ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1253/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 277 din 13 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Timiș a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta F.M., împotriva pârâților Ș.M., O.N.D., SC A. SRL, Ș.M.D., D,D,E,, D.Z., D.E., SC K, SNC, R,D,, s-a dispus excluderea din SC A. SRL a pârâților Ș.M. și O.N.D., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 19 ianuarie 2005, s-a dispus radierea din C.F., Nițchidorf, a dreptului de proprietate al pârâților Ș.M.D. și O.N.D. asupra imobilului „moara cu anexe”, s-a constatat nulitatea contractului de împrumut cu garanție imobiliară din 19 ianuarie 2005 și s-a dispus radierea din C.F.

Nițchidorf a dreptului de ipotecă și a interdicției de înstrăinare și grevare instituite în favoarea numiților D.D.E., D.Z., D.E. și R.D.L., s-a constatat că reclamanta F.M. a achitat în întregime activul „N.” și s-a dispus restituirea către reclamantă de către SC A. SRL a sumei de 673.000.000 lei, contravaloarea acestuia, și s-a respins cererea reconvențională, având ca obiect dizolvarea societății, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 43.550.000 lei. Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 153 din 5 iunie 2007, a admis apelurile declarate de pârâții Ș.M., O.N.D., Ș.M.D., SC A. SRL, R.D.L., D.Z. și D.E., a schimbat în parte hotărârea primei instanțe în sensul că a respins acțiunea în ceea ce privește constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, radierea din C.F.

și constatarea nulității contractului de împrumut, cu radiere din C.F., menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Totodată s-a anulat apelul formulat de pârâta D.D., ca netimbrat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, în ce privește nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, soluția primei instanțe este nelegală întrucât instanța, în baza rolului activ, putea chiar dacă părțile nu au invocat vreo excepție să pună în discuția părților lipsa de interes a reclamantei F. (fostă H.) în formularea capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractului a cărui încheiere nu i-a adus reclamantei nici un prejudiciu și deci nu avea nici un interes să solicite nulitatea contractului.

S-a mai reținut că datorită faptului că imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nu s-a reîntors în patrimoniul SC A. SRL, deoarece niciodată acest imobil nu a fost în patrimoniul societății și neachitându-se nici o sumă de bani din prețul la care SC A. SRL s-a obligat până la data de 31 decembrie 2004, dreptul de proprietate de la SC K. SRL nu s-a transmis către S.C. Analist, acesta fiind și motivul pentru care contractul nu a fost înscris în cartea funciară. În ceea ce privește contractul de împrumut cu garanție imobiliară, se reține că el nu a fost încheiat în scopul de a frauda SC A. SRL care de altfel nu a fost prejudiciată sub nici o formă, împrumutătorii persoane fizice negarantând restituirea împrumutului cu bunul societății.

Totodată s-a mai reținut că respectivul contract nu a prevăzut dobânzi, așa cum greșit a reținut prima instanță, ci numai penalități de întârziere și însăși persoanele fizice împrumutate au atacat contractul de împrumut pe calea contestației la executare, înainte ca reclamanta să promoveze acțiunea. Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs reclamanta F.M. și pârâții Ș.M., O.N.D. și

SC A. SRL.

Reclamanta F.M. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând decizia instanței de apel pentru nelegalitate, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Timiș. Prin criticile formulate reclamanta susține greșita apreciere de către instanța de apel că părțile din contractul din 19 ianuarie 2005 nu ar putea fi puse în situația anterioară prin constatarea nulității acestui contract atâta timp cât prin desființarea contractului, ar rămâne valabil contractul din 15 martie 2004. O altă critică privește nulitatea contractului de împrumut cu garanție imobiliară, reclamanta susținând nerespectarea prevederilor O.G.

