ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3962/2003

Asupra recursului de față constată: Prin sentința civilă nr. 1956 din 28 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul 2194/COM/1998 s-a admis în parte acțiunea așa cum a fost precizată de reclamanta S.C. R.V.A. S.A., S.C. P.W.C.M.C. S.R.L., lichidatori ai B. S.A., agenția Timișoara, C.F. și C.V. Au fost obligați pârâții în solidar către reclamantă la plata sumelor de 11.303.951 lei reprezentând credit neachitat și 54.898.814 lei dobândă aferentă calculată până la data de 1 octombrie 2000 și 2.482.288 lei cheltuieli de judecată. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtele C.V. și C.F. S-a respins acțiunea reclamantei privind obligarea pârâților la plata în continuare a dobânzilor până la achitarea integrală a debitului.

Sentința Tribunalului a fost schimbată de Curtea de Apel care a admis apelul declarat de pârâtele C.V. și C.F., a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta B. în lichidare reprezentată de lichidator S.C. R.V.A. S.A. și S.C. P.W.C.M.C. S.R.L. extinzând apelul și împotriva pârâților T.D. și T.I. S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtele C.V. și C.F. și s-a dispus radierea inscripției ipotecare și a interdicției de înstrăinare și grevare nr. 16.393/1995, instituită în favoarea reclamantei asupra imobilelor înscrise în C.F.79452 Timișoara nr. top 12808/2/2/2/2 12809/3/3/ și 12809/3/3 și 12809/6/C XX II X administrativ în Timișoara proprietatea lui C.V. și asupra imobilului înscris în C.F.

nr. 2641 Liebling nr.top 3515 și 3514 situat în Liebling nr. 864. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că la data intentării acțiunii reclamanta a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata creditului restant de 11.303.951 lei, iar dovezile făcute de pârâtă a rezultat că acesta a fost achitat la 27 mai 1998, situație față de care a respins ca nefondată acțiunea și a admis cererea reconvențională dispunând radierea inscripției ipotecare și de înstrăinare. Împotriva deciziei nr. 474/A din 2 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara reclamanta B. prin lichidatori S.C. R.V.A. S.A. și S.C. P.W.C.M.C. S.R.L., a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât numai printr-o interpretare eronată a probelor s-a putut ajunge la respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.

Se mai susține că instanța de apel a avut în vedere expertiza care a folosit doar argumentele prezentate de pârâtă și care nu a clarificat proveniența sumei de 31.600.000 lei depusă de pârâta T. la 27 mai 1997, sumă ce provine din vânzarea unui imobil care a aparținut soților T., imobil cu care au garantat creditul numitei C.V. Că, din suma totală s-a încasat suma de 24.000.000 lei pentru contractul de credit nr. 142 din 14 iulie 1995 pentru care s-a constituit garanție cu imobilul respectiv, iar diferența de 6.985.000 lei a intrat în contul contractului nr. 163/1995, situația de fapt a fost corect avută în vedere de Tribunalul Timiș. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.

La 31 martie 1998 recurenta reclamantă prin lichidatori a chemat în judecată pe pârâții intimați pentru a fi obligați în solidar la 37.679.804 lei compusă din 11.303.951 lei, credit restant și 26.375.853 lei dobândă restantă plus cheltuieli de judecată. Întrucât, existența debitului a fost contestat de pârâți instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile. Expertiza a avut în vedere toate documentele produse de părți și a concluzionat că începând cu 27 mai 1997, când a fost acoperită integral suma de 31.600.000 lei, depusă cu chitanța nr. 18526 din 27 mai 1997, data plății, contul acestora trebuia să prezinte disponibil, iar suma să fie pusă la dispoziția titularului, plus dobânda curentă până la ridicarea sumei.

Suplimentul de expertiză efectuat la cererea reclamantei nu au modificat concluziile raportului inițial, concluzia expertului a fost că pârâții au rambursat tot creditul cu 10 luni anterior introducerii acțiunii. Cu privire la suma de 31.600.000 lei achitat la 27 mai 1997 de către pârâții T.D. și I. acest debit a fost cuprins în raportul de expertiză și analizat corect și de instanța de apel, constatând viciul documentului de achitare. Formularul utilizat nu este o chitanță folosită în cazul depunerilor de numerar, ci o foaie de vărsământ care se folosește doar între persoanele juridice și bancă și nu între persoanele fizice, nu poartă numele și prenumele depunătorului și nici ce reprezintă depunerea ceea ce a creat confuzii.

După încasarea acestei sume funcționarul băncii a înregistrat în evidența contabilă a băncii 7.000.000 lei în contul lui T. stingând astfel dobânzi curente, dobânzi restante și comision, creditul rămânând neachitat. Suma de 24.600.000 lei în contul C.V. în care T.D. și T.I. aveau calitatea de giranți, cont care figura cu debit de 24.599.142 lei. La solicitarea pârâților și expertului reclamanta recurentă nu a fost în măsură să producă documentele necesare care să stea la baza schimbării destinației acestei sume și la modul de distribuire. Astfel fiind față de considerentele arătate recursul declarat a fost respins ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ., decizia pronunțată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta B. S.A. B.G.C.P. București, prin lichidatori S.C. R.V.A. S.A. București și S.C. P.W.C.M.C. S.R.L. București, împotriva deciziei nr. 474 din 2 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2003.