca nefondat.

C U R

T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 12 octombrie 2001 pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanții N.G. și N.E.au solicitat,

conform art.24 pct.7 din Legea nr.10/2001, declararea nulității deciziei

nr.235/29 august 2001 prin care SC “G.” SA Târnăveni a dispus comunicarea către

APAPS București (fost FPS) a notificării reclamanților prin care solicitau restituirea

în natură a imobilului situat în Târnăveni, Str.Armatei nr.71, jud.Mureș. S-a susținut

în motivarea acțiunii că imobilul, ce a aparținut autorului lor N.T., decedat în

anul 1979, a fost trecut în proprietate de stat în aplicarea Legii nr.119/1948 deși

era compus din casa de locuit și două spații comerciale cu destinație alimentară.

Ca atare, au considerat că preluarea s-a făcut abuziv, iar unitatea deținătoare

- SC “G.” SA Târnăveni - ar fi trebuit să le restituie în natură bunul sau să

le facă o ofertă de restituire prin echivalent. Prin întâmpinare, pârâta a învederat

că după preluarea de către stat, bunul a fost dezmembrat în două parcele, înscrise

separat în cartea funciară, iar cel cu nr.top.750/2, format din locuință și două

spații comerciale a fost parțial demolat și transformat în club și bibliotecă, pe

terenul aferent fiind ridicate alte construcții. Ulterior, prin privatizare, bunul

imobil a intrat în patrimoniul SC  “G.”  SA Târnăveni.

Prin sentinta civilă nr.102 din 22 februarie 2002, Tribunalul Mureș,

secția civilă a admis acțiunea, a constatat nulitatea deciziei atacate, a obligat

pe pârâtă să procedeze la emiterea în favoarea contestatorilor a ofertei de restituire

prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului. S-a reținut în esență că notificarea

a fost corect adresată societății comerciale deținătoare, care avea obligația să

facă o ofertă persoanelor îndreptățite, întrucât bunul fusese în mod abuziv naționalizat

prin aplicarea Legii nr.119/1948 .

Apelul

pârâtei a fost respins ca nefondat prin decizia nr.81 din 10 octombrie 2002 a Curții

de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Ca și instanța fondului, instanta de apel a

apreciat că potrivit art.21 din Legea nr.10/2001 notificarea trebuia soluționată

prin decizia unității deținătoare, care urmează să reglementeze pe cale amiabilă

cu fostul F.P.S. consecintele dezdăunării reclamanților.

Impotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâta

SC “G.” SA Târnăveni, care a invocat motivele de casare prevăzute de art.304

pct.7 și 9 C.proc.civ.. S-a susținut astfel că deși motivează cu totul diferit față

de instanța de fond, instanța de apel a ajuns la aceeași concluzie, ignorând sau

aplicând parțial dispozițiile art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001, fără a ține

cont că alin.2 din același text stabilește și care este entitatea căreia i se adresează

notificarea, si anume Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor

Statului (fostul FPS).

Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.27 alin.1

din Legea nr.10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale,

persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Iar

alin.2 din același articol prevede că notificarea se adresează instituției publice

implicate care a efectuat privatizarea - Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului (fostul Fond al Proprietății de Stat).

Reclamanții au adresat notificarea unității deținătoare privatizate

prin cumpărare de acțiuni de la fostul FPS, care în mod legal a îndreptat notificarea

către autoritatea prevăzută de art.27 alin.2 din lege. S-a susținut de către reclamanți

că imobilul ce a aparținut autorului lor, trecut în proprietatea statului prin aplicarea

Legii nr.119/1948 ar fi fost naționalizat abuziv, ceea ce excludea aplicarea

art.27.

Cu privire la acest aspect, este de reținut mai întâi că înșiși reclamanții

au indicat acest text de lege drept temei al acțiunii lor în justiție. In al doilea

rând, potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate

prin HG nr.498/2003 (art.2.1), preluările de imobile efectuate în baza Legii

nr.119/1948 sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil. Această prezumție nu

a fost răsturnată în speță, astfel încât sunt pe deplin aplicabile dispozițiile

art.27, cum a dispus și SC “G.” SA Târnăveni prin decizia nr.235/2001.

Pentru considerentele ce preced, recursul se privește ca fiind fondat,

hotărârile pronunțate urmând a fi casate iar pe fond acțiunea de față, ce tinde

la anularea menționatei decizii urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat

de pârâta S.C. “G.” S.A. Târnăveni împotriva deciziei nr.81 A din 10 octombrie

2002 a Curții de Apel Tg.Mureș – Secția civilă.

Casează

decizia atacată precum și sentința nr.102 din 22 februarie 2002 a Tribunalului Mureș

– Secția civilă și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanții N.E.și

N.G..

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.