nr. 9/2000 referitoare la limitarea nivelului dobânzilor la 9%/an iar în cazul de față nivelul dobânzii, în opinia sa, era de 90%/an. Recursul pârâților Ș.M., O.N.D. și SC A. SRL a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., aceștia solicitând în principal anularea deciziei recurate precum și a sentinței apelate și, prin rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, iar în subsidiar modificarea în parte a deciziei atacate în sensul de a respinge capătul de cerere privitor la excluderea recurenților pârâți din societate și admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. Recurenții pârâți au invocat în principal motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., susținând prin criticile formulate, nelegalitatea deciziei instanței de apel și a sentinței apelate, întrucât ambele au fost pronunțate în contradictoriu și cu o persoană juridică fără capacitate juridică de folosință, respectiv SC K. SRL, dizolvată. O altă critică adusă deciziei recurate constă în invocarea nemotivării deciziei de către instanța de apel în ceea ce privește menținerea sentinței cu privire la excluderea asociaților din societate, precum și nemenționarea existenței prejudiciului adus societății SC A. SRL de către asociați. Prin întâmpinarea formulată recurenta reclamantă a solicitat respingerea recursului pârâților ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În sinteză reclamanta a susținut că afirmația pârâților conform căreia prima instanță a constatat nulitatea contractului din 15 martie 2004 este eronată întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulității contractului din 19 ianuarie 2005. Totodată, referitor la lipsa capacității de folosință a pârâtei SC K. SNC, consideră că la data pornirii procesului SC K. SNC exista și s-a prezentat la două termene de judecată, nefiind invocată excepția lipsei capacității de folosință. Recursurile urmează a fi admise. Într-adevăr, din actele depuse la dosar, rezultă că SC K. SRL a fost dizolvată de drept la data de 10 martie 2005 prin încheierea nr. 3039 - poziția 265 conform art. 30 din Legea nr. 359/2004, operație înregistrată la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Timiș (fila 50), astfel că la data de 18 martie 2005, data acțiunii, reclamanta a chemat în judecată o persoană juridică ce nu mai avea capacitate procesuală pasivă, nemaiavând capacitate de folosință, iar sentința civilă nr. 227 din 13 martie 2006 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a fost pronunțată în contradictoriu cu SC K. SNC care, pe de o parte își modificase forma juridică în SRL anterior datei acțiunii - așa cum rezultă din actele aflate la dosarul de fond (fila 11, de ex.), iar pe de altă parte fusese dizolvată, aspect neavut în vedere de instanță. Mai mult, deși la data de 20 aprilie 2006 SC K. SRL a fost radiată din O.R.C.

prin încheierea nr. 14813 conform art. 31 din Legea nr. 359/2004, aspect reținut de instanța de apel (fila 176 dosar de apel), aceasta schimbă numai în parte hotărârea instanței de fond, respingând acțiunea numai cu privire la capetele de cerere referitoare la constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare, radiere din C.F. și constatarea nulității contractului de împrumut, cu radiere din C.F., menținând celelalte dispoziții, fără a motiva de ce soluția excluderii din SC A. SRL a pârâților Ș.M. și O.N.D. dispusă de instanța de fond a fost menținută și fără a examina dacă pârâții excluși au fost sau nu de rea credință și dacă aceștia au prejudiciat sau nu SC A. SRL și în ce constă acest prejudiciu eventual reținut de instanța de fond, critici avansate de pârâții menționați, prin apelul lor.

Față de cele de mai sus, criticile formulate de recurenții pârâți fiind întemeiate, recursul acestora urmează a fi admis. Cât privește recursul reclamantei întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. criticile avansate de recurentă vor fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reținându-se motivarea laconică cu care instanța de apel a admis apelurile pârâților Ș.M., O.N.D., Ș.M.D., SC A. SRL, R.D.L., D.Z. și D.E., instanța de apel nejustificându-și soluția adoptată, astfel că și recursul reclamantei urmează a fi admis. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.

urmează a fi admise recursurile declarate împotriva deciziei instanței de apel care urmează a fi casată, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta F.M. împotriva Deciziei civile nr. 153 din 5 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Admite recursul declarat de pârâții Ș.M., O.N.D. și SC A. SRL Timișoara împotriva aceleiași decizii. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.