ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3962/2003

Asupra recursului de față constată:

Prin sentința civilă nr. 1956 din 28 noiembrie 2000

pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul 2194/COM/1998 s-a admis în parte

acțiunea așa cum a fost precizată de reclamanta S.C. R.V.A. S.A., S.C.

P.W.C.M.C. S.R.L., lichidatori ai B. S.A., agenția Timișoara, C.F. și C.V.

Au fost obligați pârâții în solidar către reclamantă

la plata sumelor de 11.303.951 lei reprezentând credit neachitat și 54.898.814

lei dobândă aferentă calculată până la data de 1 octombrie 2000 și 2.482.288

lei cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea reconvențională formulată de

pârâtele C.V. și C.F.

S-a respins acțiunea reclamantei privind obligarea

pârâților la plata în continuare a dobânzilor până la achitarea integrală a debitului.

Sentința Tribunalului a fost schimbată de Curtea

de Apel care a admis apelul declarat de pârâtele C.V. și C.F., a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamanta B. în lichidare reprezentată de lichidator

S.C. R.V.A. S.A. și S.C. P.W.C.M.C. S.R.L. extinzând apelul și împotriva pârâților

T.D. și T.I.

S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtele

C.V. și C.F. și s-a dispus radierea inscripției ipotecare și a interdicției de înstrăinare

și grevare nr. 16.393/1995, instituită în favoarea reclamantei asupra imobilelor

înscrise în C.F.79452 Timișoara nr. top 12808/2/2/2/2 12809/3/3/ și 12809/3/3 și

12809/6/C XX II X administrativ în Timișoara proprietatea lui C.V. și asupra

imobilului înscris în C.F. nr. 2641 Liebling nr.top 3515 și 3514 situat în

Liebling nr. 864.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut

că la data intentării acțiunii reclamanta a solicitat obligarea pârâților în

solidar la plata creditului restant de 11.303.951 lei, iar dovezile făcute de pârâtă

a rezultat că acesta a fost achitat la 27 mai 1998, situație față de care a

respins ca nefondată acțiunea și a admis cererea reconvențională dispunând radierea

inscripției ipotecare și de înstrăinare.

Împotriva deciziei nr. 474/A din 2 mai 2001, pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara reclamanta B. prin lichidatori S.C. R.V.A. S.A. și

S.C. P.W.C.M.C. S.R.L., a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică,

întrucât numai printr-o interpretare eronată a probelor s-a putut ajunge la respingerea

acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.

Se mai susține că instanța de apel a avut în

vedere expertiza care a folosit doar argumentele prezentate de pârâtă și care

nu a clarificat proveniența sumei de 31.600.000 lei depusă de pârâta T. la 27

mai 1997, sumă ce provine din vânzarea unui imobil care a aparținut soților T.,

imobil cu care au garantat creditul numitei C.V. Că, din suma totală s-a

încasat suma de 24.000.000 lei pentru contractul de credit nr. 142 din 14 iulie

1995 pentru care s-a constituit garanție cu imobilul respectiv, iar diferența

de 6.985.000 lei a intrat în contul contractului nr. 163/1995, situația de fapt

a fost corect avută în vedere de Tribunalul Timiș.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate

în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este

nefondat.

La 31 martie 1998 recurenta reclamantă prin lichidatori

a chemat în judecată pe pârâții intimați pentru a fi obligați în solidar la 37.679.804

lei compusă din 11.303.951 lei, credit restant și 26.375.853 lei dobândă restantă

plus cheltuieli de judecată. Întrucât, existența debitului a fost contestat de pârâți

instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile.

Expertiza a avut în vedere toate documentele produse

de părți și a concluzionat că începând cu 27 mai 1997, când a fost acoperită integral

suma de 31.600.000 lei, depusă cu chitanța nr. 18526 din 27 mai 1997, data

plății, contul acestora trebuia să prezinte disponibil, iar suma să fie pusă la

dispoziția titularului, plus dobânda curentă până la ridicarea sumei.

Suplimentul de expertiză efectuat la cererea

reclamantei nu au modificat concluziile raportului inițial, concluzia expertului

a fost că pârâții au rambursat tot creditul cu 10 luni anterior introducerii acțiunii.

Cu privire la suma de 31.600.000 lei achitat la

27 mai 1997 de către pârâții T.D. și I. acest debit a fost cuprins în raportul de

expertiză și analizat corect și de instanța de apel, constatând viciul documentului

de achitare. Formularul utilizat nu este o chitanță folosită în cazul depunerilor

de numerar, ci o foaie de vărsământ care se folosește doar între persoanele juridice

și bancă și nu între persoanele fizice, nu poartă numele și prenumele

depunătorului și nici ce reprezintă depunerea ceea ce a creat confuzii.

După încasarea acestei sume funcționarul băncii a

înregistrat în evidența contabilă a băncii 7.000.000 lei în contul lui T. stingând

astfel dobânzi curente, dobânzi restante și comision, creditul rămânând neachitat.

Suma de 24.600.000 lei în contul C.V. în care T.D.

și T.I. aveau calitatea de giranți, cont care figura cu debit de 24.599.142

lei.

La solicitarea pârâților și expertului

reclamanta recurentă nu a fost în măsură să producă documentele necesare care

să stea la baza schimbării destinației acestei sume și la modul de distribuire.

Astfel fiind față de considerentele arătate

recursul declarat a fost respins ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ., decizia

pronunțată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamanta B. S.A. B.G.C.P. București, prin lichidatori S.C. R.V.A. S.A.

București și S.C. P.W.C.M.C. S.R.L. București, împotriva deciziei nr. 474 din 2

mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2003.